Cuvinte nerostite, romanul scris de Kelly Rimmer, este romanul care mi-a ținut companie zilele trecute. Deși am pornit la drum un pic sceptică, am descoperit (cu multă bucurie) o poveste emoționantă, echilibrată și extrem de caldă. Să nu credeți că sunt vreo pretențioasă, doar că, în ultima vreme, mi se pare că sunt din ce în ce mai multe romane care abordează acest subiect.
Nu mă deranjează, să știți. Așa cum am spus și altă dată, romanele bazate pe evenimente reale, mai ales cele inspirate din Primul și Al Doilea Război Mondial, se numără printre preferatele mele. În plus, pentru a nu uita istoria, avem nevoie să ne-o aducem mereu aminte. Și ficțiunea – sau modul acesta emoționant de scriere – face ca totul să fie mult mai ușor de asimilat.
Numai că mi se pare că au fost „atacate” cam toate poveștile, posibilitățile și caracterele. Sau poate vinovată pentru acest gând e doar dorința asta a mea de a citi povești contemporane, drame, saga de familie. Evident, așa cum ați văzut deja, nu renunț nici la poveștile astea. Mai ales după ce am citit Cuvinte nerostite și mi-am încărcat inima de speranță, dragoste și legături minunate.
Cuvinte nerostite – când trecutul își cere tributul
Atunci când vine vorba de cărți care pendulează între prezent și trecut, aproape întotdeauna îmi plac mai mult poveștile din trecut. Poate pentru că accentul cade mai mult asupra lor, poate pentru că poveștile de atunci aveau mai mult farmec sau oamenii aveau alte valori. Doar că, în cazul acesta, ambele povești mi-au plăcut la fel de mult. Abia așteptam capitolele care mă purtau înapoi în trecut, dar m-am bucurat de fiecare clipă petrecută în compania lui Alice, femeia din prezent.
Alina a fost un om extraordinar de curajos. Sentimentele pe care i le-a purtat lui Tomasz au întărit definiția iubirii. I-am urmărit procesul de maturizare, am îmbrățișat-o mental atunci când a primit lovitură după lovitură și a suferit pierdere după pierdere. Dar m-am regăsit în Alice. Foarte mult. Nu cred că a fost doar pentru că a vorbit despre vremuri pe care le cunosc. Ci pentru că am simțit și eu că pierd controlul, m-am luptat cu diferite situații, am simțit că am ajuns la capătul iubirii și al răbdării.
M-a impresionat modul în care autoarea a lăsat liniștea și speranța să se aștearnă peste povești. Fusesem avertizată că voi plânge, dar tot am fost impresionată de deznodământ. A venit exact ca o ploaie de vară, ca o eliberare.
Alina – despre puterea unei femei
Deși își duc viața pe continente diferite și sunt născute la mulți ani diferență, Alina și Alice au ceva în comun: puterea și curajul lor. Despre Alice vă voi vorbi un pic mai jos, despre Alina vă voi trasa câteva idei.
Alina a fost puternică, deși autoarea a avut grijă să ne arate și partea ei copilăroasă, de copil mai mic protejat și iubit de toți. Crescuse la țară, în condiții mai grele, care îi căliseră voința, dar înconjurată de iubire și familie.1942 ar fi trebuit să fie anul în care Alina lasă casa familiei pentru a deveni soție. Numai că izbucnește războiul și iadul e pe cale să se pogoare pe pământ.
Alina îl iubea pe Tomasz dintotdeauna. Nu își vedea viața fără el și era sigură că ar fi putea face orice în numele iubirii lor. Și avea să afle curând că răbdarea și dragostea îi vor fi puse la încercare. Ceea ce urmează în povestea lor nu este o descriere a urmărilor războiului și eu am apreciat asta. Nu voiam să fiu nevoită să asimilez loviturile și atrocitățile, duritatea unei lumi reduse la zero. Voiam să simt personajele, să le cunosc durerile, să le înțeleg acțiunile, să le urmăresc pașii și să vă războiul prin ochii lor.
Dragoste supusă încercărilor
„… eram niște simpli țărani, care stăteau printre noroaie, complet lipsiți de apărare în fața bombelor de mare putere aruncate din mașinile de război aeriene de către piloți cuprinși de o ură inexplicabilă.”
Și Kelly Rimmer a făcut exact asta. S-a inspirat din viața bunicilor săi, a împletit și fire de ficțiune, emoții și întâmplări cutremurătoare. Nu m-am întrebat daca evenimentele ar fi putut sau nu avea loc. Am învățat – acum multe romane în urmă – că nu există lucruri imposibile atunci când vine vorba de acea perioadă. Cruzimea a fost greu de descris, la fel cum a fost și curajul celor și-au dorit să oprească forțele răului.
Alice – când pierzi frâiele propriei vieți
Alice este personajul pe care l-am simțit cel mai aproape de mine. Așa cum v-am spus, m-am recunoscut în felul său de a fi, în modul în care abandonează propria viață pentru a se ocupa de a altora. Asta nu înseamnă că nu greșește, că, din dorința de a fi peste tot și de a-i ști în siguranță, nu le subminează personalitatea.
„Viața are un fel al ei de a-ți reaminti că ești la voia întâmplării și că până și planurile bine puse la punct se pot transforma într-o clipă în haos.”
Alice este rugată de bunica ei, o bătrâna aflată pe patul de spital, la un pas de a păși în lumea celor drepți, să meargă în Polonia pentru a face câteva fotografii acelui pământ și pentru a afla noutăți despre Alina, Tomasz, Emilia, Saul, Eva, Tivka. Nu știa cine erau oamenii aceștia și ce rol avuseseră în viața bunicii sale. Dar nu putea să își lase familia și să plece să vâneze himerele trecutului.
Familia ei avea nevoie de ea. Eddie, fiul ei, avea o tulburare de spectru autist și Alice era sigură că soțul ei nu se va putea descurca prea bine cu nevoile acestuia. În plus, de ce bunica nu-i spusese despre viața ei în Polonia când îi ceruse asta? De ce tulbura acum apele liniștite? Ce voia să afle?
Cuvinte nerostite – cheia adevărului
Cuvinte nerostite este mai mult o poveste de dragoste, o împletire armonioasă a trecutului cu prezentul, o etalare a iubirii, prieteniei și sacrificiilor făcute în numele lor.
Mi-a plăcut foarte mult și m-am bucurat de fiecare clipă petrecută în compania ei!
Cuvinte nerostite a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici.
