Cuvinte în albastru intens – Cath Crowley

Descriere: Pe măsură ce Henry și Rachel lucrează împreună – înconjurați de cărți, privind poveștile de dragoste care prind viață în fața lor, lăsându-și scrisori între pagini –, găsesc speranța unul în celălalt. Pentru că viața poate fi de necontrolat, uneori chiar și de nesuportat. Dar se poate ca dragostea, cuvintele și o a doua șansă să fie de ajuns.

V-ați întrebat vreodată ce culoare are speranța? Aș alege una singură. Albastru. În albastru aș îneca speranța, un nou început și a doua șansă. Aș picta toate tonurile sumbre din viața mea și aș alege albastrul pentru asta. Mi-aș scrie pe suflet cu albastru toate cuvintele care mi-au marcat existența. Aș scrie de mână toate mesajele care mi-au dat puterea să merg mai departe și aș păstra toate semnăturile oamenilor care au făcut ca fiecare moment să conteze. Nu-i voi avea mereu alături, așa că mi-ar plăcea să am cuvinte în albastru intens scrise de ei. Le-aș privi atunci când aș avea nevoie de motive pentru a merge mai departe sau când nu m-aș mai regăsi. Nici nu are sens să vă mai spun că albastru este culoarea mea preferată. Cred că ați realizat asta deja.

Când am primit Cuvinte în albastru intens de la Storia Books am rămas surprinsă de cât de frumoasă este coperta, apoi am admirat interiorul coperților și paginile din care era formată. Spusă din perspectiva personajelor principale, povestea te cucerește instant atât datorită conținutului cât și a detaliilor care fac diferența. Povestea nu este neapărat una care trebuie încadrată în nu știu ce top must read. Originalitatea și frumusețea acestui roman nu este dată de povestea în sine cât de cadrul idilic în care se desfășoară totul.

Un anticariat. Visul oricărui cititor. Un spațiu unde găsești cărțile preferate, canapele confortabile, o grădină exterioară acoperită în care poți citi, o secție specială unde poți lăsa scrisori printre paginile cărților, poți scrie notițe pe margine, poți sublinia citate preferate sau poți evidenția propriile concluzii.

Cărțile urlătoare nu era numai un anticariat. Era un stil de viață, era acasă și locul unde luau naștere prietenii speciale, povești de dragoste sau locul în care se terminau căutările de-o viață. Personajele centrale mi-au fost dragi, dar este prima dată după mult timp când personajele secundare îmi sunt mai aproape de suflet.

Henry, fiul proprietarului anticariatului, este îndrăgostit de cărți și de Amy. Cărțile nu îl dezamăgiseră niciodată, dar Amy venea și pleca din viața lui. Relația lor mi se părea mai uzată decât exemplarele de pe rafturi. Era un schimb care nu se concretiza. El era gata să plătească orice preț, ea nu era hotărâtă dacă să se lase „cumpărată” sau nu de Henry.

Rachel se întorcea acasă după trei ani. Plecase alături de familia sa și purta în suflet iubirea ei secretă pentru Henry. El nu îi împărtășea sentimentele și dragostea lui Rachel nu putea alunga fantoma lui Amy dintre ei. Acum, venea acasă cu o dramă în suflet și total transformată. Personalitatea colorată a lui Rachel se înecase în același timp cu fratele ei Cal. Oceanul le oferise visuri și speranțe pentru viitor, tot el fiind cel care îl luase pe Cal și îi dăduse la schimb coșmaruri și ce-ar fi fost dacă… Era evident că nu depășise această dramă și nu dorea să discute cu nimeni despre asta. Poate dacă se prefăcea că fratele ei nu murise, poate dacă s-ar fi gândit că e pe undeva urmându-și planurile…oceanul și universul i l-ar fi adus înapoi.

Familia lui Henry se gândea să vândă anticariatul. Nu era o afacere profitabilă, era mai mult una de suflet și pentru suflete. Doar că Michael, tatăl lui Henry, nu vrea să piardă conținutul din secția Biblioteca Scrisorilor, locul acela special unde cititorii puteau lăsa mesaje, așa că Rachel este angajată pentru a face un inventar. Era o muncă meticuloasă, una care o obliga să fie sinceră cu ceea ce simțea ea, doar că nu voia să recunoască, nu își permitea să lase iar garda jos. Și ceea ce era și mai important, nu voia să fie aproape de Henry. Era prea târziu să spere? Prea târziu să își ceară iertare?

Henry era supărat pe Rachel, așa că noi vom fi martorii rescrierii poveștii lor. Lipseau „rânduri”, pasaje, dar ei erau aici, pregătiți să încerce. Era oare posibil?

V-am spus că mi-au fost mai dragi personajele secundare? V-am spus. Tatăl lui Henry m-a impresionat datorită atitudinii față de toate acele bilețele care traversaseră perioade lungi și relații furtunoase. George, sora lui Henry (nu vă lăsați păcăliți de nume, era fată!! Eu m-am tot străduit să îmi aduc aminte de lucrul ăsta), mi-a fost tare simpatică! Prietenoasă, asumată și devoratoare de cărți. Totuși, preferatul meu a fost simpaticul bătrânel care căuta o carte anume, carte care îi aducea aminte de soția lui.

Cuvinte în albastru intens este o lectură ușoară dar extrem de plăcută. O carte care pare un prieten vechi venit să te salute și să îți țină companie câteva ore. Te bucuri de el, îl lași să îți alinte sufletul și te bucuri de prezența lui. Dacă mai faceți și o plimbare lungă pe malul mării…rezultatul e garantat!

Este o carte pentru adolescenți, dar este una atipică. Pune accent și pe alte trăsături ale generației fulgilor de nea și autoarea este atentă la detalii. Nu numai că a creat acest anticariat extrem de frumos, dar a și conturat discuții pe baza pasiunii lor comune și a inserat în text și nume de cărți. Pe unele le-am căutat și eu pentru că nu le știam. Asta a adus o bilă albă autoarei. Stilul este unul extrem de lejer și asta mi-a dat o stare de naturalețe, de relaxare. M-am bucurat câteva ore de o carte frumoasă și am visat cu ochii larg deschiși la acel anticariat. Când o sa mă fac mare, vreau unul exact la fel!

Mi-a plăcut faptul că relația dintre părinții lui Henry și a lui George este una extrem de sănătoasă în ciuda faptului că sunt divorțați. Se întâlneau o dată pe săptămână și discutau despre cărți și despre ei. Am apreciat și accentul care se pune pe importanța cuvintelor. Cât de multe se ascund în spatele a două cuvinte lansate de teamă? Cât de uriaș este impactul pe care îl pot avea ultimele cuvinte adresate cuiva? Cât de mult înseamnă un rând scris de mâna celui pe care l-am iubit? Astea sunt emoții pe care emailurile și mesajele de pe telefon nu le pot acoperi vreodată. Cuvinte în albastru intens mi-ar plăcea să văd din nou. Scrisori expediate prin poștă, vederi din locurile pe care le vizităm, dedicații scrise în momentele cheie ale vieții noastre. Cuvinte de care să ne agățăm pentru totdeauna…

„Suntem cărțile pe care le citim și lucrurile pe care le iubim. Cal e oceanul și scrisorile pe care le-a lăsat. Fantomele noastre se ascund în lucrurile pe care le lăsăm în urmă.”

„Această poveste tulburătoare trasează călătoria de la speranță la bucuria de a trăi din nou.”
—School Library Journal

Cartea a apărut la Storia Books.