Recenzii

Curaj – Anca R. Poezii, noiembrie

Sunt doar o mână de praf în vânt
Călător pe peronul vieții prea scurte
O umbra târzie, un pumn de pământ
Înfrângeri din prea multe lupte.
 
Mă ridic orice-ar fi, singur mereu
N-aștept mâini întinse degrabă,
Îi spun necazul lui Dumnezeu
Și nimeni nimic nu mă-ntreabă.
 
Ridic praful în pumnii mei strânși
Adaug curaj și un pic de putere,
Și ochii mi-i țin mereu larg deschiși,
Credința mi-e cea mai mare avere.
 
Nu mă las doborât de orice necaz,
Nu ridic steagul alb în războaiele mici,
În vene eu am sânge pur de viteaz,
Nu mă las doborât de furtuni de frici.

5 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *