Cuiva…

Am strâns în pumni durerea

Am luat-o la bătaie,

Mi-am adunat puterea 

Și am pus-o pe foaie. 

Am folosit cuvinte

Pentru a putea spune 

Ce îmi trece prin minte

Și rele, dar și bune.

Eu nu m-am dat bătută,

Am strâns din dinți mereu,

N-am renunțat la luptă 

Și n-am fugit la greu. 

Am dat timpului timp

Și ore-ntregi ți-am dat,

Și în acest răstimp, 

Ai stat și-ai adunat. 

N-ai înțeles iertarea,

Nu te-ai apropiat.

N-ai descifrat tăcerea, 

Ai luat tot ce ți-am dat. 

Când am făcut bilanțul

Și-am vrut să socotesc,

Ai rupt degrabă lanțul,

Ți se părea firesc. 

Ai fost altfel deodată, 

Nu te-am mai cunoscut.

Nu ești aceeași fată

De-atunci, mai de demult.

Ești altfel, nu ai stare,

Nu te mai regăsești.

Nu știi să-ți ceri iertare, 

Nici nu știi cine ești. 

Ești altfel și mă doare,

Cuvântul l-ai uitat.

Mă-ntreb, ai uitat, oare?

Ce ne-a apropiat.

Ai uitat, oare, grija

Secretu-mpărtășit,

Durerea, analiza

Unui suflet zdrobit?

Discuțiile lungi, 

Mesajele primite?

De ce acum te-ascunzi?

Suntem mai mulțumite? 

Asta e rezolvarea? 

Ușile-închise  grăbit? 

Asta îți este scăparea?

Glasul aspru și răstit? 

Ai uitat de ieri și doare,

Nepăsarea ta m-apasă

Dar, toate sunt trecătoare, 

Si chiar dacă-mi mai pasă,

Voi uita și eu de tine,

Și ușa o voi trânti.

Mă voi prețui pe mine, 

Și-i pun lacăt inimii.