Crimă în familie este romanul asupra căruia ne concentrăm atenția zilele astea. Realizezi că se termină vara atunci când încep din nou blog tour-urile pe Crime Club, când romanele stivuite cu grijă de-a lungul anului încep să-și „piardă” răbdarea și se prăbușesc peste tine. Vreau să cred că v-au lipsit recomandările noastre de carte (aici mă refer strict la nișa noastră – romanele polițiste/crime/thriller). Și sper ca misiunea noastră – aceea de a vă convinge să citiți anumite titluri și de a vă livra recomandări de calitate – să se îndeplinească și în lunile ce urmează.
Crimă în familie este romanul pe care singură mi l-am pus pe listă. Vă dați seama ce încântată am fost atunci când am aflat că voi urca la „bordul” ei alături de oamenii mei preferați. Chiar dacă urcăm pe rând, fiecare după planurile și nevoile sale, la final de blog tour tot ne scriem rapid niște gânduri proaspete, la cald. Uneori – și asta e frumusețea lumii literare – suntem în contradictoriu. Alteori – și asta e ce iubesc la grupulețul nostru – aruncăm gaz unul pe focul altuia. Nu de alta, dar ne place să nu fim singuri în bătaia puștii. Tensiunea aia trebuie să explodeze undeva. Și de aia ne-am adunat acolo. Și pentru că ne place să credem că blogurile încă sunt citite, că adevăratele recomandări de carte le găsiți aici, pe bloguri muncite, scrise, lucrate. Că sfântul Google încă ne va rămâne bază și sursă de inspirație. Ei, iertați-mi picajul în butoiul cu melancolie. Mi-am spus și eu oful. Că așa e în familie. Dar nu în familia din carte. Acolo se întâmplă lucruri și se comit crime.
UN CADAVRU. ȘASE EXPERȚI. POȚI REZOLVA MISTERUL ÎNAINTEA LOR?
Crimă în familie – poveste a la Agatha Christie
Vă întrebați de ce am pus cartea asta pe lista mea interminabilă cu lecturi? Pentru că am vrut să mă autoprovoc. Pentru că am considerat că acest roman, prin structura sa, va fi condimentul surpriză din… mâncarea mea literară. Deși te bucuri de ceea ce cunoști și saluți anume familiaritatea care te întâmpină, ai nevoie uneori de gusturi noi, nu-i așa? Ei, povestea asta poate fi gustul nou. Mai ales dacă nu aveți obiceiul să citiți genul dramatic. Deși nu are acte, scene și indicații regizorale, romanul este scris sub formă de scenariu, cu puține detalii despre schimbările de cadru și hainele personajelor implicate.
Recunosc, mi-a fost și puțin teamă de această lectură. Mai ales după ce am văzut că tot uitam să citesc numele celor care apăreau în peisaj. Dar mi-am reglat mecanismul după câteva pagini, am inspirat adânc și mi-am închipuit că sunt în culisele unui documentar. Pentru că am fost rapid prezentată celor implicați, dar și pentru că în fața mea se depuneau probe sau se vânturau fotografii, m-am simțit ca parte din proces, ca investigator și martor al celor întâmplate. Nu am vrut poziția asta, să ne fie clar. Mai ales când am realizat că fiecare dintre cei „așezați” la masa adevărului păstrează o parte doar pentru ei.
„Hunter a scris un roman genial și memorabil, care are multe cadouri-surpriză pe care cititorul să le descopere și să le descifreze.” -Bookreporter
De ce am spus că este un roman a la Agatha Christie? Pentru că am avut impresia că autoarea „urmează” rețeta mult iubitei scriitoare de romane polițiste: număr redus de personaje, adevăr ascuns aproape de suprafață, criminal care este de la început în scenă. Nu m-a deranjat să recunosc tiparul, dacă se adeverește ce spun eu aici, din contră. M-am bucurat de fiecare întorsătură de situație și am așteptat să văd a cui mască va mai pica. Autoarea Cara Hunter a și știut să se folosească de elementele surpriză. Aproape că mi-o putem închipui frecându-și mâinile una de alta la gândul că ne-a dus de nas.
Crimă în familie – adevărul va fi scos la lumină?
Îmi plac mult documentarele, mai ales dacă se și bazează pe elemente reale, cunoscute și șocante. Am avut impresia că asist la filmarea unuia. Nu a fost tocmai o „sesiune” relaxantă, în ciuda sentimentului meu de împlinire (sună ușor macabru?). E mult de muncă la un astfel de documentar, mai ales când sunt atât de multe piste de urmărit. Dar aici miza crește: echipa de investigatori reunită de celebrul regizor Guy Howard trebuie să descopere adevărul despre moartea tatălui acestuia, moarte care rămăsese fără răspuns și fără un verdict clar.
Guy Howard lansează proiectul Notoriu – o serie dedicată investigării (și poate rezolvării) unor cazuri rămase nedeslușite. Sunt cazuri care trec rapid pe sub radar, dar și cazuri care rămân, fie și după zeci de ani, în atenția publicului, atent urmărite și analizate. Acum, alături de experții convocați, Guy vrea să redeschidă cazul morții tatălui său vitreg, oricare ar fi prețul acestui lucru și adevărul legat de el. Oare există adevăruri care ar trebui să rămână nespuse? Sau vinovați care ar trebui lăsați să scape nepedepsiți?
Mi-a plăcut mult dinamica acțiunii, dar și „cartoful fierbinte” al identității lui Luke Ryder. Pasat de la unul la altul, cartoful nostru capătă și alte veleități: scoate la lumină adevăruri păstrate în documente secrete, dosite prin sertare vechi și dosare ferfenițite. Iar avalanșa mărturisirilor este pe cale să înghită tot: de la oameni la evenimente.
Alte detalii:
Crimă în familie vă așteaptă cu articole dedicate și pe blogurile colegilor mei: Literatura pe tocuri, Biblioteca lui Liviu Cărțile mele și alți demoni, Fata cu cartea, Ciobanul de azi, Citește-mi-l, Falled, Analogii, antologii.
Crimă în familie a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărată de aici.
Categorii: Ficțiune
Nr. pagini var. tipărită: 560
Anul apariției: 2024
Titlul original: Murder In The Family
Limba originală: Engleză
Traducător: Monica Vlad
