Coșmarul de la Killman Creek – Rachel Caine, recenzie

Coșmarul de la Killman Creek este a doua carte din seria Stillhouse Lake. Și cartea pe care o așteptam cu nerăbdare. Refugiul de la Stillhouse Lake mi-a plăcut foarte mult și eram foarte curioasă să aflu cum au evoluat lucrurile.

Câteva lămuriri pentru cei ce nu au apucat să citească volumul unu: Gwen Proctor, fosta Gina Royal, fusese o femeie fericită. Soție și mamă, Gina părea să fie definiția fericirii. Numai că Malvin, iubitul ei soț, era un criminal în serie. Ucidea victimele chiar în garajul casei lor și nu părea să aibă vreo limită. Cu Malvin în închisoare și un trai supus amenințărilor din diferite părți, Gina devine Gwen Proctor, mamă și „fugară”. Viața ei se derulează pe secvențe, nu are încredere în nimeni și nu stă niciodată prea mult undeva.

S-ar fi putut adapta mai ușor dacă nu ar fi trebuit să își supună copiii la același stil de viață barbar. Și dacă nu ar trebui să simtă din nou și din nou aceleași săgeți îndreptate spre ea. Oameni care o acuzau, oameni care credeau că a avut partea ei de implicare, oameni care au pierdut pe cineva drag, fanii lui Malvin, rudele fetelor care dispăruseră, hackeri care se ocupau de hărțuirea virtuală. Toți își îndreptau acuzator degetele spre ea. Și asta ducea la un singur gând pentru Gina:

Nu ești în siguranță nicăieri.

Nu ești în siguranță nicăieri.

Și Gwen face ceea ce orice mamă ar face. Se transformă rapid, prea rapid pentru unii, și devine un om disperat. Un om disperat ar face și greșeli, și poate că și ea mai face, dar un om disperat nu pierde din vedere motivul luptei sale. Gwen își pune pielea la bătaie, dar nu ar risca niciodată siguranța copiilor săi. Chiar dacă pentru asta ar trebui să moară.

„Totul mă doare. Nu mai e nimic bun, nimic sigur pe lume. Dacă voi cădea, nici nu voi simți durerea. Dacă Melvin îmi va tăia pielea, nu va curge sânge. Nu sunt aici. Nici nu sunt aici. Nimănui nu-i pasă. Totul doare. Urlu. Urletul se risipește în aerul cețos ca și cum nici n-ar fi fost acolo, iar eu sunt strivită sub greutatea unei dureri mai mari decât universul.”

Așa cum ne-a obișnuit, Rachel Caine nu își slăbește deloc cititorii. Și pare să nu aibă deloc milă pentru personajele sale. Dacă în Refugiul de la Stilhouse Lake am avut parte de câteva evenimente care ne-au ținut cu sufletul la gură, în volumul doi aflăm că „bulgărele” abia s-a format și este pe cale să o ia la vale. Avalanșa provocată ar putea da multe vieți peste cap. Și ar începe cu Gwen.

Dacă credeați că Evenimentul cu Melvin Royal este rădăcina principală a dezastrului din viața lui Gwen, eu zic să vă mai gândiți o dată. Sau doar să citiți mai cu poftă această serie. Rădăcinile sunt mai adânci și ne poartă în lumea dark web, acolo unde filmulețe potrivite își primesc prețul și cumpărătorul, acolo unde nu există limite. „Piața” este plină de oferte și oportuniștii nu au limite.

Coșmarul de la Killman Creek – lupta continuă

Trădată de oamenii în care avusese încredere, Gwen decsoperă că lupta ei este departe de a fi încheiată. Și dacă nu își schimbă statutul, Gwen riscă să piardă singurele siguranțe din viața ei: Lanny și Connor, copiii care nu aveau nicio vină.

„Am nevoie să fiu furioasă. Doar așa ne pot ține pe toți trei în viață. Furia mea este un scut. Este o armă.”

Melvin a evadat și e pe urmele ei. Și nu este singur. Are aliați puternici, oameni care pot face absolut orice și care sunt devotați omului în care Gwen își pusese toate spernațele. Absalom. Omul care altădată îi dăruise siguranță și care știa fiecare pas pe care ea îl făcea. Gwen trebuie să înceapă vănătoarea: ea sau Melvin. Ea avea doi copii de crescut și de apărat. Melvin se putea duce la naiba.

Mi-era teamă de evoluția lucrurilor, dar m-am bucurat să regăsesc o Gwen hotărâtă, determinată. Și mi-a plăcut să văd cum autoarea încearcă să mărească neîncrederea, să urmărească efectele fiecărui act săvârșit de oamenii mai mari. Perspectivele copiilor au adus un plus cărții, din punctul meu de vedere. Connor este confuz și speriat. Nu are prea multe amintiri cu tatăl lui. Melvin nu era un monstru pentru el. Îl iubise, îl ridicase pe umeri și îi oferise o siguranță. Dacă ajungea și el un monstru?

„Când mă gândesc la tata și-l văd în același timp ca pe un monstru și ca pe un om, mi se face rău, mi se taie respirația. Nu am idee cum ar trebui să mă simt. Nu, asta e o minciună – știu că ar trebui să-l urăsc. Dar e tatăl meu.”

De partea cealaltă, Lanny simte o apropiere nefirească față de prietena ei. Și mi se pare că tocmai prin raportarea la modelul masculin din viața ei, fata ajunge să simtă asta. Modelul masculin era eronat, făcea rău, distrugea vieți. În mintea ei, aproape sigur, bărbatul era asociat cu asta, cu puterea de distrugere.

Coșmarul de la Killman Creek – avalanșa detaliilor

Coșmarul de la Killman Creek este o carte care stârnește întrebări și neliniști. Pericolul ne pândește de peste tot și încrederea ajunge să fie sentimentul pe care îl oferim din ce în ce mai puțin. Sunt situații despre care nu aflăm niciodată. Și cărțile ni le aduc pe tavă. Ne obligă să ne gândim la ele, să reflectăm la acțiunile noastre dacă am fi puși în situații similare. Și ne determină să ne  întrebăm dacă există limite pentru oamenii care sunt născuți pentru a face rău. Se pare că nu.

Deși mă gândeam că nu vor mai fi și alte volume, se pare că mai sunt încă două. Și sunt tare curioasă să văd ce vor aduce. Voi ați citit cele două volume apărute la noi? V-au plăcut?

Coșmarul de la Killman Creek a apărut la Editura Herg Benet, colecția Passport, și poate fi cumpărat de aici. 

Traducere din limba engleză de Cristina Nemerovschi

Autor: Rachel Caine