Confesiunea mea din această după-amiază este aceasta: nu mă așteptam ca Jessie Burton să nu mă mai prindă în plasele sale. Am văzut acest roman pe site-ul prietenilor de la Libris și nu i-am putut rezista. Coperta, numele autorului, descrierea… Toate au fost precum notele unui cântec de sirenă. Vibrante, ademenitoare, promițătoare. Și am căzut în ispită…

Îmi ascult întotdeauna sufletul atunci când îmi aleg o carte nouă. Când am ales Confesiunea, sufletul meu tânjea după o poveste caldă, emoționantă, intensă. Am regăsit- o pe Jessie Burton în decoruri, în descrieri, în atenția cu care știe să acceseze subiecte, în măiestria cu care își definește și construiește lumea care nu mai pare deloc ficțională. Dar nu m-am mai simțit confortabil printre paginile cărții. Nu m-am mai simțit liberă, descătușată de rutină și realitate…

Confesiunea
Confesiunea

Jessie Burton construiește o acțiune cu un ritm lent, impus de destăinuiri, amintiri și retrăiri. Nu-i ușor să-i ceri sufletului să redeschidă cele mai tainice uși. E nevoie de timp pentru a înlătura praful și pânzele de păianjen. E nevoie de timp pentru a relata, a accepta și a te expune.

„O capodoperă despre autonomia femeilor și despre rolul lor în societate, care aduce în prim-plan mirajul Hollywoodului, maternitatea și fragmentarea identității.“ — Irish Tatler

Dacă mi-ați cere să vă spun ce nu a funcționat de data asta, tare mă tem că nu voi ști a spune lucrul acesta. Nu m-am simțit confortabil în niciun plan temporal, nu am trecut de anumite granițe cu niciun personaj. Sau poate că farmecele lui Connie nu au funcționat și asupra mea.

Poate că de vină a fost doar starea… Sau faptul că nu am știut către ce și cine să îmi îndrept mai mult atenția.

Confesiunea – despre adevăr și căutare

Confesiunea tratează cunoașterea, dar și nevoia de acceptare a propriei identități. Abordează teme mari, cum ar fi iubirea, prietenia și abandonul. Dar aruncă și o privire asupra dinamicilor dificile de familie, asupra locurilor și situațiilor care par se semene cu toate și cu nimic anume.

Mi-am pierdut pașii în lumea lor, încercând să îmi găsesc locul. Și am rămas singură,  abandonată pe marginea ultimelor rânduri, cu o nevoie acută de o încheiere bine definită. Nu știu de ce caut întotdeauna finalurile care îmi aduc în față situații clare, bine conturate. Prefer finalurile deschise doar atunci când simt că mi-am primit toate răspunsurile. Ceea ce nu am simțit în legătură cu acest roman.

„O explorare a creativității feminine pe care nu o poți lăsa din mână.“ — The Irish Times

Relațiile dintre femei – lumi cu granițe înfipte departe

Jessie Burton a ales un subiect sensibil, greu de manevrat și greu de păstrat în zonă sigură. Am o minte deschisă și cred că există iubire în toate formele, pe toate planurile. Doar că mă simt inconfortabil să spun că nu am apreciat legătura dintre Connie și Elise Morceau. Știu că au existat multe povești între parteneri de același sex, nu mă opun. Doar că aici, relația lor mi s-a părut de genul insectei atrase de lumină. Știe că se va arde, că aripile îi vor fi sfărâmate, dar insecta insistă și tânjește către sfera incandescentă.

Elise Morceau a fost insecta căzută în plasa lui Connie Holden, o femeie matură, puternică și sigură pe sine. Connie o păstrează lângă ea, însă mi-a dat impresia că nici n-o vrea, nici n-ar lăsa-o să plece. Relația lor mi s-a părut genul win-win pentru amândouă. Elise se hrănea din siguranța și feminitatea lui Connie. Connie parcă își lua puterea din tinerețea și naivitatea tinerei iubite.

Confesiunea – căutare și acceptare

„În Confesiunea regăsim toată măiestria lui Jessie Burton, talentul cu care creează decoruri și atmosferă, intrigi și portrete feminine.“ — Le Figaro

Treizeci de ani mai târziu, departe de lumea artiștilor și a viciilor, Rose Simmons – fiica lui Elise Morceau – caută răspunsuri despre mama ei. Crescută doar de tată și fără informații concrete despre cea care a adus-o pe lume, Rose își caută mama și locul în lume. Se simțea desprinsă de cercul vieții pe care alții îl stăpâneau atât de bine. Nu își putea da seama de adevărata ea, nu până nu își cunoștea și cealaltă parte de moștenire genetică.

Răspunsurile le caută în cărțile lui Connie Holden, convinsă fiind că o va găsi pe mama ei printre rânduri. Dar soarta îi zâmbește și Rose va putea lucra chiar pentru Connie. Bineînțeles, fără a-i spune acesteia cine este. Era sigură că trecutul și-ar elibera mai ușor tainele așa… Poate că existau informații care i-ar fi putut răni și mai tare sufletul, dar simțea că era momentul potrivit pentru a face pace cu trecutul. Și Connie era o enciclopedie ambulantă.

Va afla adevărul? De ce sau de cine fugise Elise?

Mărturisiri, iubiri și păcate

Jessie Burton poate că împrumută poveștii o lentoare aparte, dar știe și să o facă ademenitoare. Mărturisiri, iubiri și păcate. Trădări, abandon și iertare. Găsim o infuzie emoționantă din toate aceste stări și ajungem să ne întrebăm care este rolul nostru în lume, care este aportul nostru în viața celor dragi.

Pentru a fi exact pe placul meu, Confesiunea ar fi avut nevoie de mai multă emoție, de câțiva stropi de feminitate și de un final un pic mai clar.

Confesiunea Jessie Burton – a apărut în colecția Raftul Denisei și poate fi cumpărat de pe Libris. 

An aparitie: 2021

Autor: Jessie Burton

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Raftul Denisei

Editie: Necartonata

Editura: HUMANITAS

Nr. pagini: 392

Traducator: Iulia Gorzo

Lasă un răspuns