21587219_1968439560089416_4016424111988735636_o.jpg
 
Am încercat în ultima vreme să citesc tot mai multe romane ce aparțin acestei culturi. Sunt o mulțime de aspecte pe care nu le cunosc, despre care îmi place să citesc și cred că voi avea suficient material de studiu pentru următorii ani. Pentru că îmi doresc să descopăr noi perspective și noi abordări, am încercat să aleg autori noi pentru mine.
Amy Tan este o autoarea apreciată, dar pentru mine asta este prima carte ce îi poartă semnătura pe care o citesc. Deși mai am acasă și Soția Zeului bucătăriei, care este destul de voluminoasă, am ales să încep cu acest roman pentru că am avut nevoie de un contact direct cu stilul ei. Povestea mi se părea mai ușoară, mai accesibilă, iar numărul de pagini considerabil mai mic.
 
Cu toții ne iubim mamele. Pentru unii mama există doar din momentul în care și-a început rolul de mamă. Nu este importantă povestea ei dinainte de asta. Eu nu fac parte din aceasta categorie. Întotdeauna am fost curioasă să o știu pe mama și dincolo de mamă. Am vrut să fac parte din viața ei, din copilăria ei și să îi simt amintirile ca și cum ar fi fost ale mele.
Amy Tan abordeaza un subiect sensibil pentru mine: relația mamă-fiică. Iar dacă asta nu ar fi fost de-ajuns deja…se urmărește și conflictul dintre generații și culturi.
Ca să înțelegeți mai bine (mie mi-a fost destul de greu inițial să urmăresc cine și cum), vă prezint ”cuplurile” poveștii:
Mamele                                                                         Fiicele
Suyuan Wu                                                                  Jingmei ”June” Wu
Anmei Xu                                                                      Rose Xu Jordan
Lindo Yong                                                                   Waverly Yong
Yingying St. Clair                                                       Lena St. Clair

 Patru mame. Patru fiice. Patru locuri la masa de Mahjong. Patru puncte cardinale. Patru capitole: Pene de la o mie de li depărtare, Cele douăzeci și șase de porți rele,Traducerea americană, Regina mamă a cerurilor dinspre apus.

Cine câștigă? Cine pierde?

Cele șaisprezece povestioare care alcătuiesc romanul urmăresc pe rând viața mamelor, apoi a fiicelor lor și ne evidențiază și mai tare conflictul dintre generații, credințele propriei culturi, libertatea născută din spiritul american și diferențele dintre culturi.
Suyuan, Anmei, Lindo și Yingying au lăsat în urmă China pentru America. Nu fuseseră mânate de dorința de a cunoaște tărâmul făgăduinței. Toate lăsaseră în spate un trecut dureros sau fuseseră obligate datorită războiului să își părăsească patria natală.
Deși sunt recunoscătoare libertății pe care patria adoptivă le-o acordă, femeile vor trăi în continuare conform spiritului asiatic. Credeau în aceleași lucruri, interpretau și vedeau rău acolo unde alții vedeau lucruri aparent banale.
Femeile se căsătoriseră cu americani iar fiicele lor erau fructele acestei uniuni. Deși căsătoriile femeilor duraseră, contopirea celor două culturi lăsau urme în relația dintre mame și fiice.

”Știu lucrul acesta pentru că am fost învățată în tradiția chineză: m-au învățat să nu îmi doresc nimic, să înghit nenorocirea altora, să-mi înăbuș amărăciunea. Și cu toate că am învățat-o pe fiica mea să nu facă așa, ea a făcut la fel! Poate fiindcă eu i-am dat viață și m-am născut tot fată. Sîntem toate ca niște trepte, mergînd în sus și în jos, una după altă, însă urmînd toate aceeași cale. Știu cum este să fii tăcută, să asculți și să privești, ca și când viața ta ar fi un vis. Poți să închizi ochii atunci cînd nu mai vrei să vezi. Însă atunci cînd nu mai vrei să asculți, ce poți face?”

 

”Am învățat-o ce înseamnă condiții americane. Dacă aici te naști sărac, rușinea asta nu durează mult. Ești primul pe listă pentru o bursă. Dacă acoperișul își cade în cap, nu trebuie să-ți plîngi soarta. Poți da în judecată pe oricine, poți să-l faci pe proprietar să-l repare. Nu trebuie să stai ca un Budha sub un copac și să lași porumbeii să-și facă nevoile în capul tău. Poți să îți cumperi o umbrelă. Sau să intri într-o biserică catolică. În America, nimeni nu spune că trebuie să accepți condițiile pe care ți le oferă altcineva.” 

 
Suyuan înființase Clubul norocoaselor, un club în care se întâlneau pentru a juca Mahjong, iar când ea moare, cel de-al patrulea loc de la masă este preluat de fiica ei, Jingmei Wu.
Jingmei preia o dată cu acest loc și ultima dorință a mamei sale. Femeia lăsase în urmă două fete pe care nu le mai văzuse de mulți ani. Jingmei se bucurase de femeia care Suyuan devenise în America, dar ce se întâmplase cu ceea ce fusese Suyuan dinainte de asta?
Fetele sunt crescute în spirit american și știu să își impună personalitatea, dar nu fac niciun efort pentru a înțelege și poziția mamelor lor. Erau frustrate de toate interpretările mamelor, de tot ceea ce însemna cultura asiatică și unele nu știau limba chineză. Nu înțelegeau normele după care mamele își conduceau viața, dar nici nu făceau vreun pas în direcția asta.
Ce nu am apreciat foarte tare la acest roman a fost faptul că mai toate fetele dăduseră greș în viața lor. Am simțit ca și cum faptul că nu au ascultat sfaturile mamelor  lor a însemnat eșec garantat. Fie divorțaseră de primul soț, fie erau pe cale să o facă. Toate abandonaseră câte ceva în copilăria lor…o dorință  sau un vis de-al mamelor pe care îl înțeleg mult prea târziu.
Cred că acest roman l-ar înțelege cel mai bine cei care sunt fructul unirii a două culturi. Uneori, confuzi de toate credințele după care sunt crescuți, nu își mai cunosc locul sau nu își știu cu adevărat identitatea.
Deși poveștile femeilor au un numitor comun: China, veți observa cât de diferite sunt viețile lor. Un complex de amintiri și un carusel de emoții. Opt povești de viață pe care le veți urmări cu sufletul la gură. Povestea lui Suyuan Wu  și fiicei sale, Jingmei ”June” Wu, a fost preferata mea. Mi s-a părut mai emoționantă, chiar dacă și celelalte mi-au intrat la suflet.
 
Mulțumesc mult echipei de la targulcartii.ro pentru șansa de a citi acest roman minunat!   De aici puteți achiziționa romanul, dacă sunteți curioși.
 
Despre carte:  
 
Editura: Polirom
Colectia: Biblioteca Polirom
Anul: 2005
Limba: Romana
Coperta: Brosata (paperback)
Numar volume: 1
Numar pagini: 370
Traducator: Domnica Drumea
Nu lăsa aparențele să te inșele și profită de oferta noastră avantajoasă de cărți noi cu mici defecteCe e un „mic defect” Poate fi o urmă de praf, o mică zgârietură pe copertă sau un colț puțin de tot îndoit. 💭 Intră acum pe pagina promoției și vezi oferta completă de cărți noi cu mici defecte: https://www.targulcartii.ro/
21752209_1487477271342908_7676616473719161092_n.jpg
 
 

1 COMENTARIU

  1. Mie foarte foarte frumoasa mi s-a parut cartea ,,Fiica tamaduitorului de oase,,. Superba! Si aici( fiindca am vazut ce ai scris referitor la esecuruile tuturor fetelor in viata) totul e realist. Totul are un mare realism. Intreaga actiune este efectiv specifica vietii.
    E o carte despre dragoste, ura, curaj, prietenie, influenta mamelor in viata( si aici da, este una foarte corecta din punctul meu de vedere).
    Nu am citit aceasta carte desi am auzit de ea, dar imi dau seama inca de la titlu, si mai ales din recenzia ta , ca nu e ca aceasta.
    Aici eu personal cred ca autoarea s-a intrecut pe sine.
    Nu stiu daca ai citit-o sau nu, dar daca nu si o vei citi, as vrea sa pui candva o recenzie sa aflu parerile tale. Chiar as fi foarte curioasa fiindca imi place cum analizezi cartile (fiind atenta la detalii).
    De asemenea( ca am uitat sa mentionez) poate faci si comparatia dintre ele. Au cam acelasi subiect dar sunt total diferite!
    Asta fac si eu…bine ca la mine raman toate in capul meu.
    Frumoasa recenzie! Apreciez!

      • Ei, asta e si ideea. Eu nu ma prea uit la autori, la mine cartile is carti, autorii nu cred ca au un stil specific. Spre exemplu daca as citit 10 carti proaste ale unui autor u inseamna ca daca imi place titlul, sau doar am auzit de o a 11-a nu o iau. Si e posibil sa fie geniala cred eu. Cartile au viata lor. Intr-o vreme chiar aveam impresia, asta bazat pe niste experiente in materie de lectura, ca un autor nu poate avea decat o carte absolut geniala. Cea in care s-a implicat cel mai mult. Cu timpul mi-am mai schimbat parerea dar ceva ceva tot a ramas din ea.
        Am cam schimbat subiectul. Dar, revenind, in cazul cartii citite chiar m-am interesat de autoare. Ceea ce nu fac des.
        Sper sa iti placa!

Lasă un răspuns