Clubul crimelor de joi – Richard Osman, recenzie

Clubul crimelor de joi aduce laolaltă patru prieteni improbabili și o crimă năucitoare. Sau mai multe crime? Nu vă spun. Sau să vă spun?

#1 bestseller Sunday Times, tradus în 37 de țări

Romanul care a stabilit un nou record de vânzări în Marea Britanie – peste 250 000 de exemplare vândute la o lună de la lansare

Declarată cartea anului 2020 de rețeaua de librării W H Smith

Am tot văzut cartea pe grupurile de lectură și la oamenii pe care îi urmăresc cu mult drag. Pentru că suntem pe aceeași undă literară și am văzut reacția lor la romanul lui Richard Osman, abia așteptam să ajung să îl citesc și eu. Prietenii de la Crime Scene Press mi-au pus cartea sub brad (apropo, Moșul a fost tare darnic cu mine anul acesta) și nu i-am putut rezista prea multă vreme. Mi-era dor de un thriller și simțeam deja cum clocotește sângele în vene.

„Deșteaptă și amuzantă. Fabulos de bună.” – Ian Rankin

Adrenalină, tensiune și secrete întunecate. Anchete serioase și foarte serioase, oameni iubitori de dovezi și de mister. Sinceră să fiu, m-am pierdut de câteva ori în hățișul lor. Multe nume, multe detalii, multe incursiuni în trecut. Și eu. Singura de o parte a baricadei, pierdută prin amintiri și piste false. Nici nu vă mai spun că am abandonat ideea propriei anchete. Mai ales după ce am văzut-o pe Elizabeth, cea care părea să știe fix ce butoane să apese și ce uși să deschidă.

„Una dintre cele mai plăcute cărți ale anului… Bine scrisă, amuzantă și minunat de generoasă… Marele farmec al Clubului Crimelor de Joi e că e mult mai mult decât un roman de suspans. Pe lângă faptul că aduce un omagiu iubirii care durează o viață, laudă și prieteniile în care ne găsim sprijin când trecem prin vicisitudinile vieții.” – Daily Express

Iubitori de crime nerezolvate

Nu pot să spun că mă dau în vânt după umorul englezesc, dar doza de umor din romanul de față mi-a plăcut. M-am temut când am văzut că personajele principale sunt persoane în vârstă. Știu că au maturitate și experiență, dar mereu plec la drum cu o îndoială în suflet.

Dacă ar fi să punctez o chestie specifică persoanelor în vârstă (cu tot dragul și respectul), întâlnită și aici, aș spune că ei nu pot spune nimic fără a te purta ani mulți în urmă, la baza de la care au plecat evenimentele respective.

Așa și aici. O crimă înfiorătoare zguduie comunitatea din Coopers Chase, un sătuc liniștit anume gândit pentru seniori. Elizabeth, Joyce, Ibrahim și Ron poate că au o vârstă venerabilă, dar mai au încă destui ași în mânecă. Și multe povești de spus…

Pensionarea nu este întotdeauna o greutate

Nu știu unde m-or duce anii, dar aș vrea să trăiesc lângă oameni ca Elizabeth, Joyce, Ibrahim și Ron. Cei patru fantastici. Bine, când o să fiu mare, vreau să fiu Elizabeth. Femeia aceasta are o minte sclipitoare, relații și atenție pentru fiecare detaliu, oricât de mic ar fi. Nici nu cred că trebuie să vă mai spun că ea a fost personajul meu preferat și că abia așteptam să o văd în acțiune!

Pe draga de Joyce am privit-o strâmb de la început, trebuie să spun asta. Credeam că ascunde ceva putred în spatele aceste inocențe fluturate peste tot. Nu o să vă spun mai multe despre ea. Eu trasez conturul, voi îl umpleți.

Ron și Ibrahim au lipiciul lor și își aduc propria contribuție la farmecul întregului roman. Dar și-au cam pierdut din strălucire în fața doamnelor. Sorry, guys!

O crimă, un criminal și două anchete

Trebuie să îți găsești o ocupație în anii pensionării. Unii mângâie pisici, alții amărăsc viața familiei (intenționat), în timp ce alții se implică activ în comunitatea în care trăiesc. Și unii se adună pentru a încerca să dezlege cazuri vechi de crime rămase fără rezolvare.

O echipă fantastică, o pasiune comună și o polițistă care nu le acordă credit de la început. E credibil. Toți avem obiceiul de a-i privi pe seniori drept persoanele cele mai expuse și mai naive. Unii au mintea mai ascuțită decât mulți dintre noi. Și dacă nu mă credeți, citiți cartea asta și mai discutăm după!

„Pe măsură ce numărul cadavrelor crește și aflăm mai multe despre viața și patimile lui Joyce, Ibrahim, Ron și Elizabeth, e imposibil să nu ajungi să-i încurajezi – și să speri că o să-i întâlnești din nou cât mai curând.” – The Times, Crime Book of the Month

Doresc să dezlege trecutul, dar se pomenesc prinși într-o anchetă reală și cât se poate de serioasă. Un om este ucis și criminalul acestuia umblă liber.

Richard Osman a construit un caz extrem de alambicat. Aruncă umbra suspiciunii peste mai multe persoane și interesele acestora de a deține o proprietate disputată. Deși ai impresia că lupta se dă între cei interesați numai din acest motiv, ești imediat aruncat în trecut, acolo unde legături întunecate se formaseră pentru totdeauna.

Droguri, interlopi, acțiuni plasate la limita legalității. Cum să descurci această plasă lipicioasă de păianjen? Riști să fii prins și să rămâi fără scăpare.

Crimele se înmulțesc. Criminalul nu este prins.

Polițiștii sunt foarte simpatici, dar pe mine nu m-au convins. Mi-a plăcut mai mult de ancheta celor din Clubul crimelor de joi, care păreau să fie mereu cu un pas (sau mai mulți) înainte anchetatorilor adevărați. Așteptam mai mult de la Donna, o polițistă care dorește să se afirme și să își dovedească spiritul de anchetator. Mi-a plăcut de ea, dar tot Elizabeth a fost mai bună.

Mi-a plăcut mult povestea de suprafață, dar cel mai mult mi-au plăcut poveștile din spatele acesteia. Nu am crezut că voi găsi atâtea secrete, atâtea rețele de minciuni și de taine.

Recomand cartea, este numai bună pentru cei care doresc să-și antreneze mintea și spiritul de observație!

Clubul crimelor de joi, cartea momentului, a apărut la Crime Scene Press și poate fi cumpărată de aici. 

Număr pagini: 408

An apariție 2020

Traducere: George Arion Jr