Acasă Anca scrie... Cine sunt eu? Cine ești tu?

Cine sunt eu? Cine ești tu?

De către

ianuarie 30, 2018

351

Te-ai întrebat vreodată cine sunt? Cine sunt cu adevărat? Nu? Îți voi răspunde oricum. Sunt omul care se hrănește cu frumusețea stelelor și cu zbateri de aripi de fluturi. Mă scufund în lumină și mă învălui în culoare. Ți se pare ciudat? Tu ești grădina mea. Zâmbetul tău naște fluturi și ochii tăi mi-au ajuns stele.

Culoarea o găsesc din plin în dragostea ta. O simt. O gust. Și mă hrănesc din ea. Nu știi din ce-i compusă? Din milioanele de gesturi cu care mă răsfeți. E plină viața mea de aroma cafelei cu care mă trezești în zori de zi. Se naște din mesajul de bună dimineața și din cel pe care mi-l trimiți la culcare, chiar dacă, uneori, te trezești din somn pentru asta.

Cine sunt eu? Cine ești tu?

Ai dat culoare cu petalele florilor pe care mi le-ai cumpărat fără motiv. Cu fiecare tăcere cu care ai cumpărat liniștea mea.
M-ai iubit în ciuda defectelor mele și mi-ai înțeles momentele de izolare. Mi-ai zâmbit exact când aveam impresia că se rupe cerul deasupra mea și zâmbetul tău mi-a devenit sprijin și colac de salvare.
Ai făcut din țipetele mele liniștea casei noastre. M-ai îmbrățișat cu căldură și răbdare și ai așteptat. Ai așteptat să îmi aplec capul pe umărul tău și să îți vorbesc în șoaptă. Atunci vorbeau inimile noastre, nu mai țipau și nu își mai făceau rău.
Mi-ai fost prieten când mă strângeau pereții și convingerile greșite. Mi-ai fost căldură și oază de liniște.
Ce pot să îți dau la schimb, suflete? Bucăți din mine? Nu pot. Îți dau dragoste. Din dragostea ta mă hrănesc, din tine și din culoarea pe care știi să mi-o pictezi. Să îți dau clipe? Ale tale sunt toate. Și cele în care mă topesc în brațele tale și cele în care mă dor de lipsa ta. Să îți dau muzică? Numai tu știi notele. Sufletul meu vibrează pe ele. Eu nu știu să dau. Știu să înfloresc ceea ce primesc. Știu să deschid brațele larg și să îți dau înapoi tot ceea ce tu îmi dai. Înaltul cerului e prea aproape. Aș striga stelelor și le-aș spune că și-au pierdut strălucirea de când mă ghidează lumina din ochii tăi. Le-aș spune că ele mă călăuzesc pe mine, dar inima, numai tu mi-o ghidezi. O ai prizonieră.
Știi cine sunt. Știu cine ești. Te-aș recunoaște dintr-o mie. Tu m-ai iubi dintr-o mie. Să-mi fii. Să-ți fiu. O secundă? Un minut? O oră sau un an? Mai bine-o viață.