Cinci zile – Douglas Kennedy (recenzie, Trei)

Douglas Kennedy s-a propulsat rapid pe lista autorilor mei preferați. Am citit Jocurile destinului și Clipa și am înțeles că este un autor care scrie pentru sufletul meu. Sensibilitate, emoție și povești care îți rămân în minte și în inimă.

Romanul Cinci zile îmi era necunoscut. L-am găsit din întâmplare pe rafturile bibliotecii județene, loc în care îmi place să merg pentru retrăirea senzațiilor de odinioară. Descrierea părea pe gustul meu și era evident faptul că nu o voi lăsa prea mult să mă aștepte.

Mi-a plăcut povestea, dar am avut nevoie de câteva zile pentru a o lăsa să se sedimenteze. V-am mai spus că am găsit cărți în care nu destinația este importantă, ci parcursul, călătoria. „În căutarea unui destin” – Jojo Moyes este o astfel de carte, dacă vă întrebați.

Deși păstrează profunzimea mesajelor transmise, autorul nu dezvoltă atât de mult povestea în romanul Cinci zile. Lucrurile par aranjate într-un mod foarte simplu, totul pare aerisit și destul de previzibil. Nu povestea este importantă, ci ceea ce rămâne în urma ei. Nu contează pasul care te-a dus la destinație, contează ce ai realizat imediat după ce ai pășit. Am simțit că i-a lipsit acțiunea, dar s-a jucat destul de frumos cu inima mea. Abordează subiecte extrem de sensibile: fericirea în cuplu, împlinirea, deciziile majore care produc schimbări uriașe în viața oricui. Cât de importanți sunt oamenii care apar în viața noastră? Dar și mai important, când știm să recunoaștem cauza apariției lor? Acceptăm sau ne resemnăm? Riscăm sau ne supunem rutinei?

Văzută la câteva zile distanță, cartea pălește în comparație cu celelalte „surate” semnate de Kennedy. Dar, acel dar minunat, v-am spus că mi-a plăcut modul în care totul s-a aliniat în final. Este nevoie de astfel de rocade, de astfel de turnuri în viața cuiva. Nefericirea este un cancer care roade. Uneori, avem nevoie de o resuscitare. Una a propriei vieți. Și fericirea poate fi chiar după colț. Prea clișeic? Nu, nu este. Viața bate filmul. Și o face bine de tot.

Lara este radiolog la un spital micuț din Maine. Viața ei se desfășoară după un program. Riscase prea puțin în viața ei și luase niște decizii care i-au devenit obișnuință și nu scăpare. Femeie de carieră, mama cu program nu prea flexibil, doi copii extrem de diferiți și un soț care părea bipolar, cel puțin din punct de vedere sentimental – cam ăsta era desfășurătorul vieții ei. Relația dintre ea și Dan, soțul ei, pornise „cuminte” și tot așa se desfășurase. Mereu prizonierii parametrilor normali, cei doi devin prizonierii monotoniei și mariajul lor pare să fie în derivă. Mai ales în ultimii doi ani. Dan fusese concediat și își descărca frustrările asupra Larei. Nu voia să se angajeze undeva sub nivelul lui, ipoteca și datoriile nu îl puteau sili să o facă, darămite rugămințile soției sale.

Larei i se oferă un răgaz de trei zile de la toată situația tensionată din familia sa. Se săturase să tot cerșească afecțiunea soțului, se săturase să fie ea cea care își declara iubirea, se săturase să ducă toate acele lupte cu ea și cu cei din jur. Doctorul de la clinică îi propune să meargă pentru un weekend la Boston la un congres al radiologilor. Libertatea care se întrezărea la orizont, chiar dacă dura numai trei zile, părea să fie exact „sesiunea de tratament” de care avea nevoie ea și mariajul ei.

Departe de casa, Lara poate să își scaneze viața, să își identifice problemele. Era oare prea târziu? Intrase căsnicia ei în metastază?

Din întâmplare, Lara îl întâlnește pe Richard, un agent de asigurări. Richard nu îi atrage atenția în mod special, dar soarta se încăpățânează să îl aducă în calea ei. Ce rău poate să facă o invitație la un pahar cu vin? Discuțiile lor par să fie pline de sevă și amândoi știu că au în față pe cel pe care l-au așteptat întreaga viață. Nu erau la vârsta la care dragostea se naște precum focul de paie. Erau maturi, responsabili și judecau dragostea din alte puncte de vedere. El îi înțelegea dragostea pentru cuvinte, ea îl ascuta și îl făcea să își deschidă sufletul. Două nopți petrecute în brațele lui, trei zile departe de familie, erau de ajuns pentru a distruge tot ce însemnase viața ei până la Richard? Puteau anula așa repede căsniciile lor? Își puteau reclădi fericirea pe resturile căsniciilor distruse?

Trebuie să fiu foarte atentă și să nu vă dau cumva cel mai mic spoiler în legătură cu ceea ce urmează. Povestea te cucerește prin mesaj, nu prin acțiune. Poate părea statică pe alocuri și mai greu de digerat, dar merită citită. Ridică unele întrebări și, dacă privi cu sinceritate, ne îndeamnă să ne uităm în sufletul nostru: suntem fericiți sau ne complacem? Suntem împliniți sau ne-am resemnat? Este a doua șansă un beneficiu sau o fata Morgana?

Autor: Douglas Kennedy
Nr. de pagini: 416
Titlul original: Five Days