O poveste delicioasă despre artă și dragoste
” Intrigile, arta, gastronomia și amăgirile sunt împletite laolaltă într-o poveste despre dragoste și trădare, țesută în jurul vieții și a operei lui Picasso. Emoționant și plin de adevăruri, acest roman foarte bine scris mi-a stârnit dorul de tocana făcută de mama și de soarele din orășelul Juan-les-Pins.” – Jacques Pepin, chef, personalitate TV, scriitor
Romanul de față este o desfătare, o bucurie! Este un roman contagios. Te izbește acea joie de vivre a francezilor și te determină să te îndrăgostești și mai tare de la cuisine francaise. Vă recomand să citiți numai după ce ați mâncat pentru că pe parcursul lecturii vi se va face o poftă teribilă de toate acele delicatese culinare, așa că mai bine să fiți preventivi. 🙂
Ca să rămân în domeniul culinar aș spune că acest roman este ca o rețetă a unui dish ce vă va încânta papilele. Autoarea a pus în aceeași oală dulce și acrișor, dragoste și trădare, bucurie și tristețe, prietenie și ură. Rezultatul: o lectură cu de toate! O lectură care te surprinde și care te transformă într-un pofticios și într-un doritor de mai multe detalii.
Este prima carte semnată de Camille Aubray pe care am citit-o și am fost extrem de curioasă să îi descopăr stilul. Scrie detaliat, aerisit, conturează cu precizie stări și emoții și reunește cu ușurință în același tablou omul de geniu și omul de condiție modestă. Le trasează calitățile și defectele și ne arată importanța lor asupra destinului personajelor.
Deși titlul cărții ne sugerează deja numele personajului central, Picasso cel zugrăvit în această operă, pe mine nu m-a impresionat deloc. Mi s-a părut doar un copil mare, un om imatur care profita de notorietatea sa pentru a sfida normele societății și pentru a atrage în jurul său cât mai multe femei. Asta nu ar fi fost o problemă, dar Picasso avea o plăcere vinovată din a le asmuți treptat una asupra alteia și de a le face geloase.
Însă, în ciuda antipatiei mele față de el, Picasso a fost catalizatorul schimbării din viața lui Ondine și cel care i-a asigurat lui Celine calea spre propria libertate și cunoaștere. Ondine și Celine, bunica și nepoata care nu s-au cunoscut niciodată, dar care și-au împărtășit indirect lecții, valori și secrete.
Celine trăiește în prezent în America și se bucură de libertatea ei. Este make-up artist și asigură machiajul actorilor din diferite producții. Deși era mândră de parcursul ei, Celine nu era împăcată cu trecutul său. Își iubea munca, dar îi era recunoscătoare că datorită ei se putuse distanța de tensiunea de acasă.
Tatăl ei era un avocat celebru. Era rece, serios și foarte dur, mai tot timpul nervos și nu lăsa pe nimeni să îl scoată din starea aceasta. Mama lui Celine era genul soției tăcute și supuse. Nu își putea impune părerile și dorințele în fața lui și în fața gemenilor din prima căsătorie a bărbatului. Își asumase acest rol și continua să îl joace an după an fără a primi vreun premiu special.
Tatăl lui Celine moare în perioada imediat următoare Crăciunului și de parcă nu era destul, aceasta află că și mama ei a suferit un accident vascular și era acum închisă într-o clinică din ordinul fraților vitregi.
Nimeni nu ține cont de părerea ei și se lasă asemeni mamei ei luată pe sus de deciziile luate de frații mai mari. Însă, pe interior o roade ultimul gest al mamei ei. Aceasta îi dăruise o agendă veche, plină cu rețetele lui Ondine, bunica lui Celine. Nu știa de ce alesese acel moment și de ce insistase atât ca ea să păstreze agenda, știa doar că trebuia să afle misterul din spatele acestui gest.
Cum mama ei nu poate vorbi, Celine își aduce aminte de locul secret din casa acesteia și pleacă acolo pentru a căuta un indiciu cât de mic despre intențiile mamei sale. Orificiul special nu era gol spre surpriza ei. Găsește acolo un traseu și niște bilete de călătorie pentru Franța și pentru un curs de gătit. Simte că asta trebuie să facă, deși nu știa ce o așteaptă.
Planurile dintre trecut și prezent se întrepătrund, dar pentru a înțelege mai bine lucrurile, eu am ales să încep cu Celine.
Ondine ( bunica lui Celine ), rămăsese singurul copil al familiei sale după ce războiul îi răpise frații mai mari. Creștea printre mesele de la Cafe Paradis, afacerea familiei, și printre zăngănit de oale și aburi de mâncare. Avea 17 ani și avusese deja prima suferință în dragoste. Luc, logodnicul ei, plecase în lume din dorința de a se îmbogăți, dar nu mai revenise. Așa că deznădăjduită, dar plină de speranță și dragoste, Ondine își ajuta părinții în micuțul birt.
Viața ei se schimbă în momentul în care mama ei îi spune despre clientul misterios, domnul Ruiz – alias Picasso-, un artist celebru care dorea să rămână în anonimat în Juan-les-Pins și să primească prânzul la el acasă. Ondine trebuia să pedaleze până la dealul unde era situată vila lui închiriată, să intre în liniște, să pregătească masa și apoi să plece fără vreun zgomot.
Ondine era curioasă și extrem de intrigată în privința acestui misterios și important Patron, așa că nu va scăpa ocazia de a a-i analiza acestuia spațiul de locuit. Îi descoperă pânzele lăsate la uscat, desenele care îi purtau amprenta și rămâne șocată de vulgarul ce răzbătea din ele.
Pentru că este surprinsă în timp ce studia micuța lui cameră pentru pictat, Ondine va deveni treptat prietena lui Picasso, ca mai apoi, acesta să își dorească să o picteze. Îi servește drept model de câteva ori în ciuda faptului că se temea că va fi descoperită. Totuși, atracția pe care el o exercita asupra ei, iese învingătoare.
Învățase să îl cunoască, știa că îi place să se joace cu femeile din viața lui, că după ce trecea dragostea, acestea deveneau caricaturi în desenele lui, dar asta nu o împiedică să ajungă în patul lui. Se agăța de ideea că el ar fi putut să îi ofere un alt început, un început în care nu ar mai fi fost obligată să se logodească cu bărbatul impus de familia ei.
Prinsă între cursele cu bicicletă, momentele cu Picasso și fanteziile ei, Ondine nu este atentă la cuvintele acestuia. Era convinsă că va putea să scape de viața din micuțul orășel, doar că descoperă că Picasso părăsise orașul fără niciun cuvânt. Era singură, însărcinată cu copilul lui și la un pas de căsătorie cu un om pe care nu-l iubea.
Ea era singura care putea să își schimbe soarta. Dar cum?
Ondine va avea un drum lung și greu de parcurs. Pe Picasso nu putea să conteze, nici nu știa de unde să îl ia. M-a impresionat cu forța și curajul său.
Ce secret trebuia să descopere Celine și cum va reuși Picasso să îi schimbe viața, vă invit să aflați singuri. Eu vă spun că am găsit o poveste condimentată, plină de secrete de familie și de dragoste. Este un roman antrenant și care reușește pe deplin să te facă prizonierul său pe timpul lecturii.
Mulțumesc librăriei virtuale Libmag pentru acest roman minunat pe care îl puteți achiziționa de aici!
[…] citit acum doi ani, cred, Cină cu Picasso. După ce am terminat cartea, am căutat fotografii, biografii și tablouri semnate de el. Cele din […]
Ador povestile de dragoste condimentate, imbucuratoare si contagioase… Am sa o pun in wishlist.
Carte e bună pentru mine.
Am mai auzit cuvinte de laudă despre carte, am adăugat-o pe listă și .. aștept să fac rost de ea. M-ai ispitit continuu, de-am uitat și de foame, dar nu și de tristețe. Felicitări pentru recenzie.
Îți mulțumesc și eu! Chiar este o carte savuroasa!
[…] CINA CU PICASSO – CAMILLE AUBRAY […]
[…] Unde se pot aduna oamenii dragi? La cină, bineînțeles! Așa că vă recomand un roman savuros: Cina cu Picasso. […]
[…] 8.CINA CU PICASSO – CAMILLE AUBRAY […]
Abia asteptam părerea ta. Pare o carte delicioasă. 😀
Wow o recenzie foarte tentanta, mai ales ca are trimiteri culinare! Mmmm!
Chiar eram curioasa in privința cărții datorită copertii, e foarte vesela. Mie îmi plac cărțile despre bucătărie si gustări :), deci e de trecut in lunga listă de dorințe. Anul acesta am cam facut pauză de la cumpărat, dar sper sa revin la anul. Felicitări pentru recenzie!
Îți mulțumesc mult! Și la mine creste lista :)))
O recenzie minunat, felicitări! <3
Felicitari pentru minunata recenzie! Chiar pare o carte interesanta. Totusi, eu evit cartile cu detalii culinare, e tentatia prea mare.
Mie îmi plac :))) oricum, rămân doar în carte. :)( mulțumesc!