Cifrul criminalului este primul volum din seria Nina Guerrera, o serie care se anunță a fi palpitantă, impregnată cu mii de posibilități, scenarii incendiare și cu o certitudine pregnantă: potențial de serie preferată.
„Spune că este Războinică acum, dar pentru mine ea va fi mereu… Cea Care Mi-a Scăpat.”
Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă uit la raftul Bookzone simt deja cum se instalează o migrenă. Și nu una sâcâitoare, ci una provocată de cea mai grea alegere: eu ce citesc mai întâi de la ei? Cu o avalanșă de titluri promițătoare și un portofoliu care se umple alarmant cu autori buni, Bookzone câștigă tot mai mult teren pe piața românească de carte. Dacă vrei săptămânal motiv pentru o comandă, la ei îl găsești. Și aveți în fața dispozitivului dumneavoastră pe cineva care a anulat o comandă numai pentru că ei mai anunțaseră alte două titluri în timp ce ultima era în procesare. Da, despre asta vorbesc!
Când social media devine o armă
Nu știu cum a ajuns Cifrul criminalului în coșul meu, uneori (a se citi foarte des) las impulsul să mă ghideze. Cert este că a stat destul de multă vreme pe rafturile mele, din păcate. Când mă gândesc la ce poveste am lăsat, la ce cazuri am dat skip… Bine că au anunțat cei de la editură apariția următoarelor două volume! Că nu știu, zău, când mă ciocneam cu lumea conflictuală și plină de lupte a Ninei Guerrera!
Cifrul criminalului – alerte, semnale de alarmă și steaguri roșii
Recunosc, nu am plecat la drum cu așteptări. Eram sigură că voi citi o poveste cu ceva răsturnări de situație, cu niște laturi ascuțite până la refuz, cu anchete creionate de mâini mai sigure sau mai stângace. Nu am fost pregătită nici măcar o secundă pentru cursa aceasta contracronometru, nu am fost gata să fiu luată pe sus, izbită de toate muchiile tăioase și pline de colțuri. Nu am fost deloc pregătită să dau piept cu cele mai mari triggere ale unei femei, nu am vrut să fiu obligată să o văd pe Nina întorcându-se, iar și iar, în locul în care starea de rău i-a devenit a doua piele.
Am avut impresia că sunt în mijlocul tensiunii pe care numai seria lui M.J. Arlidge știe să o instaleze în pieptul meu. Nu știu ce program folosește, nici ce soft rulează. Știu doar că lumea se poate prăbuși la doi pași de mine. Eu nu aud și nu văd nimic. Respir pericol, mă lupt pentru viața mea și a lor, urmăresc indicii, adun probe, vânez criminali. Și nu am pace. Nici măcar o secundă. Dacă o mai urca Isabella Maldonado pe Nina și pe o Kawasaki, pierdută eram! Uitam să mai respir cum trebuie și sigur ajungeam în hiperventilație. Doamne, ce echipă ar face aceste două investigatoare!
Vă dați seama că pentru mine, fan înrăit Helen Grace, această comparație înseamnă foarte mult. Și naște o nerăbdare periculoasă, aproape ca un cocktail Molotov în sufletul meu. Nu vreau să pun presiune pe următoarele volume, mai ales că sunt conștientă de faptul că fiecare autor abordează diferit anumite subiecte. Dar nu mă pot abține!
Am doar două regrete legate de acest volum. Și vă rog să-mi dați voie să le prezint înainte să merg mai departe:
Ce nu mi-a plăcut:
* Nu am avut destul timp pentru această poveste. Jur că aș fi devorat paginile astea! Nu știți cum am clocotit pe interior atunci când am fost nevoită să iau pauză de la carte. Aveam un criminal liber care lăsa cadavre în diferite locații, niște situații care puteau escalada neplăcut de la minut la minut. Și oameni care urmăreau cu sufletul la gură pagina criminalului. Da, intuiți bine! Își ascundea doar identitatea, nu și faptele. Voia să fie recunoscut, să știe lumea ceea ce făcea cu adevărat, voia să fie în lumina reflectoarelor. Avea un profil fals pe o rețea de socializare, acolo unde își expunea adevărul sângeros. Fără teamă, fără regrete, fără scrupule. Era urmărit și se hrănea cu panica și cu vânătoarea de indicii, cu tentativele de descifrare ale codurilor criptate pe care le lăsa la locul faptei.
* Pe cât de mult am alergat spre final și pe cât de mult mi-am dorit ca infractorul acesta sângeros să fie prins, pe atât de „dezamagită” am fost legat de o anumită scenă. Dezamăgită este un cuvânt prea mare pentru ce s-a întâmplat. Să spunem că am simțit că a trecut totul pe lângă mine, că elementul surpriză a fost prea puțin pus în lumină, că impactul confruntării finale a fost minimizat poate de o abordare ușor seacă, poate de o dinamică prea curbată… Nu știu, se poate să fie doar senzația mea. Dar am simțit nevoia să punctez acest minus. Cred că acolo aș fi vrut ca autoarea să pluseze mai mult, să presare mai multă tensiune, mai multă forță, mai multă acțiune.
Cifrul criminalului – reîntâlnire de gradul zero
Nina Guerrera – nume predestinat, ales de soartă și de ea – femeia care a luptat încă din prima zi de viață. Nina fusese numită inițial Nina Esperanza de către femeia care o găsise abandonată pe capacul unui tomberon. Însă, după cum avem să aflăm de-a lungul poveștii, viața ei numai plină de speranță nu a fost.
După un periplu lung și punctat de traume prin familii de plasament, Nina ajunge pe stradă. Aici, în mijlocul alegerilor greșite și al viciilor, Nina este răpită de un bărbat, sechestrată într-o dubă și tratată cu bestialitate. Din fericire, Nina scapă la timp și își transformă viața, alimentată fiind de groaza episodului dramatic. Dar își schimbă și numele, devenind astfel Nina Guerrera, femeia care o să-i pună pe monștrii care-i atacă pe copii în spatele gratiilor (de preferat ar fi pentru totdeauna).
„ – Mi-am pierdut speranța, zise ea încet, apoi înălță bărbia. De aici înainte, lupt.”
Însă, chiar când viața ei profesională pare să înflorească, o crimă șocantă sparge liniștea departamentului în care lucrează Nina. Și toți sunt de acord că această crimă oribilă are legătură cu ceea ce i se întâmplase ei în urmă cu zece ani. Nina recunoaște semnele, retrăiește groaza de atunci și știe că trebuie să-l oprească pe criminal înainte să fie prea târziu. Iar când numărul fetelor ucise crește alarmant, Nina este conștientă că el vine după ei. Și că nu are scrupule. Nici milă.
Cifrul criminalului – un joc de-a șoarecele și pisica
Cifrul criminalului nu îți dă pauză. Nici nu te cruță. Te aruncă în cușcă, alături de criminali și curioși, de oportuniști și victime, de polițiști și povești traumatizante. Ești târât în mijlocul cazurilor șocante, în jocul răzbunării orchestrat de o minte bolnavă, departe de orice tărâm sigur și de speranță. Dacă nu ești pe teren, atunci sigur încerci să spargi codul, să îți dai seama de următorul lui pas și să salvezi victima înainte să se transforma într-un cadavru abandonat pe undeva.
Mi-a plăcut mult povestea! M-am luptat cu mine pentru a nu începe volumul doi. Și nu pentru că nu aș fi vrut să mai stau în lumea ei. Ci pentru că nu voiam să fiu atât de afectată de această primă întâlnire cât pentru a nu valora la fel de mult tot ce urmează.
Dacă sunteți iubitori de povești cu mult suspans și cu acțiune din plin, citiți Cifrul criminalului, veți fi surprinși!
Număr pagini: 432
Editura: Bookzone
Autor: Isabella Maldonado
Anul publicării: 2022
Traducere: Oana Stănescu
Ce-mi plac tecenziile acestea sincere! Multumesc, e o placere sa citesc ce scrieti! 😉