Titlu: Chimista
Engleză: The chemist
Autor: Stephenie Meyer
Editura: Trei
Număr pagini- 608
An apariție- 2016, Decembrie
Fiction Connection
Traducere: Constantin Dumitru- Palcus
„Meyer scrie cu o claritate luminoasă, fără să se interpună nicio clipă între cititor și ceea ce își imaginează acesta. Originalitatea ei este incontestabilă“ — Orson Scott Card, autorul seriei Jocul lui Ender
„Nu citești un roman de Stephenie Meyer, ci îl trăiești, alături de personajele vii si convingătoare pe care le-a creat. Meyer are modul său special de a-l implica pe cititor în viața personajelor ei.“ — Ridley Pearson, autorul bestsellerului White Bone
Stephenie Meyer mă cucerise de la prima ei serie, când am pătruns în lumea plină de adolescenți, vampiri și vârcolaci prin intermediul seriei Twilight. Dacă acolo am trăit o idilă adolescentină, plină de paranormal și situații pline de neprevăzut, toate rămase în această sferă a fantasticului, în „Chimista” am trecut în lumea adulților, o lume mai aproape de realitate, fără creaturi aparținând altei lumi sau înzestrate cu puteri supranaturale.
Deși am resimțit același mod fluid de scriere, aceeași dinamică și am regăsit cu ușurință amprenta autoarei și în acest volum, am putut observa fără doar și poate o ”maturizare”, o evoluție a subiectelor și a stilului. Din nota de mulțumire a autoarei de la finalul cărții, am aflat exact ceea ce intuisem și eu pe parcurs: Stephenie Meyer s-a documentat mult în legătură cu acest subiect, de la dr. Kirstin Hendrickson de la Facultatea de Științe Moleculare a Universității Statului Arizona, dr. Scott Leffler, asistenta Judd Mendenhall, dr. Gregory Prince- biologie moleculară și al anticorpilor monoclonali, domeniu în care ”Alex”- Chimista este expertă.
Juliana, Casey, Chris, Alex, Olleander, Madam Vitriol…nu sunt personaje diferite, toate sunt identitățile Chimistei. Nu îi era ușor să adopte o identitate nouă în fiecare săptămână, dar trebuia să o facă dacă voia să rămână în viața. Era fugară de trei ani, fugea de cei pentru care lucrase, devenise pradă din prădător și era nevoită tot timpul să inventeze, ei îi cunoșteau aproape toate metodele.
” Pentru orice eventualitate devenise mantra involuntară a lui Chris (aka Chimista). Ducea o viață în care pregătirile erau esențiale, dar, după cum își spunea adesea, fără ele nu ar mai fi avut viață deloc.”
Juliana fusese o tânără normală. Deșteaptă și atrasă de chimie, mereu gata să experimenteze substanțe pentru a studia comportamentul uman după injectarea anumitor ”droguri”, atrage atenția unor agenți guvernamentali care o recrutează pentru a lucra în laboratorul unui departament care oficial nu exista. Pentru că nimeni nu ar fi putut manipula cu aceeași precizie substanțele obținute în laborator, Juliana devine Chimista, persoana cu sânge rece care trebuia să obțină mărturia subiecților. Terorismul, bombele nucleare sau cele biologice erau prioritatea numărul unu, iar ei trebuiau să obțină informații pentru anihilarea oricărui act care ar fi distrus lumea.
Doctorul alături de care lucra Juliana, bănuia că lucrurile vor lua o altă întorsătură și o învață să își pregătească terenul pentru o eventuală fugă. Când Joseph Barnaby- mentorul ei, moare într-o explozie în laborator, iar ea este declarată oficial moartă, Juliana – laboranta model, încetează să mai existe iar aparenta ei normalitate este luată de o fugă continuă.
Cu o ascunzătoare securizată cu fire conectate la recipiente pline de gaze și substanțe care anihilau posibilii atacatori, cu toate accesoriile recondiționate și echipate cu tot ce îi putea folosi pentru a fi în siguranță, cu masca de gaze pe față atunci când dormea, cu un ritual de securizare a perimetrului înainte de culcare, cu un sac de dormit pus în cadă- cu toate astea o obligaseră să trăiască acum, dar se obișnuise pentru că voia să traiască și să înțeleagă de ce o voiau moartă.
Când primește un mail de la fostul ei șef, Carston, Alex ( identitatea pe care o va folosi cel mai mult), știe că există doua posibilități: fie au într-adevăr nevoie de ea pentru a opri un atac biologic care putea omorî un milion de oameni din patru state, fie îi întindeau o capcană pentru a o scoate din ascunzătoare. Deși ezită la început, știe că nu va putea trăi liniștită dacă un milion de civili vor suferi în urma contaminării cu un virus mortal.
Carson îi prezintă un dosar care pare real, plin cu informații despre activitățile unui profesor, Daniel Bleach, care deși părea un onorabil și fidel profesiei, se dedica și activităților ilicite: trafic de droguri și mai nou, atacurile biologice.
Îl capturează pe Daniel pe care îl droghează în prealabil, iar când nici un agent federal nu apare pe urmele ei, Alex crede că departamentul chiar avea nevoie de ajutorul ei.
”Acum era persoana pe care departamentul o numea Chimista, iar Chimista era o mașină. Implacabilă și neîndurătoare. Monstrul ei era liber acum.”
Ce nu știa Alex era faptul că Daniel era nevinovat. Singura lui vină era aceea că avea un frate geamăn, Kevin, pe care el îl considera mort în închisoarea în care era reținut pentru trafic de droguri. Ce nu știa Daniel era faptul că fratele lui era agent CIA, unul antrenat și puternic.
Kevin renunțase la agenție, dar agenția îl voia mort. Iar Daniel reprezenta pârghia prin care agenția putea anihila două prăzi: Kevin și Alex.
El: pachetul de mușchi. Ea: creierul operațiunii. Puternici separat, letali împreuna dacă erau asmuțiți unul împotriva celuilalt, așa cum încercase agenția prin dosarul aranjat.
Acum știau că sforile se trag la nivel înalt, trebuie doar să mai descopere cum, cine și de ce?
Dar mai întâi trebuie să reușească să nu se omoare între ei: Kevin o ura pentru că îl torturase pe Daniel, ea îl ura pentru că reușise să îi zdruncine siguranța și îi mai și lăsase urme pe chip.
Cine îi voia anihilați? Cine a ajuns la ei mai întâi: Mafia sau Guvernul?
Bineînțeles că nu putea lipsi o poveste de dragoste, asta ca să rămână în stilul lui Meyer, dar nu mi s-a părut nimic forțat, nimic tras de păr, ba chiar plauzibil în contextul dat.
Fiecare are de învățat propria lecție: a neîncrederii, a vulnerabilității, a normalității sau a prăzii mereu pe fugă ( în cazul lui Daniel).
Planuri, planuri, planuri și fugă, nesiguranță, neîncredere și anormalitate. Mereu în bătaia puștii, vânați de două tabere.
Oare Alex va putea cândva să doarmă fără masca de gaze pe față? Va avea un loc pe care nu va trebui să îl securizeze în fiecare seară? Va înceta vreodată să fie mereu pe fugă? Va putea să îl lase pe el să pătrundă în perimetrul securizat al inimii ei?
Alex a fost un personaj bine creat și bine gândit. Autoarea nu i-a atribuit nu știu ce calită?i, inteligența și pregătirea fiind singurele atuuri ale ei într-o lume a bărbaților.
Un thriller de excepție, unde adrenalina am simțit-o la cote maxime cu fiecare pagină, unde am simțit complexitatea scenelor prezentate, unde suspansul a fost la el acasă iar încheieturile mele se albeau de cât de mult am strâns din pumni.
M-a sensibilizat și mi-a plăcut extraordinar de mult dragostea pentru animale și modul inteligent în care câinele lui Kevin, Einstein, dar și celelalte exemplare din patrula canină au fost inserate în poveste.
Întreaga lectură, deși este un subiect des întâlnit și în filme, te duce cu gândul la cât de mici suntem noi, civilii, în mecanismul acesta cu roți zimțate al lumii. Că astfel de agenții există, că astfel de departamente există, că ”accidente” pentru eliminarea foștilor agenți se întâmplă și că noi suntem prea ”micuți” pentru a înțelege modus operandi al celor care trag frâiele puterii, cei care vor acționa întotdeauna în funcție de interese.
Eu vă recomand cartea pentru că este un thriller excepțional (din punctul meu de vedere). I-am acordat 5 steluțe pe Goodreads!
Foarte tare mi-a plăcut și mie! Felicitări pentru recenzie! <3
Thanks for all of the labor on this website. My mom delights in carrying out research and it’s easy to understand why. A lot of people know all concerning the compelling means you provide advantageous secrets via your web blog and in addition improve response from other people on this area of interest and our girl is undoubtedly becoming educated a lot of things. Take advantage of the remaining portion of the year. Your carrying out a great job.
Nu am citit cartea. Ma tenteaza totusi 🙂 subiectul.
Sa știi ca merita. M-a surprins plăcut prin modul în care a abordat subiectul.
Desi nu am obiceiul sa citesc articole despre carti pe care inca nu le-am lecturat, nu am rezistat pentru ca am tot auzit discutii contradictorii despre aceasta carte.
Ma tenteaza si pe mine sa o citesc. Deja am primit un exemplar, dar inca ezit sa ma apuc de citit…
Mie mi-a plăcut mult. Este total diferita de Twilight. Bine construita, bine gândită.
Nu mai amâna antoaneta, dacă la Anca i-a plăcut, sută la sută și ție îți v-a plăcea cartea, crede-mă… în plus andrenalina care ți-o dă cartea pe tot parcursul lecturii o să îți placă crede-mă.