Cerul din adâncuri – Adrienne Young, (recenzie, Leda Edge/Grupul Editorial Corint)

„Inspirându-se din istoria și civilizația vikingilor, Adrienne Young cizelează o carte captivantă, care o să vă facă inima să se strângă de emoție. […] Stilul adesea poetic al autoarei contrastează în cel mai tulburător mod cu însuflețitele  sale descrieri ale luptelor, care izbutesc sa creeze o imagine limpede a brutalității războiului.”  PUBLISHERS WEEKLY

Tare curioasă eram în privința acestei cărți! Cine nu iubește vikingii? Cine nu își imaginează viața alături de ei? Vikingii erau oameni duri, bărbați înalți, gata de luptă și de înfruntat pericole. Sunt recunoscuți pentru cruzimea și curajul lor în luptă, dar aveau și obiceiuri pașnice.

Personajele lui Adrienne Young nu sunt așa. Și nu știu cum să interpretez lucrul ăsta. Când scrii pe copertă că te-ai inspirat din cultura vikingilor, mă aștept să dau peste anumite elemente care să mă poarte în lumea lor. Nu a fost așa. Dacă separi povestea scrisă de Adrienne Young de tot ce înseamnă vikingi, de tot ce mai știi tu despre ei, este mai bine. Povestea ți se pare mai luminoasă și mai ușor de digerat.

Cum am menționat și mai sus, nu știu cum să interpretez lucrul acesta. Pe de-o parte, am regretat că nu am găsit un strop din barbarismul, deși e mult să spun asta, vikingilor. Pe de alta, mă bucur că autoarea a introdus alte elemente. Avem alți doi zei, nu mai întâlnim walkirii (creaturile care poartă sufletele războinicilor morți în Valhalla), și nu îi regăsim nici pe Loki sau Thor.

În schimb, mi-a plăcut mult faptul că fetele au fost egale în luptă bărbaților. Deși Eelyn, personajul feminin central, nu este o războinică dură precum o stâncă, mi-a plăcut curajul și avântul ei. Da, spre final mi s-a părut un pic prea forțat totul, dar cine suntem noi să ne împotrivim iubirii?

Eelyn este cea care convinge doi adversari de temut să facă front în fața unui dușman mai puternic, dar până acolo este cale lungă.

La fiecare cinci ani, poporul aska se lupta cu poporul riki. Eelyn era o aska și se antrenase dintotdeauna pentru a se lupta cu războinicii riki. De ce se luptau cu regularitate și cu precizie elvețiană? Pentru că aveau zei diferiți și așa rămăsese scris în Adn-ul lor, probabil. Nu mi s-a părut tocmai credibil motivul invocat. Mai bine spunea că se atacau din senin, uite-așa, ca să își măsoare bărbăția.

În ultima bătălie împotriva riki-lor, Eelyn are impresia că îl vede pe Iri, fratele ei. Dar era imposibil. Era în tabăra adversă și asta nu era tot. Iri dispăruse în urmă cu cinci ani, căzuse pe fundul unei crevase, rănit, alături de alt luptător riki. Cum era posibil?

Deși toată lumea îi spune că spiritul lui Iri fusese trimis de zeul Sigr pentru a-i salva viața, Eelyn știe ce a văzut. Iri trăia și se afla în mijlocul dușmanilor lor. În urma unui atac nocturn, Eelyn este capturată și dusă ca prizonier în satul riki.

Nu poate spune nimănui despre legătura ei cu Iri și furia ei iese la suprafață. Cum putea Iri să se comporte atât de normal în satul acesta? De ce părea că face parte din familia lor? Ea nu va înceta din a încerca să plece acasă înaintea dezghețului. Trebuia să ajungă din nou în satul ei, nu putea permite ca tatăl ei să își piardă ambii copii.

„O saga explozivă, o poveste despre maturizare perfectă pentru toți aceia cărora le plac vikingii, acțiunile pline de un romantism sălbatic, personajele feminine puternice și bătăliile bine descrise.”  KIRKUS REVIEWS

Viața în satul riki nu este ușoară. Eelyn este furioasă și îndărătnică. Încearcă să fugă, dar ajunge să fie însemnată ca dyr – sclavă, un cerc de fier îi este prins în jurul gâtului și o caravană de negustori este așteptată pentru a o cumpăra.

Dacă în prima parte am fost uimită de detaliile despre luptele încrâncenate, în partea a doua am rămas uimită de cât de domestic arăta totul. Aproape că nici nu aș fi crezut că era vorba despre aceeași oameni conduși de o ură ancestrală. Mi-ar fi plăcut să văd mai multă vervă, mai multă acțiune și nu stegulețe albe fluturate, cu ghilimelele de rigoare. Cred că ar fi fost mult mai credibilă povestea. Da, tranziția este lentă, dar parcă lipsește ceva.

Mi-a plăcut stilul autoarei. Curge ușor, nu se „împiedică” pe undeva, avem și câteva cuvinte nordice introduse, lucru care însuflețește atmosfera și te determină să îți închipui cadrul în care este plasată acțiunea.

Personajele sunt prezente în acțiune, evident, dar aflăm puține lucruri despre ele. Eelyn din luptă este atât de puternică, dar cea de acasă este mereu cu o lacrimă în ochi și dărâmă barierele prea repede. Cu toate astea, mi-a plăcut de ea. După cum am spus, este determinată și devotată familiei, ar face orice pentru a ajunge înapoi acasă.

Dacă sunteți în căutare de o carte care să vă deconecteze, da să nu vă solicite atenția cu prea multe detalii istorice, atunci aceasta este numai bună!

„Cerul din adâncuri” a apărut la Editura Corint și poate fi achiziționată de aici.

AUTOR(I): ADRIENNE YOUNG

TIP COPERTĂ:FLEXICOVER

NUMĂR PAGINI:336

TRADUCERE:IULIA ANANIA