Cerberus este cel mai nou roman scris de autorul Marius Albert Neguț. Știți deja că el se numără printre autorii dragi sufletului meu. Are un stil aparte, o fluiditate care te duce cu gândul la ceva autentic, rupt din realitatea zilelor noastre. Marius Albert Neguț are o forță pe care cuvintele nu o pot stăvili. Dar știe să îndulcească fiecare muchie, fiecare vârf ascuțit. Le asamblează cu măiestrie, le face să se potrivească perfect și face totul să pară mult mai ușor decât este în realitate.
Pe mine m-a cucerit cu Îngeri rătăciți și cu Inocența păcatului. Știam deja că poate schița povești puternice, cu un uriaș impact emoțional. Și acum nu face decât să sublinieze și mai tare acest lucru. Cerberus nu reprezintă „apogeul” emoțiilor pe care penița lui le poate creiona. Dar are un fundament mult mai puternic decât celelalte romane: dragostea unui tată, motorul care poate mișca lumea din loc.
Cerberus – lupta unui tată
Marius Albert Neguț m-a încântat cu poveștile lui din era comunistă. A știut să aleagă personajele potrivite pentru poveștile sale: oamenii de rând. Cei care se luptă zi de zi cu viața, sistemul și soarta amară hărăzită de Cel de sus. De data aceasta, autorul rămâne în sfera zilelor noastre. Nu știu dacă întâmplările din carte au un fundament real (faptul că personajul principal se numește Albert este de vină) sau sunt doar rodul știrilor și poveștilor care ne bombardează zi după zi.
„Să crești băieți întotdeauna e mai ușor. Cu fetele e întotdeauna o luptă.” Așa am auzit de nu știu câte ori până acum. Nu știu dacă e pe deplin adevărat, dar cred că autorul nostru a cam auzit la fel și s-a folosit de acest lucru în povestea sa.
Fetele sunt mai ușor de sedus? Nu. Sunt mai încrezătoare și mai vulnerabile. Cred că asta le face mai predispuse abuzurilor de tot felul. Sunt încă unii oameni care văd în femei o marfă pe care o pot valorifica pentru bunăstarea proprie. Fete traficate, chinuite, păcălite, seduse și abandonate. Metoda „lover boy” este metoda care a distrus zeci de vieți și a frânt mii de aripi. Și Mara, fiica lui Albert, se înscrie pe lista celor abuzate.
Pericolele se ascund peste tot
„Deși numele acestui roman trimite cu gîndul la mitologia greacă, povestea lui Marius Albert Neguț este una cît se poate de actuală și posibilă. Cu precizie și vădită aplecare spre detaliu, autorul ne arată o lume ale cărei caverne par să înghită tot ceea ce înseamnă puritate, inocență, naivitate. Astfel, cel mai negru scenariu pe care și-l poate imagina un părinte prinde viață și, odată declanșat, lasă porțile Hadesului larg căscate. Însă iubirea părintească n-are limite și transcende timpul și spațiul, pornind într-o misiune de salvare ce pune întregul univers în mișcare. Cerberus este o călătorie în Infern la capătul căreia rămîi cu spaima unei amenințări ce va plana mereu deasupra lumii.” Camelia Cavadia
Cerberus este romanul în care se prăbușesc toate valorile umane. Personajele decad, săvârșesc greșeală după greșeală, își pierd naivitatea, dragostea, puritatea. Este romanul în care defectele își dau mâna, se unesc în hora distrugerii și nu se opresc până când cineva foarte puternic pătrunde în interior și apasă butonul de pauză. Cu ce preț? Nu există preț. Există un tată care poate face rău, poate zdrobi și trece peste limite care păreau de netrecut. În căutarea lui, Albert nu are limite. Nu are decât foarte puține întrebări și acelea concentrate doar în jurul Marei, fiica lui.
Viața e doar un șir de consecințe.
Cerberus – un roman al căutării
Cerberul este un animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete care păzește porțile infernului. Cerberul lui Marius Albert Neguț nu păzește porțile infernului, le deschide. Le zdrobește, uneori chiar cu aceleași arme, pentru a elibera singurul element pur de acolo. Oare există un „prea târziu”? Niciodată. Mai ales dacă îl întrebi asta pe un tată capabil să renunțe într-o singură secundă la propria-i viață pentru a salva singurul om pe care-l iubește până la disperare.
Romanul lui mi-a adus aminte de un film pe care l-am văzut acum mulți ani. Și știu că la fel de impresionată de puterea unui tată am fost și atunci. Mamele sunt mereu cele care se sacrifică pentru binele familiei. Dar și tații trăiesc pentru copii. Și uneori au puterea care le poate salva pruncii. Nu există limite în fața unui tată disperat, nici lucruri de nefăcut. E drept să răspunzi răului cu rău? Nu, știm că nu. În teorie mereu e mai bine peste tot. Dar cum să răspundă un tată când un bărbat se folosește de dragoste și cuvinte mieroase pentru a distruge viața singurului său copil? Cum poate să aștepte să vadă cum un individ îi arată fața urâtă a iubirii? Cum poate să rabde știind că bărbați necunoscuți se vor folosi de trupul ei pentru plăcere?
Marius Albert Neguț construiește pe acest fundament un roman alert, un roman ca o goană nebună în calea cailor sălbatici. Au existat momente în care nici nu am mai putut crede ce se desfășura sub ochii mei. Momente în care mi s-a părut imposibil, chiar și pentru un roman de ficțiune. De vină este și latura asta ușor critică pe care o am ascunsă pe undeva. Nu cred deloc în băiatul bun care lovește, omoară, se luptă și gata! bum, scapă nepedepsit. Și aici mă refer la filmele de acțiune. Referindu-mă la Cerberus, Marius Albert Neguț a ales o „pedeapsă” pentru personajul lui. Lucru pe care l-am înțeles, dar nu știu dacă mi l-am dorit.
Așa cum am spus, Marius este unul dintre autorii mei preferați. A scris romane puternice, cu impact emoțional. Doar că, în Cerberus sunt prea multe coincidențe. S-au întâmplat prea multe lucruri într-un interval scurt.
Detalii:
Cerberus a apărut la Editura Polirom, colecția Ego Proză, și poate fi cumpărat de aici.
Literatură română -> Thriller & Mystery
Literatură română -> Psihologică
Tocmai am citit si eu romanul, mi-a placut mult. Nu am avut impresia ca Albert a scapat nepedepsit, dimpotriva, a platit pentru greseala lui mai veche. Sunt destui care scapa aparent nepedepsiti, dar doar aparent.
M-am referit la faptele lui ulterioare. Asta este părerea mea și senzația pe care am avut-o în timpul lecturii. Este in roman bun, dar mi-am exprimat părerea.
Cu respect, mulțumesc!