You cannot copy content of this page
Recenzii

Cer Aprins – Lori Benton (Librăria creștină Book-House.ro, recenzie)

A fost dragoste la prima vedere cu romanul semnat de Lori Benton! Deși era o scriitoare necunoscută pentru mine, descrierea romanului care a fost debutul literar al autoarei, m-a cucerit și nu am ezitat prea mult! Cer Aprins este numele dat de indieni unei tinere pe care o răpesc din sânul familiei. Viața ei pare un arc întins la maxim, dar care revine la forma lui inițială. Dar ce o aștepta acasă după atâția ani petrecuți departe? 

Cer Aprins este povestea unei luptătoare. Tare, tare mult m-a înduioșat personajul feminin, indiferent că unii o numeau Cer Aprins sau Willhelmina! Este un munte de voință, putere, suferință și dragoste. Toate își fac loc în sufletul ei și pe toate știe să le așeze acolo unde le este locul. Trecutul ei era format din două jumătăți care își cereau tributul. Viitorul era singurul pe care îl putea construi după propriile dorințe, dar piedici tot existau. Este o poveste despre frumusețea prieteniei, despre dragostea care poate învinge orice rău și despre credință. 

44154315_2207510356182334_7417662833795530752_o

La paisprezece ani, Willa Obenchain cutreiera domeniul tatălui său, își ascundea cărțile lângă o piatră uriașă pentru a nu fi confiscate de bunica ei care credea că cititul este o îndeletnicire pentru leneși, ba chiar asocia cititul cu păcatul mândriei. Willa era o copilă liberă și iubită, cu păr roșu ca focul. Într-o zi, pe când era la râu, Willa este răpită de indieni. Fusese victima veșnicelor lupte dintre fețele roșii și cele palide. Decimați de atacurile oamenilor albi, indienii aveau obiceiul de a lua prizonieri care luau locul celor dispăruți. Willa este trecută printr-un ritual specific, este spălată în râu, numită Cer Aprins și încredințată spre creștere altei femei. Doar câteva zile duce lipsa adevăratei sale familii. Dragostea cu care fusese primită și acceptată în clanul lupului, o fac să trăiască fiecare zi așa cum vine. 

Nu este ocolită de necazuri. Soțul îi moare, fiicele îi sunt răpuse de o boală și tribul pleacă în apropiere de cascada Niagara. După doisprezece ani de absență, Willa decide că este timpul să afle ce s-a întâmplat cu ai ei. 

Acasă nu o mai aștepta nimeni. Ferma părea goală, deși era curată. Grădina era neplantată și cămara goală. Și, ca și cum toate astea nu ar fi fost de ajuns, pe drumul de întoarcere, salvează un bărbat rănit. Neil MacGregor, bărbatul salvat, era botanist și avea misiunea de a identifica flora din zona aceea. Deși părea blând și prietenos, Neil purta semnele unor bătălii care îi trezeau curiozitatea Willei. Vrând, nevrând, femeia este nevoită să îi suporte prezența. Era prea rănit pentru a-și continua călătoria. 

Acasă, în satul în care crescuse, nu este primită cu brațele deschise. Numai Annie, prietena ei din copilărie, pare să se bucure de revenirea ei. Willa află că părinții ei fuseseră acuzați de trădare în cadrul Revoluției Americane (1775-1783), nimeni nu știa unde sunt și pământurile le fuseseră confiscate și urmau a fi scoase la licitație. Richard, fratele lui Annie, fusese îndrăgostit întotdeauna de Willa, dar în ochii lui se putea observa ura față de indienii mowahk și dorința de a rămâne cu pământurile familiei Obenchain. Richard nu știa un lucru. Willa nu se dădea bătută cu una, cu două. Era făcută din rocă dură. 

Nici ceilalți locuitori nu erau încântați de întoarcerea ei. Hainele indiene pe care le purta, mersul ei legănat, coșul din spate și bentița de pe frunte, toate arătau cât de legată era de cei din clanul lupului. Era percepută ca și dușman. Și, ca să pună și mai multe paie pe foc, apare și Joseph – Îmblânzitorul de cai, „fratele” Willei. Joseph era îndrăgostit de Willa. În cadrul clanului, nu o putea lua de nevastă. Dar acum nu mai locuiau cu familia adoptivă. Cine îi putea opri? 

Totul se complică și mai tare și acțiunea devine din ce în ce mai intensă. Personajele sunt foarte bine construite și apariția lor strategică nu face altceva decât să adâncească și mai tare misterul și să sporească numărul întrebărilor. Mi-a plăcut mult prospețimea scriiturii, stilul de scriere aerisit și bine dozat. Am apreciat că autoarea introduce termeni indieni pe care îi găsiți explicați și la sfârșitul cărții. Chiar și capitolele poartă numele indian pe lângă traducerea aferentă. Asta m-a făcut să trăiesc și mai mult acțiunea și m-a ajutat să simt întreaga atmosferă descrisă în roman. 

„Femeia cu părul de foc a iubit două familii și a trăit două feluri de viață, dar acum trebuie a aleagă cui își va încredința inima.”

Răspunsurile la întrebările mele și-au găsit răspuns și am învățat alte lecții despre ce înseamnă prietenia, dragostea și puterea de sacrificiu pentru oamenii care merită cu adevărat. Vă recomand romanul! 

Romanul poate fi găsit la Librăria Creștină Book House-ro și poate fi comandat de aici. 

 

12 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *