Cele patru vânturi – Kristin Hannah, recenzie

Cele patru vânturi, cel mai nou roman scris de Kristin Hannah, ne aduce o poveste înduioșătoare, plină de dragoste și sacrificii. Mi-era dor să îi dau cinci stele unei cărți scrise de ea, mi-era dor să mă pierd în furtuna emoțiilor, mi-era dor să mă las purtată pe aripi de poveste.

Kristin Hannah mi-a scrijelit de multă vreme emoția pe suflet. Își încarcă poveștile de emoție până la refuz, împletește minunat poveștile reale cu personaje fictive extrem de potrivite, construite și șlefuite atât de atent. Personajele sale nu sunt perfecte, personajele sale sunt umane. Și mi-am găsit un nou personaj preferat: Elsa Martinelli, un om atât de puternic și de devotat, o femeie care a învățat să își reconstruiască singură aripile tăiate de oamenii din jurul său.

„Am găsit un loc căruia îi aparțineam, oameni care mă iubeau și care au devenit căminul la care visasem încă de când eram doar o fetiță. Iar apoi ai apărut tu și m-ai învățat cât de mare poate fi iubirea.”

Cele patru vânturi – speranțe purtate

Kristin Hannah își pregătește mereu baza pe care așază povestea. De cele mai multe ori, cititorul are nevoie de puțină răbdare pentru a intra în acțiune, pentru a descoperi calea pe care autoarea dorește să o urmeze.

De data aceasta, Cele patru vânturi mi-au deschis drumul de la început. A fost dragoste de la primul la ultimul rând. Am știut că o să îmi facă sufletul fărâme și o să trimită bucățile în cele patru zări. M-am temut, m-am abandonat poveștii și m-am regăsit în Elsa de multe ori. Am știut ce înseamnă să te doară sufletul pentru că ești respins de cei dragi, am știut cum i-a fost atunci când nu a fost încurajată să își găsească drumul. Și ce înseamnă să lupți cu destinul. Elsa mi-a dovedit că este mai puternică decât mă așteptam să fie. A luptat și a înfruntat vitregiile sorții.

Atât de mult mi-am dorit ca ea să fi existat cu adevărat, atât de mult mi-aș fi dorit să o îmbrățișez. Să bem un gin, să dansăm și să fim fete rele. Sunt sigură că Jean, prietena Elsei, nu s-ar fi supărat pe mine.

O bucată de istorie, destine frânte, deznădejde, speranță, luptă, maternitate. Și iubire. Multă iubire.

„Vremurile grele nu durează la nesfârșit. Iubirea, da.”

Luptă. Dragoste. Sacrificiu

Cele patru vânturi ne spune povestea Elsei Martinelli, o femeie care s-a descoperit de îndată ce a ieșit din colivia aurită în care era obligată să trăiască.

Crescută în sânul unei familii bogate, Elsa a avut îndeletnicirile unei doamne de oraș. Cu o condiție fragilă dictată de o boală nemiloasă, Elsa a fost prizoniera casei sale și a planurilor realizate de părinții săi. Însă, sătulă de viața sa tristă și stârnită de toate poveștile întâlnite în cărțile sale preferate, Elsa îndrăznește pentru prima dată să fie altfel.

Își face o rochie îndrăzneață, își taie părul și iese singură în oraș. Așa îl întâlnește pe Rafe și asta îi va aduce o altă viață. O singură dată a ales să fie o fată necuviinciosă. Și asta a dus la o căsătorie impusă cu Rafe Martinelli și la excluderea din privilegiata ei familie.

Elsa știa că nu va fi iubită de familia lui Rafe. Mama acestuia, doamna Rose, visa pentru fiul ei o altă viață. Îl voia plecat la facultate, mai „americanizat” decât reușiseră ei să fie. Numai că, sarcina Elsei compromite toate planurile.

” Însă permisul e adevăratul cadou. Poate să te poarte oriunde, Loreda.Fata a mângâiat permisul cu o atitudine de respect. Elsa știa ce înseamnă un permis de bibliotecă – ceva ce înainte li se păruse firesc să aibă – însemna că totuși există un viitor. O lume dincolo de acea luptă.”

Abandon și renaștere.

Elsa era slabă, prea slabă și prea orășeancă pentru a deveni, peste noapte, soția unui fermier. Agricultura nu era pentru cei slabi. Agricultura era pentru cei care aveau curaj să se lupte cu natura și cu firea ei capricioasă.

După câțiva ani de recoltă bogată, de fericire iluzorie și de dragoste nu pe deplin împărtășită, Rose va primi cele mai crunte lovituri de la viață. Marea secetă lovește câmpiile din Texas. Culturile sunt compromise, ajutor nu primesc de nicăieri și viața devine un câmp de luptă pentru supraviețuire.

Rafe nu s-a simțit niciodată fericit cu viața de la fermă. Nu a înțeles dragostea pentru pământ a tatălui său și a fost primul care a părăsit corabia. Și-a abandonat soția și cei doi copii. A plecat spre California, tărâmul unde toți sperau să găsească ceva de lucru. I-am înțeles disperarea și zbuciumul, dar nu i-am înțeles decizia. Elsa nu merita asta. Dar el nu o cunoștea. Nu îi văzuse flacăra din suflet și nu știa că focul iubirii de pământ îi oțelise caracterul și-i întărise personalitatea.

Nu văzuse că părinții lui învățaseră să o iubească și să o respecte pe Elsa. Nu fusese capabil să își dea seama de trauma pe care plecarea lui avea să o nască în sufletul Loredei, fiica lui cea mare. Loreda era asemenea lui, un fluture care se simțea strivit cu un bold, legat de pământul acela uscat și crăpat.

Cu lipsa lui Rafe și impertinența Loredei trebuie să lupte Elsa. Și boala lui Ant, fiul mai mic, este factorul decisiv în decizia grea pe care femeia o ia. Nu mai putea rămâne în Lonesome Tree. Furtunile dese de praf îi îmbolnăviseră copilul și îi spulberaseră iluziile unei vieți mai bune.

Decisă să le ofere celor doi copii o viață mai bună, Elsa pleacă spre California. Nu voia neapărat să îl găsească pe Rafe. El îi abandonase acolo și o silise să își înfrunte cele mai adânci temeri.

Cu o camionetă prăfuită, plină de lucruri care le-ar putea asigura o viață mai ușoară, Elsa începe o călătorie a cunoașterii și a maturizării. Află curând că nu exista un pământ al făgăduinței, că nu exista lapte și miere nicăieri și că viața este o luptă grea pentru oamenii care își desprind rădăcinile din solul natal.

” Nu-ți face griji pentru că vei muri, Elsa. Fă-ți griji dacă nu trăiești. Fii curajoasă!”

Ajunge să culeagă bumbac, să locuiască în condiții insalubre alături de oameni la fel ca ea, fără să se simtă acceptată și ajutată. Nu m-am gândit niciodată la aceste aspecte ale istoriei. Știam de Marea recesiune, de seceta cruntă, dar nu mi-am închipuit că au existat oameni atât de haini și de lacomi. Elsa Martinelli nu a existat, dar poate să fie ea vocea sutelor de mii de bărbați, femei și copii care, în 1930, au mers în vest în căutarea unei vieți mai bune.

Cele patru vânturi – o poveste tristă și înduioșătoare

Am terminat cartea plângând. Era inevitabil. Am suferit alături de personaje, am luptat alături de ei și am suferit pentru fiecare pas înapoi. Am plâns pentru tot ce mi se adunase în suflet și am lăsat suflul cald al speranței și al viitorului să mă înconjoare.

Povestea Elsei este plină de momente tensionate și dramatice, de pierderi și de foame. Dar este și o lecție de viață, de iubire și de recunoaștere. Am descoperit că sămânța prieteniei poate înflori oriunde, că un act de bunătate ar putea salva o viață și că educația va rămâne întotdeauna colacul de salvare al unei națiuni.

Am apreciat-o pe Elsa Martinelli și mi-am dorit să reușească. Merita mai mult ca nimeni altcineva dreptul la fericire.

„Inima de mamă, atinsă de aceeași secetă care ucide totul în jur, are curajul să traverseze deșertul și să înfrunte foametea pentru a-și salva copiii, mânată doar de forța ei lăuntrică. Un roman extrem de realist, care subliniază valoarea și esența delicată a Naturii înseși.“Delia Owens

Mi-a plăcut foarte, foarte mult și am adăugat-o imediat lângă Privighetoarea, preferata mea de la Kristin Hannah. Vă recomand cartea! Are o poveste dulce amăruie, extrem de lipicioasă și de caldă.

„Vremurile grele nu durează la nesfârșit. Iubirea, da.”

Cele patru vânturi a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici. 

Kristin Hannah a scris peste 20 de romane, printre acestea numărându-se bestsellerurile A doua șansă (On Mystic Lake, 1999), Aleea cu licurici (Firefly Lane, 2008), carte vândută în 1,2 milioane de exemplare, Grădina de iarnă (Winter Garden, 2010), Dincolo de stele (Fly Away, 2013), Privighetoarea (The Nightingale, 2015), roman tradus în 43 de limbi și vândut în 2 milioane de exemplare și Un nou început (The Great Alone, 2018).

An aparitie: 2021

Autor: Kristin Hannah

Editura: LITERA

Nr. pagini: 480

Traducator: Simona Sasarman