Cealaltă doamnă, romanul scris de Mary Kubica și apărut la Editura Herg Benet, este titlul care mi-a întrerupt vânătoarea literară. Așa cum v-am spus de câteva ori, în luna septembrie am simțit nevoia să caut mai bine prin bibliotecă și să aleg cărți care așteaptă de un an sau mai bine pe rafturile mele. Am strâns ca o furnică, să nu credeți că este o vânătoare ușoară sau una care se va termina curând. Dar am și eu slăbiciunile mele și mai cedez în fața anumitor noutăți.
„Un thriller savuros, cu întorsături de situație neașteptate.” – Entertainment Weekly
M-am bucurat tare mult să văd că editura Herg Benet a revenit ușor, ușor pe piața de carte și mă bucur că a ales niște autori buni pentru a marca reîntâlnirea cu cititorii. Mary Kubica este o autoare pe care am cunoscut-o datorită acestei edituri și poveștile sale mi-au mers de prima dată la suflet. Eram sigură că voi primi și de data aceasta o poveste complexă, punctată de momente dramatice și episoade emoționante.
Cealaltă doamnă – ipoteze și scenarii
Mary Kubica știe să scrie. Și știe să își țeasă bine poveștile. Te conduce pe drumul personajelor sale, te implică și lansează ipoteze și semne de întrebare. Îndoielile și întrebările devin sâcâitoare și bâzâie continuu în mintea ta. Devii mai tensionat cu fiecare rând și devorezi pagină după pagină, doritor de dezvăluiri și de măști îndepărtate.
De data aceasta, poate fie pentru că am plecat la drum cu așteptări sau pentru că starea mea îmi tot amorțea toate simțurile, m-am simțit prinsă într-o capcană pe la mijlocul poveștii. Și nu o spun aici în sensul bun. Era în regulă ce se desfășura sub ochii mei, eram curioasă să văd unde vor ajunge personajele. Dar simțeam că sunt un șoricel într-o rotiță, că oricât aș „pedala” eu, fundalul nu se va schimba și totul devenea mult prea apăsător pe măsură ce mă învârteam eu pe acolo.
Începutul mi-a stârnit interesul și abia așteptam să văd cum va reuși autoarea să împletească toate firele pe care le vedeam potențându-se pe dedesubt. Deși mi-am impus să nu îmi dezvolt scenarii alternative, nu am rezistat și am creionat câteva. Am renunțat la ele când, după câteva detalii minuscule plasare strategic, am realizat că sunt dusă de nas și ar rămâne numai două scenarii plauzibile.
Unul pe care l-aș fi „atacat” eu. Și cel pe care l-a ales autoarea. Deși îmi place și varianta aceasta de final, aș vrea doar să spun că lucrurile ar fi trebuit mult mai închegate acolo. S-a transformat ușor din „wow, eram sigură!” în „O fi măcar posibil așa ceva? Nu cred.”
O familie nouă în oraș, o crimă și o anchetă
Sadie și Will lasă în urmă aglomeratul Chicago pentru a locui pe o insulă din statul Maine. Nu fusese o decizie ușoară, dar se convingeau zi după zi că asta era misiunea lor. Erau împreună de peste 15 ani, aveau doi băieți minunați și se treziseră peste noapte și tutorii lui Imogen, nepoata lui Will. Fata rămăsese orfană și Will primise casa surorii sale, dar și misiunea de a o educa și crește pe Imogen.
Deși sosesc în micuțul orășel cu temeri și speranțe, Sadie și Will descoperă curând că Imogen nu-i voia deloc aici și că liniștea de pe insulă putea deveni foarte ușor amenințătoare. Intimitatea insulei devine deodată apăsătoare și sentimentul de izolare acutizează panica și stresul.
Sadie – doctoră sau criminală?
Sadie credea despre ea că este o persoană cerebrală. Meseria ei era una care avea nevoie de întreaga atenție și concentrare. Dar simte cum scapă frâiele propriei vieți și niște semne de întrebare se ridică tot mai amenințătoare asupra vieții sale.
Vecina cuplului Foust este ucisă și Sadie știe că acesta este începutul unui drum presărat cu frică și îndoieli. Nu o cunoștea pe Morgan, o văzuse ocazional, dar nu apucase să i se prezinte. Cine i-ar fi făcut rău femeii și de ce?
Întrebările devin și mai apăsătoare. Și asta se întâmplă pentru că autoarea alege să spună această poveste din perspectiva a trei personaje: Sadie, Camille și Șoricel. Dacă ne prindem repede de rolul lui Camille în povestea asta, nu la fel este și cu Șoricel. Știm că este o fetiță, dar nu știm despre a cui copilărie vorbește. Se potrivește cu Sadie, cu Camille. Dar s-ar potrivi și cu Morgan. Fisurile încep să apară și noi, cititorii, nu avem material pentru a le acoperi.
Cealaltă doamnă – adevărul dureros
Deși mi-a plăcut cartea și am răsplătit-o cu patru steluțe, tot simt că a lipsit ceva. Faptele au fost intrigante, viețile celor două femei mature s-au întrepătruns până la confuzie, tensiunea a fost palpabilă. Dar cred că le-a lipsit un liant mai potrivit. Nu știu. Chiar nu pot identifica exact ce anume am simțit că nu e ceea ce trebuie.
Finalul, așa cum am spus mai sus, poate sta în picioare, dar nu în totalitate. Mi-a ridicat și mai multe semne de întrebare și am rămas ușor confuză și cu sufletul spart. Îmi place să găsesc și să repar fiecare piesă și fiecare crăpătură. Aici, în Cealaltă doamnă, simt că mi-au rămas locuri goale și mult prea multe piese pe margine.
Cu toate acestea, nu regret că mi-am luat cartea și mă bucur că autoarea a încercat o abordare mai complexă a poveștilor sale.
Cealaltă doamnă este disponibilă în librăriile partenere, editura nu livrează (deocamdată) direct de pe site-ul ei. Eu am găsit-o pe Elefant.
Data apariției: 2022
Număr de pagini: 416
Tip copertă: broșată
Colecție: Passport
Traducere: Laura Nureldin
