Ce-aș fi eu fără tine – Guillaume Musso ***Recenzie

Zilele trecute vă arătam razele mele personale de soare primite de la Editura All. Cum afară era cenușiu și mohorât ca o zi de toamnă, nu a fost greu să aleg cartea pe care să o încep.

Musso și o copertă superbă cu un cer senin- mai aveți nevoie și de alte motive? Eu nu! Vă spusesem, ba chiar am declarat oficial, că sunt îndrăgostită de stilul lui Musso, iar autorul nu se dezminte. Emoție, dragoste, putere de sacrificiu, sensibilitate, o altfel de iubire și un scenariu de film polițist…o infuzie marca Musso, care are darul de a vă rupe din cotidian și din monotonie.

Nu știam la ce să mă aștept. Am vrut să văd dacă a doua întâlnire cu autorul va avea același impact asupra mea. Cu toate că scenariul polițist este prezent și aici, este total diferit față de cel din ”După șapte ani”.

”Ce-aș fi eu fără tine” este un început și un sfârșit. Este conștientizarea faptului că ”amor” și ”mor” se află doar la o literă distanță, că nu ne putem ascunde până nu facem pace cu trecutul, că unele lucruri sunt menite să se întâmple chiar dacă trec cincisprezece ani, că nu există limită a puterii de sacrificiu, că nu există măsură în iubire, indiferent de haina pe care o îmbracă ea. Musso m-a sensibilizat și m-a suprins prin modul în care a ales să împletească toate ițele poveștii, dar și prin faptul că a avut grijă să le netezească pe toate, lăsându-mă pe mine și mirată, și cu lacrimi în ochi.

    ”Urâm sau iubim o persoană pentru exact aceleași motive. ” – Russel Banks 

Gabrielle și Martin – o americancă și un francez. Doi  nebuni de tinerețe și dragoste, care au avut nevoie doar de câteva zile, într-o vară cândva, vara aceea de demult, pentru a se îndrăgosti iremediabil unul de celălalt. Despărțiți de continente, de prejudecăți și de ambiții, cei doi se vor hrăni pentru prea multă vreme cu amintirile lor- rămășițele unei povești minunate înnăbușite înainte de vreme.

Martin ajunge polițist, mai întâi în brigada Antidrog, apoi mutat la secția celor care se ocupau cu furturile bunurilor culturale. Martin făcea totul cu dăruire și pasiune, lupta ca și cum ar duce un fel de răzbunare personală, nu suporta nedreptatea și se transforma imediat în îngerul păzitor al oricui. Misiunea lui fără termen limită era capturarea lui Archibald McLean, hoțul faimos care opera deja de prea mulți ani fără a-i fi cunoscută identitatea. Martin reușise cumva să descopere algoritmul după care se ghida Archibald, dar aștepta o mișcare greșită din partea hoțului pentru a-l captura. Polițistul nostru nu știa că și hoțul păstra câțiva ași în mânecă.

Archibald angajase un detectiv pentru a fi la curent cu fiecare pas făcut de Martin, așa că filarea lui din această seară îi era complet cunoscută și avea totul pregătit.

Gabrielle rămăsese acasă în San Francisco. Îl iubise pe Martin, dar nu fusese pregătită pentru tot ce aștepta el de la ea, așa că tăiase toate legăturile dintre ei doi. Trecuseră treisprezece ani…treisprezece ani, câteva relații eșuate și multe gânduri. Nimic nu îl putuse alunga din gândurile ei. Gabrielle își pierduse părinții, sau cel puțin știa ea. Mama ei murise în urmă unui șoc la nașterea ei iar tatăl dispăruse fără urmă. Habar nu avea că tocmai tatăl ei va conduce din nou pașii singurului om pe care l-a iubit înapoi către ea.

Da, ați ghicit! Archibald era tatăl ”dispărut” al lui Gabrielle. După ce o pierduse pe Valentine, soția lui minunată, datorită faptului că aceasta hotărâse să își aducă micuța pe lume cu orice preț, Archibald își reneagă fiica și dispare. Acum era un hoț celebru. Nu fura din necesitate, fura pentru a răpi cele mai de preț lucruri, așa cum viața îi răpise soția și dragostea.

Acum era bolnav și bătrân. Avea nevoie de iertarea și de dragostea fiicei lui, dar Martin era pe urmele sale. Putea risca să îl aducă aproape de ea? Va putea ea să aleagă între cel care nu putuse să o accepte și cel care o iubise fără limite? Salvarea unuia va însemna condamnarea celuilalt?

„Viața noastră e o carte care se scrie singură. Noi suntem niște personaje de roman care nu înțeleg întotdeauna prea bine ce vrea autorul.” – Julien Green

Sunt mult mai multe secrete ce amenință să iasă la iveală iar asta nu face decât să zugravească personajele principale în tonuri și mai captivante. Profunzimea ultimelor pagini m-a emoționat și m-a îndemnat să privesc și aștfel persoanele aflate în comă. Să fie și altă lume acolo? Să fie un hotar cu o linie bine stabilită? Să avem  noi oare puterea de decizie?

Un lucru știu sigur! Dacă vă face plăcere să descoperiți cărți minunate semnate de Musso și nu numai, trebuie să aruncați o privire pe site-ul editurii All. Dacă v-am făcut curioși în privința cărții, vă spun că o găsiți chiar aici unde aveți și REDUCERE!!

Dacă ați citit cartea deja, vă aștept impresiile într-un comentariu!