Rezultatul nemulţumirilor, a multiplelor probleme nerezolvate, a sensibilităţii, a lipsei de antrenament emoţional, depresia este una dintre cele mai perfide şi seductive tulburări psihice. Pacientul se trezeşte în imposibilitatea de a mai gândi. Zero gânduri, zero sentimente, zero existenţă.

Depresia nu înseamnă neapărat oameni triști și plângăcioși. Depresia nu lovește doar oamenii care par să nu mai vadă luminița de la capătul tunelului. Depresia îl poate afecta și pe cel care pare să zâmbească tot timpul. Depresia înseamnă nesiguranță, lacrimi, gol, pustiu și teamă de tot ceea ce te înconjoară.

Am citit atât de multe povești cutremurătoare pe această temă. Oameni care aparent erau fericiți, postau frecvent în mediile sociale, pozele lor păreau rupte din revistele de specialitate. Când luminile cad și camera aparatului este închisă, abia atunci, ies la suprafață traumele personale, abia atunci începeau să trăiască ei cu adevărat. Cine s-ar gândi că în spatele unui refuz politicos stă teama de a ieși și de a te înconjura cu oameni? Cine ar înțelege că o secundă, o întâmplare sau o simplă rătăcire îți poate da complet întreaga viața peste cap?

Am observat, mai ales în mediul online, un număr mare de așa ziși speakeri motivaționali. Să înșiri vorbe multe, dar goale, lipsite de esență și mesaj, nu înseamnă că ești vreun orator înnăscut și nici nu îți înlocuiesc cuvintele aruncate studiile lipsă. Nu suntem specialiști, suntem cei care au greșit și au învățat din greșeli, asta dacă au avut suficientă prezența de spirit. Dar asta nu înseamnă că putem îmbrăca blana lupului încercând să păcălim alte oi. Putem discuta, putem împărtăși experiența noastră sperând că putem să ridicăm moralul altora, dar cam atât.

Matt Haig exact asta are în volumul de față: prezență de spirit și experiență personală. Și un munte de empatie. Oamenii faimoși, priviți de departe, par să ducă o viață nemaipomenită. Dar nu e așa. Ei sunt mai singuri decât suntem noi. Oamenii din jurul lor ajung să fie doar zgomot de fond, interesul fiind centrul lor de greutate. Fix categoria de oameni pe care eu o desconsider total. Matt Haig nu scrie cartea asta ca un specialist. O scrie ca un suferind, își scrijelește fricile, gândurile și boala. Le poartă adânc în suflet și ele îl amenință cu ieșirea ocazională la suprafață. A reușit să le oprească o dată, dar ar mai reuși și a doua oară?

„Se prea poate că oamenii au evoluat prea mult. Prețul plătit pentru a fi destul de inteligent ca să devii prima specie conștientă de existența cosmosului este capacitatea de a simți un univers întreg de întunecare.”

„Câteva motive să iubești viața” este o carte numai bună de citit în luna decembrie. Se știe că luna aceasta este una predispusă depresiilor și sinuciderilor. Dar dacă aș putea să aleg o dorință specială de Crăciun, aș alege să dăruiesc un exemplar din cartea asta fiecărui om care se simte singur. Să citească puțin din ea de fiecare dată când se simte pierdut, să se încarce cu speranță și pozitivism. Cartea lui Maig nu este vreun curcubeu aruncat peste nori. Este exact descrierea furtunii care strică echilibrul natural al cerului. Cuvintele lui sunt fulgerele care provoacă leziuni în suflet, doar stă în natura noastră să fim empatici sau să ne comparăm, așa că nu poți rămâne indiferent la povestea lui.

„Și, înainte de toate, cărți. Acestea erau, prin sine însele, motive de a rămâne în viață. Fiecare carte scrisă e produsul unei minți într-o stare particulară. Adună laolaltă toate cărțile și, la final, ai suma întregii umanități. De fiecare dată când citeam o carte extraordinară simțeam că citesc un soi de hartă, o hartă de comori, iar comoara spre care eram îndreptat eram, de fapt, eu.”

Matt Haig reușește să imortalizeze cu mână fermă și abisul și împăcarea. Și îmi este greu să redau citatele care m-au impresionat. Asta ar însemna să redau vreo 90 % din carte. Sunt cuvinte simple care sapă, sapă în minte și în inimă. Le simți ca fiind ale tale, scrise anume pentru tine. Autorul pare că se adresează unui prieten drag, prieten pe care dorește să îl ferească de experiența care i-a marcat pentru totdeauna existența. Ne oferă o listă a lucrurilor care lui îi fac rău și o listă cu antidotul pentru suferință. Ne spune și de ce, dincolo de medicație, tot dragostea și oamenii sunt lucrurile care pot vindeca depresia cu adevărat. Medicamentele nu sunt întotdeauna căi de urmat (numai un medic specialist poate stabili asta). Oamenii, dragostea, atenția, lucrurile care ne bucură, dragostea pentru viață, dorința de a fi fericit. Astea sunt picături care nu ajung niciodată să fie supradoză. Consumul lor nu este nici cenzurat, nici nerecomandat.

Așa este cartea lui Haig. Un medicament plin de trăiri. Un medicament care, luat în doze potrivite, ar putea să ne ofere încredere în noi și în mâine. Și în lume.

Da, este o carte ușor de parcurs, dar care rămâne adânc în suflet. Cuvinte simple, adunate frumos. Vă recomand cartea! Spală puțin din praful care se așterne peste ceea ce însemnăm ca oameni, alungă neîncrederea și distruge urâțenia singurătății.

Cum să oprești timpul: sărută.

Cum să călătorești în timp: citește.

Cum să evadezi din timp: prin muzică.

Cum să simți timpul: scrie.

Cum să te eliberezi de timp: respiră.

Romanul „Câteva motive să iubești viața” a apărut la Editura Nemira și poate fi cumpărat de aici.

An aparitie: 2018

Autor: Matt Haig

Editura: NEMIRA

Nr. pagini: 240

Titlu Original: Reasons to Stay Alive

Traducator: Cosmina Morosan

21 COMENTARII

  1. Mi-au placut cartile lui Matt Haig pe care le-am citit pana acum – Cum sa opresti timpul si mai ales Umanii – si cred ca si aceasta merita sa fie citita. Cu totii trecem atat prin momente frumoase, cat si prin momente grele si sigur aceasta carte ne va patrunde in suflet.

Lasă un răspuns