• Anca scrie...,  Poezii

    Destin – Anca R. O declarație

    Cât te iubesc nu știu să spun, Știu doar că tu mă faci mai bun, Mă-mpingi mereu doar spre succes, Și-ti mulțumesc că m-ai ales. Ai transformat casa-n cămin Mereu cu drag acasă vin, Miroase a pâine și a tine, Și jur că mi-e deja mai bine. Copiii noștri sunt cuminți Și au respect pentru părinți, Tu le răspunzi cu-a ta răbdare Și la a treizecea-ntrebare. Mă uit la tine și zâmbesc, Femeie, cât te mai iubesc, Îți mulțumesc pentru ce faci, Și te ascult și-atunci când taci. Știu că preferi să ții ascunse Acele taine nepătrunse, Și de ți-e rău și de ți-e bine, Tu, draga mea, mă ai…

  • Anca scrie...,  Creațiile mele,  Recenzii

    Moșului – Anca R. Poezii, decembrie

    Dorința mea – Anca R. Decembrie, Poezii Moșule, te-am așteptat, Și mi-e sufletul curat, Ghetuțele sunt spălate, Stau frumos aliniate. Să îmi pui Moșule-n ele, Doar câteva bombonele, Sănătate de-ai putea S-aduci pentru buna mea. Să îi dai mamei putere, Și un strop de mângâiere Tatălui ce mi-e plecat, Iar nu l-am îmbrățișat. S-aduci câte-un dulce mic Pentru oricare pitic Ce stă cu capu-aplecat Lângă geamul înghețat. Știu, Moșule, că ai da Tuturor din tolba ta, Toți copiii sunt cuminți, Toți îi iubesc pe părinți. Unii n-au avut noroc, N-au avut măcar un strop, Mângâiere să le pui, Moșule, să îi mângâi. Unii nu au nici ghetuțe, Nu primesc nici…

  • Anca scrie...,  Recenzii

    Fata cu palton albastru – Monica Hesse (recenzie, Grupul Editorial Art)

    „Fata cu palton albastru” este cartea care mi-a ținut companie astăzi. Nu am citit nimic despre carte, dar am știut că mi-o doresc tare, tare mult. Am citit descrierea când am fost la Bookfest și mi s-a tot învârtit în minte de atunci. Toate romanele care abordează tema războaielor mondiale îmi sunt pe plac

  • Anca scrie...,  Creațiile mele,  Poezii

    Dacă – Anca R. Poezii de noiembrie

    Dacă – Anca R. Poezii, noiembrie Dacă dragostea ar spune, Câte lucruri a văzut, Câte iubiri sunt în lume, Oare unde-au încăput? Câte dimineți tăcute, Cu săruturi repetate, Sau câte suflete rupte, Sau câte iubiri de-o noapte? Dacă ar spune de lacrimi, Câți oameni și-ar mai dori Să ducă în spate patimi, De dragul unei iubiri? Cine ar mai accepta, Să-mpartă inima-n două, Să trăiască viața sa Ca un strop micuț de rouă?

  • Anca scrie...,  Creațiile mele,  Poezii

    Nedreptate – Anca R.

    Bună, iubitule! Ce faci, ești bine? Mai spune-mi, te rog, o vorbă și-atât! De când ai plecat, este gol lângă mine Și umblu inertă, cu sufletul rupt. Copilul ia poza încet și o privește, Oftează din greu și capul și-l pleacă, Nu știe de ce tata nu îi vorbește, Cum să îi spun că toate-o să treacă? Cum să-i spun că tatăl lui nu mai vine Să-l ducă la meciul de fotbal, pe seară, Cum să îi spun când mă vede pe mine Cu lacrimi pe chip chemându-te iară? Cum să încep să trăiesc fără tine, Când lumea mi-era perfectă în trei, Te rog să veghezi, să mă aperi pe…

  • Anca scrie...,  Creațiile mele,  Poezii

    Iubire plânsă – Anca R.

    Tu poți vorbi, eu nu te mai ascult, Am încetat s-o fac și e mai bine, Poate-ar fi trebuit s-o fac mai de demult, Nu pot clădi iubirea lângă tine. M-am agățat prea mult de gâtul tău, Am așteptat prea mult ca să primesc, Și-am înțeles că ție îți face rău Și că nu vrei ca să te mai iubesc. Nu-i dragoste când doar unul iubește, Accept. Și pot s-o iau de la-nceput Nu e dorință când unu’ doar dorește, Degeaba vrut-am eu, dacă n-ai vrut. Mă scutur de tine, pot fi și toamnă, Mă-ndrept spre zări de soare mai pline, Dar lasă-mi sufletul să se aștearnă Ca să mai…

  • Anca scrie...,  Creațiile mele,  Poezii

    Stop război – Anca R.

    Războiul din copilăria mea Era o joacă simplă, animată, Atât de inocent totul părea, Războiul nostru nu era o pată. Războiul din copilăria lor, E-un strigăt mut, plin de durere, Aripi curmate și frânte de dor, Și râuri de sânge, nu miere. Sunt îngeri lipsiți de putere, Cu mâinile ridicate a pace, Și lumea se-afunda-n tăcere, În timp ce în ei se tot trage. Și s-ar juca. Dar unde e locul? Unde să respire aer curat? Și cine vine să le stingă focul De ce nu mai au o casă și-un pat? Și strigă pământul și se revoltă Prea plin de sânge nevinovat, Pe nepăsare ce se dezvoltă? Și cine…

  • Anca scrie...,  Creațiile mele,  Poezii

    Arată-le – Anca R.

    Arată-le – Anca R. Noiembrie, poezii Ridică-te, te rog, stai în picioare Stai dreaptă, nu privi în jos, Arată-le acum că nu te doare, Schimbă cumva urâtul în frumos. Ți-au spus că-n veci nu vei putea? Arată-le doar unde-ai ajuns, Că viața nu-i doar despre a avea Ci-nseamna să privești mereu în sus. Ți-au spus că nu știi să iubești? Arată-le doar un singur album, Spune-le ce frumos îl crești Pe-al tău copil ce e atât de bun. Ți-au spus că nu te poți plia Pe calapodul stabilit, Dă-le un pic din viața ta, Să vad-un strop din tot ce ai trăit. Ți-au spus că nu știi să vorbești? Tu…

  • Anca scrie...,  Creațiile mele,  Poezii

    Singur pe lume – Anca R.

    Singur pe lume – Anca R. Poezii, Noiembrie Când îți pleacă mama, Nimic nu-ți rămâne, Ai în suflet teama Și n-o ai cui spune. Când mama îți pleacă, Copil nu mai ești, Toate vin și pleacă, Dar cum să trăiești? Cine-ți mai gătește Borș cu perișoare? Cin’ te cicălește Cu vesta-n spinare? Cine te mai ține, Strâns în brațe moi? Cine-ți face bine Și nu-l vrea ‘napoi? Cine se mai roagă Noaptea la icoane, Cine să-ți mai facă, Plăcinte cu carne? Mama-i numa’ una Cum Fecioara este, Mama mea-i de-acuma Un colț de poveste. Și dacă de sus, Mamă, mă privești, Te iubesc nespus, Să nu te-ndoiești.

  • Anca scrie...,  Creațiile mele,  Poezii

    Să nu uiți – Anca R.

    Să nu uiți – Anca R. Poezii, Noiembrie. Când m-ai luat de mână, ai promis Să nu m-abandonezi la prima ceartă Ai spus că vom lupta pentru același vis, Că vom vorbi de fiecare dată. Că vom privi spre ce am construit, Ca să găsim acolo un răspuns, Nu vom privi la ce s-a năruit, Crezând că dragostea n-a fost de-ajuns. Lupt când te văd luptând pe tine, Îmi dai credința, ușor, înapoi, Știu că mai poți doar când mă vezi pe mine E-așa ușoară lupta când e-n doi. Tu prinde-mă de mână ca atunci, Eu voi privi adânc în ochii tăi, Să știi că am clădit, cândva, pe stânci,…