Și eu
Și tu
Suntem stângaci
Și mai posaci.
Și eu mai țip,
Tu taci și taci.
În rest, e bine
Doar eu și tu,
Doar tu și eu.
Ne oferim mereu
De-a-ntregul.
Nimic nu-i doar pe jumătate.
Cuvinte, zâmbete și fapte.
Și când te cert, o fac total
Și când mai țip?...
Eu sunt - Anca R. #poezii
Îmi spui că sunt defectă
Nu știu de ce n-aș fi
Nu știu să fiu perfectă
Nu știu a mă iubi.
Îmi tot aduci aminte
De tot ce eu nu sunt,
Și îmi arunci cuvinte
Și-ocară, rând pe rând.
Îmi rupi bucăți...
De-ai fi tu o ploaie,
Aș fi curcubeu.
De-ai curge șiroaie,
Te-aș stăvili eu.
De mi-ai fi furtună,
Ți-aș fi paravan.
Când norii se-adună,
Ți-aș fi eu alean.
De-ai fi tu o floare,
Ți-aș culege nectarul,
Tu mi-ai da savoare,
Eu ți-ndulcesc amarul.
De-ai fi tu și noapte,
Ți-aș fi dimineață,
Să îți...
Dorința mea - Anca R. Decembrie, Poezii
Moșule, te-am așteptat,
Și mi-e sufletul curat,
Ghetuțele sunt spălate,
Stau frumos aliniate.
Să îmi pui Moșule-n ele,
Doar câteva bombonele,
Sănătate de-ai putea
S-aduci pentru buna mea.
Să îi dai mamei putere,
Și un strop de mângâiere
Tatălui ce mi-e plecat,
Iar nu...
Să nu uiți - Anca R. Poezii, Noiembrie.
Când m-ai luat de mână, ai promis
Să nu m-abandonezi la prima ceartă
Ai spus că vom lupta pentru același vis,
Că vom vorbi de fiecare dată.
Că vom privi spre ce am construit,
Ca să găsim...
Fă-mă, Doamne, strop de rouă
Pic de apă atunci când plouă,
Fă-mă, tu, parfum de tei
Să mă pierd în părul ei.
Fă-mă piatră de hotar,
Fă-mă rugă pe altar,
Fă-mă frunză ruginie
Să vestesc toamna târzie.
Fă-mă colț de cer albastru
Fă-mă-n peșteră sihastru,
Fă-mă, Doamne, floare rară
Să-nfloresc...
Războiul din copilăria mea
Era o joacă simplă, animată,
Atât de inocent totul părea,
Războiul nostru nu era o pată.
Războiul din copilăria lor,
E-un strigăt mut, plin de durere,
Aripi curmate și frânte de dor,
Și râuri de sânge, nu miere.
Sunt îngeri lipsiți de putere,
Cu...
Ce-ai face? - Anca R. #poezii
Mă judeci fără să mă știi,
Ușor este să zbieri,
Tu poate nicicând n-o să fii
Pe unde-am fost eu ieri.
Tu poate n-o să simți în veci,
Durerea mea prea surdă
Și n-o s-auzi cuvinte reci
Și-ai tăi n-or să...
Te-ai întrebat vreodată cine sunt? Cine sunt cu adevărat? Nu? Îți voi răspunde oricum. Sunt omul care se hrănește cu frumusețea stelelor și cu zbateri de aripi de fluturi. Mă scufund în lumină și mă învălui în culoare. Ți se pare ciudat? Tu ești grădina mea. Zâmbetul tău naște fluturi și ochii tăi mi-au ajuns stele.
Mai ții minte cum ai strâns
Pumnii căuș
Și m-ai hrănit cu iubire?
Milioane de stele-ai aprins
Mi-ai dat să gust din nemurire.
Luai din izvor nesecat
În fiecare zi îmi dădeai din belșug
M-ai învățat să nu strig
Să mai stau
Să nu-mi doresc să mai fug.
Și...
