De vorbă cu mine stau cum nu stau cu nimeni altcineva. Îmi place să trag linie atunci când merg seara la culcare. Să văd ce am făcut peste zi. Pentru mine și pentru alții. Sunt zile în care îi...
Între noi - Anca R.
Din viață te pot șterge într-o clipă,
Dar cum să mi te sterg din gând?
Și cum să zbor cu aripa rănită
Și unde-mi găsesc locul pe pământ?
Am râs de lucruri până dimineața
Am plâns, pe rând, pe umerii...
Wonder Woman Book Tag. Ce poate merge mai bine de atât în luna dedicată femeilor? Primăvara a sosit, treburile s-au înmulțit. Bine că am prieteni buni care îmi aduc aminte. Și care se gândesc la mine. Mulțumesc, Ana de...
Fiecare fulg de nea de-afara este o amintire despre copilăria mea, despre adultul de astăzi care lua totul în joacă ieri. Cad fulgi mari, răzleți și se joacă în aer de parcă nu au griji pe lume. Așa eram...
Se pare că anul acesta am fost gând la gând cu Adriana de la Prefață de carte. În timp ce ea posta articolul ei, eu aveam cam pe jumătate scris un articol de aceeași factură. Am schimbat direcția la...
„Fata cu palton albastru” este cartea care mi-a ținut companie astăzi. Nu am citit nimic despre carte, dar am știut că mi-o doresc tare, tare mult. Am citit descrierea când am fost la Bookfest și mi s-a tot învârtit în minte de atunci. Toate romanele care abordează tema războaielor mondiale îmi sunt pe plac
Eu sunt - Anca R. #poezii
Îmi spui că sunt defectă
Nu știu de ce n-aș fi
Nu știu să fiu perfectă
Nu știu a mă iubi.
Îmi tot aduci aminte
De tot ce eu nu sunt,
Și îmi arunci cuvinte
Și-ocară, rând pe rând.
Îmi rupi bucăți...
Mai ții minte cum ai strâns
Pumnii căuș
Și m-ai hrănit cu iubire?
Milioane de stele-ai aprins
Mi-ai dat să gust din nemurire.
Luai din izvor nesecat
În fiecare zi îmi dădeai din belșug
M-ai învățat să nu strig
Să mai stau
Să nu-mi doresc să mai fug.
Și...
Rugă - Anca R.
Cum am ajuns noi triști și apăsați?
De ce suntem zi după zi mai răi?
De ce uităm de mamă și de frați?
De ce uităm că suntem fiii Tăi?
Tu ești perfect, noi suntem chipul Tău
Dar te cioplim aievea-n...
Te uită la ei cum pășesc apăsat
Se sprijin-ades, mai tac, mai vorbesc,
Nu știu ei prea multe, au trăit la sat,
Dar, Doamne! Cât pot să-i iubesc.
Nu știu să m-acuze, încet mă cuprind
Cu blândețea lor mă-nconjoară,
Și de multe ori brațele vreau...
