Cât timp înfloresc lămâii este romanul de debut al autoarei Zoulfa Katouh și simt că și-a țesut toată durerea în aceste rânduri. Nu a trăit evenimentele acestea tragice pe pielea ei, însă aceste episoade au fost scris pe pământul țării sale și cu sângele oamenilor care au luptat și au îndrăznit să spere la o lume mai bună.
Înainte să încerc să vă descriu un pic intensitatea acestei cărți, aș vrea să îi felicit pe cei de la editura Bookzone pentru diversitatea titlurilor pe care ni le aduc nouă, cititorilor din România. Când am văzut că lansează o nouă colecție: Biblioteca lui Morar, trebuie să fiu sinceră și să vă spun că nu m-am entuziasmat peste măsură. Mihai Morar nu se numără printre persoanele mele preferate din lumea asta, dar îl apreciez pentru cercetarea sa continuă, pentru modurile în care caută să înțeleagă viața și să o cunoască. Deși am și celelalte două titluri apărute în această colecție, niciunul nu m-a atras mai tare decât romanul de față. Și mă bucur tare mult că am început cu el! Sunt sigură că vor mai apărea cărți, toate la fel de interesante, de vii, de vibrante.
Cât timp înfloresc lămâii – o poveste despre speranță
Cât timp înfloresc lămâii este genul ăla de carte pe care îl citești cu un ghem de noduri în piept și cu lacrimile jucând în colțul ochilor. Împletești alături de toată senzația asta apăsătoare și sentimentul de rușine față de niște oameni pe care nici nu-i cunoști, dar dat nici nu le-ai cunoscut durerile. Ai jucat și tu, ca aproape toți ceilalți, cartea normalității din colțul tău de lume. Este firesc să te bucuri de privilegiile și libertățile din lumea în care tu ai prins rădăcini. Nu este firesc să le iei drept garantate și să te plângi de orice nimic, nu în timp ce în altă parte de lume, acolo unde poate nu vei ajunge niciodată, oamenii mor, își expun piepturile goale în fața armelor și caută înnebuniți mâncare pe rafturile goale ale magazinelor.
Zoulfa Katouh s-a transformat în vocea oamenilor care au murit și continuă să moară în cadrul unor evenimente extrem de dureroase pentru Siria. În anul 2011, pe 15 martie, încurajați de victoria unor proteste similare din alte state, sirienii au ieșit în stradă sperând că-l vor putea înlătura de la putere pe Bashad Al-Assad, cunoscut pentru regimul său dictatorial. Fiind alimentați doar de dorința de a trăi mai liber și de dragostea pentru propria țară, sirienii au dat piept cu represaliile sângeroase ale unui regim violent, încărcat de ură și de dorința de a-și îngenunchia propriul popor.
Manifestațiile sirienilor au fost reprimate cu ajutorul elicopterelor, armelor, bombelor, tancurilor. Au existat și organizații internaționale pentru drepturile omului care l-au acuzat pe Assad că a folosit arme chimice împotriva propriului popor. Revoluția pentru o viață mai bună s-a transformat treptat în război civil și oamenii au trăit în teroare, au fost prizonierii închisorilor politice, au căutat rute de evadare din propriul pământ și și-au plâns țara și morții.
Revoluția siriană, devenită război cu implicare internațională, a făcut după 120 de luni 594.000 de victime, dintre care 22.000 copii. 2,1 milioane de civili au fost răniți și au rămas mutilați pe viață, iar 80.000 de civili au murit torturați în închisorile regimului Assad.
Mai este loc pentru speranță?
„… explic lumii întregi ce se petrece. Cine e de origine arabă înțelege, dar restul, nu. Nu știu că e vorba de o revoluție. Habar nu au că trăim sub dictatură de jumătate de secol. La știri arată niște soldați care omoară oameni. Nu știu ce este Armata Siriană Liberă. Cine sunt soldații. Pentru ei Siria e doar un cuvânt. Dar pentru noi, este viața însăși. Nu pot s-o abandonez.”
Zoulfa Katouh ne-a purtat pe urmele durerii și ale morții. Homs fusese altădată liniștit, umbrit de lămâii care înfloreau și ofereau roadele locuitorilor de aici. Acum, după ce s-au alăturat sirienilor care doresc să lupte împotriva regimului dictatorial, oamenii din Homs au ajuns umbrele celor care au fost cândva. Străzile sunt pustii, călcate doar de lunetiști și soldații din Armata Siriană Liberă. Casele au devenit ruine fumegânde, pământul își cască gropile pentru cei care au murit și sângele nevinovaților strigă din pământul în care a căzut. Strigă, strigă, cheamă și își urlă durerea. E prea mult zgomot pe pământ și nu-l aude nimeni. Sau nu-i mai vorbește nimeni limba?
„… Tata a murit. Mama spune că e în rai. O să mă duc și eu tot în rai?
… – Da, tot în rai. Și-acolo te vei întâlni cu tati al tău.
… – Mătușică…, nu plânge… Când ajung în rai, o să-i zic tot lui Dumnezeu, spune sufocându-se.” – băiețelul ăsta a existat, cuvintele lui au existat. Dreptatea nu a existat pentru el.
Sper că i-au spus lui Dumnezeu adevărul toate victimele revoluțiilor, războaielor, nedreptăților. Și că prețurile vor fi plătite.
Cât timp înfloresc lămâii – despre traume, moduri de apărare, iubire și sacrificiu
Cât timp înfloresc lămâii, există speranță. Cât timp răsare soarele pe cer, există un „poate mâine va fi mai bine”.
E uimitor cum o tânără autoare debutantă poate să surprindă atât de bine durerea unei națiuni. Poate și-a așternut aici propria durere și rănile celor de-un sânge cu al ei. Poate că dragostea de țară i-a fost cerneală și istoria cel mai bun îndrumător. E foarte greu să găsești motive de care să te agăți pentru a zâmbi, pentru a îndrăzni să crezi. Însă, în mijlocul haosului, acolo unde te așteptai mai puțin, înflorește dragostea și un crâmpei din dorința de a supraviețui. Salama și Kenan au pătimit cât pentru o sută de vieți, dar au găsit resurse de fiecare dată pentru încă un pas, și încă unul, și încă unul.
„Nu te mai gândi doar la întuneric și lucruri triste, spune ea… Când faci așa, nu mai poți vedea lumina nici când se află sub nasul tău.”
Este înduioșătoare lupta lor, este incredibilă povestea lor, este cutremurător sacrificiul lor. Și Zoulfa Katouh le surprinde pe toate, le „pictează” cu mână sigură, adaugă fragilitatea unei flori de lămâi și mirosul inconfundabil al unei lămâi sănătoase. Te hipnotizează, te îmbie și te determină să le asculți povestea, să le înțelegi istoria, sacrificiile și dragostea pentru țară.
„Fiecare arbore de lămâi va da rod și din fructul său alt lămâi se va naște, dăinuind astfel, pe vecie.” Exact ca și poporul sirian, oriunde i-ar fi astăzi oamenii.
Cât timp înfloresc lămâii este disponibilă pe site-ul celor de la Bookzone, chiar aici. V-o recomand cu tot dragul!
Traducere: Maria Dosei
Număr pagini: 432
An apariție: 2023
