Castelul vulturilor. Evadare din fortăreața lui Mussolini – Mark Felton (recenzie, Libris)

„O poveste din timpul ultimului război mondial, extraordinară, uitată în mare parte, dar readusă în atenție de talentul lui Felton.” – Daily Mail

Încă de când am terminat cartea lui Mark Sullivan, Sub un cer sângeriu, mi-am dorit să mai citesc și alte romane care să îmi spună mai multe despre Mussolini, Il Duce al Italiei. Nu am citit cu atenție descrierea și mă așteptam să citesc un roman de ficțiune, dar am avut parte de o surpriză. Castelul vulturilor este un roman de non ficțiune, un altfel de roman narrative nonfiction. M-a buimăcit la început, mi-a plăcut mai mult în partea a doua.

„Castelul vulturilor” l-am găsit din întâmplare pe Libris și a fost dragoste la prima vedere! M-am gândit imediat că i-ar sta numai bine pe rafturile bibliotecii mele! După cum știți deja, sunt o mare iubitoare de romane cu iz istoric, dar nu am încercat prea des să citesc romane non fiction pur istorice.

L-am păstrat pentru final de lună. Mi-a fost teamă de el la început, mi se părea încurcat și mult prea plin de date și de nume. L-am răsfoit îndelung și l-am așezat înapoi pe raft. Mi-am făcut curaj să îi dau o șansă și îmi pare bine că am făcut-o! Îl recomand iubitorilor de romane istorice dar și amatorilor de povești bune și adevărate. Romanul Castelul vulturilor este un roman amețitor, copleșitor al putea spune! Nu este ușor de citit, cel puțin așa a fost prima parte pentru mine, dar traducătorul Alex Szollo a făcut o treabă excelentă și simți cum ești atras în lectură pagină după pagină.

Pentru că m-am axat mai mult pe o parte a baricadei, nu prea știu detalii despre cealaltă. Aici intervin aceste romane. Îmi ridică pânze de pe ochi și îmi aduc la cunoștință povești demne de a fi descoperite. În prima parte, aflăm lucruri despre cariera militară a ofițerilor britanici, ofițeri pe care i-am asemănat în cea mai mare parte a timpului cu o bandă de băieței ștrengari. Din punct de vedere strategic, nimic nu li se poate reproșa, cariera lor a fost una strălucită, dar au avut ghinion. Au căzut prizonieri de război în mâinile italienilor.

Detenția lor mi s-a părut una tragi-comică, pe alocuri. Deși aveau statutul de deținuți politici, britanicii fraternizau cu italienii. Îi ajutau atunci când aceștia aveau nevoie, își amenajau singuri spațiul de detenție pentru a-și asigura comoditatea, se împrieteniseră cu unii gardieni. În perioada de detenție pe care au petrecut-o într-o casă obișnuită, Villa Orsini, englezii s-au simțit cel mai bine. Când au fost transferați în vechiul castel Vincigliata, au început să încolțească și primele idei de evadare.

Acesta este momentul în care am început să prind drag de ei și de ambiția pe care o aveau. Un fel de antiteză în ceea ce privește comportamentul, situații ce pare a fi insolite și amuzante, cel puțin așa le-am perceput eu…cum să nu vrei să citești mai mult? Deși își făceau planuri de evadare și fiecare dorea să vină cu cea mai bună strategie, prizonierii nu încetaseră din a-și ușura viața între zidurile bătrânului castel. Primele planuri eșuează lamentabil, sunt chiar trași la răspundere și avertizați! Italienii sunt încăpățânați, dar britanii se dovedesc a fi mai catolici decât Papa! Nu renunță sub nicio formă la ideile lor și își petrec șase luni pregătind marea evadare.

Nu era ușor, nu după atâtea tentative descoperite. Trebuia să cunoască limba italiană măcar atât cât să fie capabili să cumpere două bilete de tren, să aibă acte asupra lor, haine civile. Nu era ușor să își procure toate aceste lucruri, darămite să mai și găsească planul perfect! Gărzile se înmulțiseră, erau verificați noaptea de patrule. Cu toate astea, primii șase au reușit. Cum? Aflați singuri!

După cum v-am spus, cartea nu este ușor de parcurs. Mi s-a părut greoaie și obositoare la început, toate notele de la subsol mă amețeau, nu mai spun de numele ofițerilor. Când avea nuanțe beletristice, când mi se părea a fi o scurtă biografie, când eram în trecut, când eram în prezent. Cu toate astea, am continuat și nu mi-a părut rău! Chiar dacă am citit textul tradus, am simțit pasiunea autorului pentru istorie și pentru poveștile celor treisprezece ofițeri britanici pe care i-a folosit drept piese centrale. Folosind cuvintele ofițerilor, cel mai probabil din mărturiile acestora în legătură cu detenția lor, autorul reușește să dea o notă aparte de farmec sciiturii sale. Nu este un roman pentru oricine, dar este perfect pentru iubitorii de istorie.

Dacă intrați pe Libris, nu uitați să comandați și Castelul vulturilor, Evadare din fortăreața lui Mussolini.
Castelul vulturilor. Evadare din fortareata lui Mussolini
Castelul Vincigliata, o fortareata medievala construita pe colinele Toscanei, langa Florenta, a fost transformat intr-un lagar de prizonieri de razboi la ordinul dictatorului Benito Mussolini. In lagar, pe langa ceilalti prizonieri, se afla treisprezece dintre ofiterii britanici si din Commonwealth capturati pe durata campaniilor din Africa de Nord si Creta. Thrillerul Castelul vulturilor va fi ecranizat de catre compania Entertainment One, din Hollywood, iar in prezent se afla in stadiul de pre-productie.
An aparitie: 2018
Autor: Mark Felton
Categoria: Literatura Universala
Editie: Cartonata
Editura: RAO
Nr. pagini: 332
Traducator: Lingua Tradom