Castelul umbrelor este cel de-al șaptesprezecelea volum al seriei Mary Russell și Sherlock Holmes. Nu vă panicați, locul vă va fi familiar și personajele le veți simți ca pe prieteni vechi, deja cuibăriți în suflet și în amintiri. Nu se simte vreo carență și am stabilit imediat legătura cu acțiunea și personajele. Bine, cred că a contat și faptul că mi-a săltat inima de bucurie să văd luncile, ulițele și zidurile castelului descrise atât de bine.

Castelul umbrelor ne-a adunat pe noi (cei câțiva fantastici – după cum îi mai numesc eu pe colegii mei de blogtour) în jurul unui castel pe care eu îl îndrăgesc tare mult. Deși nu am avut până acum bucuria de a vizita castelul Bran, m-am bucurat teribil să îl văd loc luat la pas de noi și de cuplul teribil Mary Russell și Sherlock Holmes. Am pătruns cu ochii minții toate ungherele castelului, am bătut drumurile cunoscute și mai puțin umblate din pădurile lui și am așteptat să văd esența vieții de odinioară țesută pe o ie. Doar că, de data asta, mâna care mânuiește acul nu este românească. Laurie R. King s-a ocupat acum de povești, de strigoi, vrăjitoare și vampiri.

Castelul umbrelor
Castelul umbrelor

Castelul umbrelor – amenințări și secrete

Așa cum v-am spus și mai sus, m-am simțit acasă de la primul rând până la ultimul. Desigur, ca de fiecare dată când stai mai mult într-un loc, defectele încep să iasă un pic la iveală. Și mie mi-au cam apărut câteva crăpături prin poveste și vreau să mă asigur că vi le pun pe toate pe tapet. Nu de alta, dar știți că mie îmi place să vorbesc exact așa cum simt despre poveștile citite.

Recunosc, nu m-am documentat despre Laurie R. King. Nu știu de ce a ales să facă personaj vedetă al seriei sale un personaj care era deja celebru și care căra deja un bagaj mare după el. Laurie R. King ar fi putut, din punctul meu de vedere, să construiască de la zero un personaj. Ficțiunea are cupola asta sub care poți adăposti elemente reale și fapte istorice, dar care are și un cadru generos de care poți agăța elemente de ficțiune. Dacă ar fi păstrat castelul, regina și zona, succesul ar fi fost același, cred eu.

Altă întrebare care și-a tot ițit capul de-a lungul lecturii a fost aceasta: cum de știa toată lumea engleză? Nu vorbim de anii aceștia când engleza este la tot pasul, vorbim de țăranul din jurul Branului, de vânzătorul de la magazin sau de părintele Constantin. Părintele poate era mai învățat, dar restul? Nu știu, partea asta nu mi-a fost foarte clară.

Deși Laurie R. King se tot împiedică de lumina pe care a aprins-o Stoker în jurul personajului Dracula și a lumii devorate de strigoi și vampiri autohtoni, nu mi-a dat impresia că vrea și ea să treacă de legende. Ba se cam împiedică de ele și le tot împletește cu firul principal al urzelii. Bată-te norocul și premiile, nu-i rău, Laurie R. King, nu-i rău, maică. Dar mi-am vărsat și eu năduful aici, că am intrat în horă și trebuie să o joc până la capăt.

Jur că păstrez în traista mea, țesută și brodată cu trudă și migală, alte „nemulțămiri” și alte „jeluiri”.

Vampiri, vrăjitoare și strigoi

A fost odată ca niciodată un tărâm sărutat de soare și binecuvântat de Dumnezeu. Și era el condus de o regină vitează, destoinică și înțeleaptă. Și, din dragoste pentru un tărâm minunat și o copilă cu ochi blânzi, regina noastră caută ajutor la un om cunoscut drept destoinic și priceput.

Un om negru la suflet dorea moartea copilei reginei și aceasta nu ar fi avut sorți de izbândă fără să primească sfat și ajutor de la oameni de ispravă. Cum oamenii de pe aceste meleaguri se temeau de strigoi și vrăjitoare, regina nu putea trage nădejde să dea de capăt acestei istorii. Așadar, ajutorul mult râvnit sosește la castel și blestemul este pe cale să fie oprit. Era oare prea târziu? Forțele răului se întinseseră prea mult?

Nu veți citi chiar o astfel de poveste, dar acesta este sentimentul pe care autoarea mi l-a transmis mie. Există o amenințare aruncată asupra vieții Ilenei, fiica mai mică a reginei Maria. Și există un strigăt de ajutor al unei mame, apoi al unei regine. Nu știa de ce ar fi vrut cineva să îi facă rău fiicei Ei mult iubite, dar nu voia nici ca amenințarea să tulbure liniștea și securitatea castelului sau a familiei regale.

Castelul umbrelor – mai poate răzbate lumina?

Sherlock Holmes sosește la castel și, cu priceperea sa și ajutorul oferit de minunata sa soție, încearcă să destrame rețeaua răului și să înlăture pentru totdeauna pericolul de la curte.

Eminența englezească ia la pas ulițele Branului și caută răspunsuri printre culorile și legendele locale. Și e greu să delimitezi supranaturalul de real într-o lume în care morții se îngroapă cu fața în jos sau se atârnă funii de usturoi de pervazul geamurilor.

Mi-a plăcut cum a reușit Laurie R. King să strecoare amănunte istorice fascinante, dar și stropi de viață neaoșă, nealterată de timp, tehnologie și evoluție. Mi-a plăcut că am fost purtată înapoi în timp, parcă am putut atinge o bucată de istorie și am putut pipăi și mirosi frumusețea lumii de altă dată. A existat și emoție, acțiune și joaca dintre lumini și umbre, cea care te face să rămâi conectat la poveste. Poate se va traduce cândva întreaga serie. Ar fi frumos să vedem total această reinterpretare a personajului atât de îndrăgit.

Recomand?

Mi-a plăcut. Și dacă vreți să o citiți și voi, o găsiți pe site-ul Crime Scene Press. În română, da? Chiar dacă acum chiar știm cu toții engleză.

Dacă mai vreți și alte chei pentru accesul în Castelul umbrelor, vă invit pe blogurile: Literatura pe tocuri; Biblioteca lui Liviu; Cărțile mele și alți demoni, Falled, Ciobanul de azi; Antologii, Analogii; Citește-mi-l. Lecturi plăcute! ❤️ și agățați o funie de usturoi, că nu se știe. ❤️

Titlu original: Castle Shade

Traducător: Georgiana Nuțu

Nr. pagini: 400

Anul apariției: 2022

 

 

Lasă un răspuns