Castelul de lângă lac, romanul scris de Ella Carey și publicat de Editura Litera, are o poveste alertă, emoționantă și plină de semne de întrebare. Mi-am dorit acest titlu în biblioteca mea încă de când am aflat de apariția lui. Aveam acasă un alt roman scris de aceeași autoare, dar povestea acestuia mă atrăgea mai tare spre ea.

Nu pot să îi definesc cu exactitate stilul, dar Ella Carey pare să nu piardă timpul cu detalii și broderii din cuvinte. Am avut impresia că această poveste a avut doar o schiță, că autoarea nu și-a mai dorit să umple golurile, spațiile și sufletele cu emoție și dragoste. Că a retezat brutal legăturile care s-ar fi putut forma între noi și personaje. Să nu credeți că povestea nu este una interesantă sau nedemnă de luat în seamă. Doar că, din punctul meu de vedere, autoarea pare că aleargă spre un final anume. Nu ne lasă să ne întrebăm, să adunăm indicii și emoții, trăiri și senzații.

Castelul de lângă lac – acasă rămâne acasă

V-am spus întotdeauna că sunt mare amatoare de cufere doldora de amintiri, de albume cu fotografii îngălbenite, de istorii de familie și de povești de dragoste. Cumva, Ella Carey reușește să adune toate aceste elemente într-un buchet și ni-l dăruiește nouă, cititorilor săi. Din păcate, buchetul a fost alcătuit în grabă, elementele pierzându-și astfel din strălucire și din farmec.

M-am bucurat să aflu că autoarea s-a inspirat din povești reale și că există cu adevărat castelul vechi Schloss Siegel. Pentru Marthe, bunica lui Isabelle, Ella Carey s-a inspirat din povestea legendarei Marthe de Florian, celebra actriță și curtezană din Belle Epoque. Personal, aș fi vrut ca aceste istorii să fie transformate în punctele de atracție centrale ale poveștii și elemente din istoria lor să fie atent inserate în poveste. Meritau o bucată mai mare de atenție și poate chiar și un loc aparte în toată povestea. Castelul a fost amintit în treacăt și am stat mereu în umbra sa, neputând să-i admir măreția, frumusețea și opulența.

Rădăcinile care ne țin legați de acasă

Chiar dacă este ignorat pentru o bucată bună de vreme, trecutul își cere întotdeauna tributul. Mai devreme sau mai târziu, rădăcinile adevărurilor rămase nespuse își caută locul spre suprafață, sparg crustele timpului și își arată colții. Max nu fusese niciodată pregătit să-i vorbească nepoatei sale despre viața lui din Berlin. Fusese nevoit să închidă acel capitol pentru totdeauna și nu voia să-l deschidă curând.

Pentru Max și familia lui, viața din Berlin nu însemna numai bine, măreție și serate luxoase. Acolo, împins de orgolii care îi erau străine și nepotrivite, Max se lăsase transportat dintr-o parte în alta de un destin ce-i părea mai mult potrivnic decât favorabil. Cunoscuse o fată, pe cea pe care credea că ar putea să o iubească viața toată. Dar Max se trezise mai apoi prins între menghinele unei vieți condamnate înainte de vreme: familia sau iubirea?

Acum, mulți ani mai târziu, Max are nouăzeci și patru de ani. Trecutul pare să se fi scufundat pentru totdeauna în crăpăturile timpului. Dar Max are nevoie de ceva, acel ceva care să-l facă să părăsească lumea aceasta cu sufletul liniștit. Acolo, în castelul în care cunoscuse disperarea și iubirea, exista un obiect care-i aducea aminte de tot ce ar fi putut trăi dacă alegerile i-ar fi fost altele.

Așadar, Max îi cere nepoatei sale un lucru de o importanță majoră, dar destul de neașteptat: o călătorie la Berlin și o vizită în Schloss Siegel pentru a recupera mult doritul obiect. Anna, nepoata lui Max, este uimită de cererea bunicului său, dar știe că nu îl poate refuza pe cel pe care-l adora dincolo de rațiune. În plus, întotdeauna fusese curioasă în legătură cu moștenirea sa germană. Max își păstrase atent secretele și acum Anna putea avea acces la ele, dar era oare pregătită să le descopere?

Castelul de lângă lac – istorie, moștenire, adevăr

” – Din trecut nu rămân decât rămășițe din mințile noastre, Anna, și nu putem face decât să le privim din când în când. Să le scoatem la lumină, să le curățăm de praf, să le luăm în mână până când putem completa cercul, ca să revenim la prezent. Iar atunci când revenim aici, încercăm să trăim viețile cât de bine putem… din nou.”

Misiunea Annei nu este deloc ușoară, ușile către trecut s-au înțepenit și este nevoie de forță și răbdare pentru a le deschide din nou. Mi-a plăcut împletitura dintre cele două planuri narative, dar am simțit permanent nevoia de un pic mai multă emoție. Mă simțeam alergată spre final și nu eram pregătită să termin atât de repede povestea. Voiam să mai stau aici, să ascult povești, să urmăresc destine și istorii.

Personajele nu au fost constante în acțiunile lor și lucrul acesta m-a supărat. E foarte posibil că acest sentiment să fie amplificat de faptul că nu am simțit că le cunosc, că îmi sunt prieteni. Așa cum am spus deja, cartea a avut o poveste care ar fi putut fi interesantă, dar i-a lipsit substanța, i-au lipsit tonurile vibrante și efervescența. Cu toate acestea, vizita pe domeniului castelului de lângă lac a fost destul de plăcută.

Castelul de lângă lac a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici.

Apropo, Castelul de lângă lac este volumul doi al trilogiei Secrets Of Paris. Primul volum nu a fost tradus la noi, dar nu se simte vreo lipsă în această poveste. Nu am simțit că îmi lipsește vreo bucată sau că am nimerit în mijlocul unui loc străin.

Data Apariției : 12 ian. 2023

Autor(I) : Ella Carey

Numar Pagini : 352

Tip Coperta : Broșată

Format : 137×200

Colectie : Blue Moon

ISBN : 978-606-33-9692-2

Traducator(I) : Ana-Maria Gonțea

Lasă un răspuns