Casa de sticlă este romanul care m-a ținut trează aseară. Cum puteam adormi când pădurea arunca stropi din magia sa peste mine? Cum aș fi putut rezista chemării farmecelor sale și cum aș fi putut să nu pășesc în mijlocul ei, să dau la o parte frunze, secrete și ani?
„Un roman plin de mister, captivant, frumos scris, cu un bogat simț al atmosferei locale, cu o galerie de personaje memorabile și o mulțime de secrete adânci și întunecate.“ KATE MORTON
Poate că Eve Chase nu a scris cea mai bună carte de acțiune. Povestea asta a avut unghiurile ei moarte, porțiunea ei de nisipuri mișcătoare sau de noroaie înghețate. Dar a existat ceva deasupra lor: farmecul pădurii. Știți forța aia căreia nu vă puteți împotrivi nicicum? Știți că nu e bine, vă uitați în spate și aștepțați semnalul ăla de avertizare (da, sună puțin a scenariu de film horror low-budget). Dar tot vă încumetați și intrați în mijlocul întunericului, în spatele tufișurilor enorme, încremenite în timp și cu brațe amenințătoare.
Așa a fost povestea asta. Nu m-am împotrivit chemării sale. M-am trezit atrasă în interiorul pădurii, prinsă în capcană țesută din secrete, minciuni și adevăruri spuse pe jumătate. Mi-am lăsat frica în seama bonei și am găsit curaj pentru a rămâne în casa pitită în mijlocul pădurii. Nu știam până unde să ofer încredere. Și mai ales cui. Dar m-au alinat brațele calde, vorbele sigure și blânde, gesturile mici, venite din dragoste. Ale cui au fost toate? Ale femeii care va deveni catalizatorul întregii povești: Big Rita.
Casa de sticlă – iluzii deșarte
Eve Chase alege să împletească firele unor povești care par să aibă puține elemente comune. Știm sigur că, în 1971, ceva terific se întâmplă în mijlocul unei păduri. Prezentul, plin cu probleme de altă natură, este legat strâns de acel eveniment din trecut și pare că acesta devine un prag de netrecut, o greutate ce nu mai poate fi purtată în spate.
Big Rita avea multă dragoste de oferit. Îi era greu să se integreze oriunde, se simțea stingheră și neacceptată. Ajunsese să lucreze ca bonă pentru copiii unei familii înstărite și nevoită astfel să urmeze ordinul capului familiei. Ca urmare a unui eveniment nefericit, Jeannie – stăpâna Ritei – este trimisă la conacul Foxcote, situat în mijlocul unei păduri pline de secrete și zone umbrite.
Jeannie nu era tocmai cea mai bună mamă pentru copiii săi și toată această grijă cade asupra bonei. Era oare femeia pregătită pentru tot ce avea să trăiască aici? Îi putea proteja pe toți membrii familiei?
Un terariu, niște secrete și dorința de răzbunare.
„Eve Chase este o scriitoare extraordinară, iar Casa de sticlă este, fără discuție, cea mai bună carte a ei de până acum. Nimeni nu creează familii atât de complexe, de adorabile și de profund convingătoare ca Chase. În plus, este o maestră a narațiunii pe două planuri temporale.“ LISA JEWELL
Big Rita avea un terariu. Iubea plantele din el, le botezase și le îngrijea cu dragoste și atenție. Am avut impresia că autoarea a considerat și acest roman un terariu. Și l-a însușit, l-a iubit, l-a îngrijit și a privit cum personajele se tot amestecă și se lovesc de aceleași bariere și ziduri la nesfârșit.
Așa cum am spus mai sus, Eve Chase nu scrie cea mai bună carte de acțiune, dar încredințează fiecărui personaj gramul său de șarm; oferă pădurii o doză generoasă de farmec. Cititorul este atras în mijlocul pădurii, dorește să afle cum, de ce și până unde s-a ajuns. Acțiunile cresc, se răsucesc, se prind într-un dans nebun al pericolului și al maternității. Big Rita alină, Jeannie condamnă. Jeannie se aruncă într-o iubire toxică, Rita trebuie să aibă grijă la sentinentele celor implicați. Și cum să păstreze un echilibru? Cum să nu se piardă pe sine și unde poate să abandoneze lupta?
Casa de sticlă – proprietari sau prizonieri?
Știți deja că am o imaginație bogată, cizelată și antrenată de toate poveștile pe care le-am citit. Nu au fost acțiunile acestei cărți o surpriză. Pe unele le-am anticipat. Dar nu mă puteam desprinde de lumea aceea. Așteptam dansul nebun al deciziilor și așteptam să văd dacă sunt pe drumul bun: bătătorit deja de pașii personajelor sau apucasem o cărare care se va termina într-o fundătură.
Surpriza a venit spre final, acolo unde un personaj care nu-mi atrăsese mai deloc atenția este brusc luminat de o serie de dezvăluiri. Nu credeam că e posibil că Eve Chase să răsucească atât de mult firul. Și nu mă gândeam că va alege modul acesta pentru a aduce cele două familii laolaltă. Nu știu la ce mă așteptam mai exact, dar am citit cu o curiozitate uriașă ultimele pagini. Voiam să văd dacă mai sare de undeva vreun secret. Că așa e cu ele, cu secretele… „nu dispar complet. La fel ca moliile din șifonier, continuă să roadă ascunse până când descoperi gaura.”
Casa de sticlă
Mi-a plăcut povestea. A avut o doză aparte de mister, suspans și adrenalină. Mi-a plăcut modul în care autoarea a răsucit toate firele, le-a complicat și le-a pus laolaltă. La prima vedere, o minte neinstruită ar fi putut să vadă doar atât: o grămadă de fire, noduri și capete. Dar toate au avut locul și rolul lor. Toate au condus spre prezent, spre liniște, regrete și dragoste.
Casa de sticlă a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici. Recomand!
Data Apariției : 8 sept. 2022
Autor(I) : Eve Chase
Numar Pagini : 368
Tip Coperta : Broșată
Format : 130×200
Colectie : Buzz Books
Traducator(I) : Mihaela Serea
