Casa de la Riverton / The shifting fog – Kate Morton ***Recenzie

” Succesul lui Kate Morton este asigurat de intriga exemplar construită, de o emoționantă și, în același timp, tensionată poveste de dragoste și de finalul obsedant…” Publishers Weekly

Casa de la Riverton este prima mea întâlnire cu Kate Morton. Știți cum a fost cartea asta? Balsam pentru suflet… nu e un roman de dragoste, nu este unul siropos, este un roman din categoria celor care fac sufletul să vibreze prin poveste, prin detalii, prin patina timpului așezată peste lume, prin amprenta pe care o lași în viața cuiva. Nu întâmplător pașii te poartă pe un drum, nu întâmplător întâlnești oameni iar când trăiești aproape un secol, poți considera că ai multe de spus.

Am iubit-o pe Grace, cea care ne ajută să pătrundem taina domeniului Riverton și a secretului care încă este sursă de inspirație pentru filme, poezii sau articole de presă și mă gândeam la câte schimbări a asistat ea. De la cameristă la doctor în arheologie, de la tânăra umilă, plină de servitute la statutul de mamă, de bunică, de la fustele în tonuri neutre la cele până la genunchi, de la conservatorism la modernism, de la penițe la dictafon.

Atâtea clipe, atâtea amintiri, atâția oameni care și-au plimbat pașii prin viața ei, secrete nespuse și un sentiment de vinovăție care apasă sufletul chiar și după atâta timp.

Am pătruns prin lecturarea acestui roman în lumea grandioasa a sălilor de bal, a familiilor cu nume încărcate de istorie, în epoci diferite care au marcat o lume a conservatorismului, a etichetelor. O lume disecată și divizată de războaie, istoria unei familii de la mărire , la degradare…până la dispariție. O familie care parcă purta un blestem…renumele nu era de ajuns pentru ca membrii ei să își găsească împlinirea, liniștea și fericirea. O doză de intrigă și mister care păstrează cititorul conectat, atât de bine încât am închis ochii și m-am închipuit vocea caldă și gravă a lui Grace care m-a purtat pe aleile casei de la Riverton….

 Grace este obosită..obosită și cu un sentiment apăsător de vină. Îl poartă de prea mult timp în suflet, o macină și nu o lasă să se ducă lângă cei care s-au stins înaintea ei. Are 98 de ani și trăiește într-un azil. E fericită, atât cât poate fi, pentru că o are pe Sylvie, o îngrijitoare drăguță care îi face ceai și îi împletește părul. Grace are o calitate extraordinară: autoironia, născută din inteligență și din prisma omului care a văzut atâtea la viața lui încât urăște penibilul.

” Machiajul mi-a readus viață în obraji, dar am avut grijă ca Sylvia să nu întreacă măsura. Nu-mi place să arăt ca un manechin de la pompe funebre.”

Avea ” memorie cristalizată” conform celor din jurul ei- nu era capabilă să își aducă aminte ce făcuse acum câteva zile, însă putea să ”trăiască„ scene din trecut, replici întregi, cuvânt cu cuvânt. Le-ar fi lăsat pe toate în urmă, dacă nu ar fi apărut Ursula, o tânără care dorea să facă un film despre evenimentele tragice care scuturaseră atât viața celor doua surori, cât și întregul domeniu.
Deși este reticentă la început, Grace acceptă să viziteze platoul de filmare care îi declanșează tornada emoțiilor și amintirilor. Avea un neopt pe nume Marcus, un scriitor hoinar prin lume, care străbătea țară după țară în dorința de a stinge o vină: vina lui pentru moartea soției sale. Bunica lui  îl înțelege, tocmai de aceea ia hotărârea de a înregistra toată viața ei pe niște casete, care i-ar fi putut arăta lui Marcus că vina nu e bună, că vina ucide spiritul liber și respectul față de sine.

Avea numai 14 ani, în anul 1914, când și-a lăsat mama suferindă de artrită în căsuța lor sărăcăcioasă pentru a se angaja la Riverton. Mama ei urmase aceeași pași până când rămăsese însărcinată cu Grace iar mai apoi nu s-a mai întors. Ăsta era primul secret al ei, primul subiect tabu pentru Grace.

Trebuia să fie supusă, ascultătoare, harnică și să știe să fie o umbră, să își țină gura și să păstreze tainele stăpânilor. Singura ei insubordonare o reprezentau cărțile ascunse pe fundul unui sertar, erau accesul ei la o lume care îi era refuzată datorită condiției materiale. În clasa ei socială, să fii cameristă era deja o poziție superioară.

” Am pronunțat în șoaptă cuvintele emoționante și am ridicat cartea, să-i adulmec mirosul de cerneală proaspătă al paginilor. Mirosul posibilităților.”

Îi era sortit să fie o slujitoare, însă trăia prin copiii familiei Hartford: David, Hannah și Emmaline, o viața așa cum îsi dorea. Se apropie treptat și câștigă încrederea lui Hannah, devenindu-i confidentă. Grace asistă asemeni unui martor mut, o figură ștearsă din poza de familie anuală, la toate evenimentele care marchează viața familiei Hartford: pierderi, moarte, nașteri, căsătorii, uitând să dea o șansă propriei vieți.

Totdeauna capabilă de sacrificiu pentru Hannah, mânată de o dorință pe care nu o înțelegea pe deplin, Grace este singura persoană demnă de încredere din viața tinerei de viță nobilă.

Autoarea ne descrie evoluția fetelor din familia Hartford, de la tinerele care se gândeau numai la jocuri și puneau la cale pozne spre disperarea tatălui prea ocupat cu afaceri, la fetele aspirante la independență, carieră și modernism. Hannah era vulcanică, libertină și încăpățânată. Nu voia să se căsătorească, voia să fie liberă și să vadă lumea. S-a căsătorit cu Teddy, un tânăr care visa doar politica, atunci când a realizat ca tocmai căsătoria era poarta spre libertate.

Emmaline devine din copila sfioasă , o tânără extrovertită, gata mereu de distracție și de anturaje proaste.
Moartea lui David, fratele lor, pe un front în Franța, este momentul în care toată familia intră în colaps. Tatăl lor, Frederick, ocupat cu afacerea sa, nu acordă atenție nici moșiei, nici familiei. Ăsta este începutul deciziilor proaste, ăsta este momentul în care fetele iau hotărâri care le vor marca viața pentru totdeauna.

Grace renunță la șansa ei la fericire, la familia pe care ar fi avut-o alături de Albert, un tânăr cu aspirații, pentru că bănuiește că este fiica domnului Hartford, deci sora lui Hannah , iar doamna are nevoie de ea. O urmează asemeni unui câine credincios, o susține și o ajută în toate nebuniile ei.

Când lucrurile par să se așeze pe un făgaș normal, un incident teribil zguduie întreaga liniște de la Riverton. Un secret teribil pe care nimeni nu îl știe, unul a cărui taină Grace o păstrează de atâția ani. Nimeni nu îl știe, nimeni nu bănuiește adevărul.

”Da, e un viitor în asta, a spus ea cu vocea subțiată. Dar fericirea…fericirea crește la gura sobei tale, nu se culege de prin grădinile altora.”

Este oare timpul ca Grace să vorbească? Este timpul ca ultimul secret să fie dezvăluit?

Cartea o voi cota cu 5 steluțe. Merită mult mai multe. Pentru modul în care autoarea a adus în lumină povestea, pentru faptul că nu și-a menajat personajele, pentru maniera în care a prezentat parcursul unei vieți, a unei generații, exact așa cum a fost…cu lucruri bune sau rele, cu schimbările constante cu fiecare întorsătura de peniță.

Stilul lui Kate este absolut fantastic: real, răvășitor și captivant. Cartea își merită fără doar și poate titlul de bestseller. O scriitură frumoasă, plină de detalii, demnă de pusă alături de clasici, cu o poveste emoționantă, captivantă și tulburătoare. Dragoste, mister, secrete, prietenii, legături secrete, relații extraconjugale care atrag moartea poetului Robbie Hunter… și Grace, cea care știe adevărul absolut.