„Casa bântuită” sau cum să nu te duci după filmul lăudat cu cartea după tine. Ce face un cititor când se plictisește? Se uită pe Libris. Ce vede el? Cărți noi, cărți la reducere, transport gratuit sau city break-uri pe care le poți câștiga dacă cumperi cărți. Vedeți? E simplu! Totul se rezumă la cărți. Sau aproape totul. Cartea era la precomandă, descrierea era fix pe placul meu. Ce să mai, comandă a scris pe ea! Am așteptat-o cuminte, am rezistat și nu m-am uitat la nimic din ceea ce avea legătură cu filmul. Să aflu acum că mă puteam uita liniștită. Că filmul este o continuare a cărții sau că doar ideea cărții a stat la baza filmului.
Cartea? Poate fi oricum, da numai de speriat nu. Eu, zise tipa care se sperie și de o gânganie înaripată cât de mică, nu m-am speriat deloc. Nu m-am făcut mică în fotoliu, nu am închis ușile toate (de parcă fantomele nu ar putea trece prin ele, dacă ar fi…)
„Casa bântuită” nu m-a speriat deloc
După ce am parcurs cele 246 de pagini (în vreo 3 ore, cred), am zis să caut și ceva informații despre carte. Scrisă în 1959, cartea nu ar fi una rea, dar era loc de mai multe elemente horror, ceva mai multe fantome își puteau face apariția. Mesaje, uși care scârțâie, obiecte care zboară prin casă. Nu știu, ceva, orice.
Doctorul Montague caută dovezi despre manifestările supranaturale. Și ce loc ar fi mai bun decât o casă bântuită? După ce elimină de pe listă câteva locații, doctorul Montague se hotărăște să cerceteze activitatea de la Hill House. Casa se pare că avea un trecut întunecat și multe secrete bântuiau încă pe coridoarele lungi. Mă așteptam la o descriere mai amplă a casei și a istoriei acesteia. Cred că este primul roman la care aș fi preferat două planuri narative. Ar fi mers de minune și o bucată din istoria de la Hill House.
Pentru că orice doctor care se respectă are și câțiva martori, doctorul Montague aduce cu el încă trei persoane. Am citit pe undeva că fetele invitate aveau puteri paranormale. Singura lor putere mi s-a părut a fi concentrată în limba destul de ascuțită.
Casa bântuită și personajele sale
Eleanor – prezentată drept tânăra cu un trecut întunecat – atât cât poate fi de întunecat trecutul unei fete care, timp de unsprezece ani, și-a îngrijit mama imobilizată la pat.
Theodora – asistenta doctorului – care ne este înfățișată drept o tânără drăguță și dulce, dar pe care eu am catalogat-o rapid drept o scorpie.
Luke – viitorul moștenitor al Hill House – cel care era acolo pentru a se asigura că nimic din Hill House nu este modificat sau furat.
Doctorul Montague – bag eu de seamă, era un savant îndrăzneț, dar aflat sub papucul soției. Soție care se înfățișează cu tot cu planșeta ei de spiritism pentru a contacta spiritele tulburate ce își căutau liniștea.
Vă întrebați dacă au activitate? Da. La început, numai noaptea. Câteva uși care se închid, un mesaj care pare scris cu sânge pe un perete. Și cam atât cu activitatea, fantomele sunt și ele obosite.
Dezamăgirea cea mai mare a fost doamna Dudley, menajera casei. Doamna Dudley părea pusă pe pilot automat. Avea mereu aceleași replici, replici pe care le repeta la nesfârșit. Dacă vreun invitat ar fi întins mâna spre doamna Dudely și mâna ar fi trecut prin aceasta, ehe, deja era alt nivel. Vorbeam de un roman cu ceva activitate supranaturală.
Casa bântuită – dezamăgirea lunii
Să ne înțelegem, nu contest calitatea romanului în anul apariției sale. Dar în 2019? Ntz, ntz. Scuze, dar nu. Slab, slab. Am sperat că se va pune accent pe personajele romanului. Mă așteptam să fie ei un pic duși cu pluta sau să cheme nu știu ce gardă de fantome peste invitații care nu le dădeau pace. Finalul a venit fix ca nuca în perete. Nici nu mi-am mai bătut capul să înțeleg ce, cum și de ce. Casa bântuită își adjudecă titlul de dezamăgirea lunii. Mă întreb: oare dacă nu apărea un nou serial, am fi auzit curând de cartea asta?
Voi ați citit-o? Ce impresie v-a lăsat?
Casa bântuită, Shirley Jackson, poate fi cumpărată de pe Libris, chiar de aici.
An aparitie: 2019
Autor: Shirley Jackson
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Buzz Books
Editie: Necartonata
Editura: LITERA
Nr. pagini: 256
Titlu Original: The Haunting of Hill House
Traducator: Marius Michal Klimowicz
Întradevar cartea nu se pote numi ,,Horror „, dar am remarcat ca fața de alte carți citite, autoarea a ştiut cum sa te bage în poveste. Nu am lasat uşor cartea din mana! Respect faptul ca cartea ma facut curiosa din primele câteva pagini. Cred că ar merita citita!
Pe mine m_a prins într-o starea proasta și nu m-a impresionat. Multumesc mult pentru vizita !
Această carte a reprezentat o adevărată dezamăgire pentru mine. Personaje lipsite de contur, poveste casei nu convingea, iar momentele horror au fost niște glume banale. Mai mult decât atât, personajele păreau să fie alese pentru niște calități deosebite, calități care nu au fost deloc exploatate pe parcursul cărții. Sincer, am citit cartea pentru că serialul de pe netflix a fost absolut genial. Surprinzător, dar cartea chiar nu s-a ridicat la nivelul serialului. Repet, o mare dezamăgire…
Cam asa a fost si pentru mine… ma asteptam la cu totul altceva
Total de acord cu comentariul de mai sus,acţiunea romanului nu te sperie nici dacă îţi impui.Poate, dacă as fi citit-o in copilărie, m-aş fi speriat ceva,dar la vârstă de acum este imposibil…
Sincera sa fiu chiar m-au agasat unele descrieri şi dialoguri,poate pentru 1959 era OK modul cum a fost conceput romanul,dar pentru azi,hmmm,este slăbuţ..Am sa încerc sa o vând la un anticariat pt ca mai mult ca sigur nu o sa o mai recitesc in viitor..
Si eu am daruit-o. Ma așteptam la mult mai mult
Cred că ar merita citită, dar binenteles, nu cu perdeaua trasă și cu becul stins
Doar imaginea copertii te înspăimântă, dar îmi plac filmele si cărțile care te ridică de pe scaun..
Weekend Plăcut !!!
Am pus și scos de multe ori cartea asta din coș… Mulțumesc pentru impresii!
Sa înțeleg ca nu a fost chiar ceea ce s-a anunțat… Mulțumesc pentru impresii, deși recunosc ca nu mă tentează sa citesc cartea.
Nu am citit asta, dar am citit We have always lived in the castle, de aceeasi autoare. Nu cred ca e tradusa in romana. Mie mi-a placut enorm. Dar as incadra-o mai degraba la roman gotic decat horror. Poate asa ar trebui sa fie incadrata si asta, si atunci ai citi-o cu alte asteptari…
Eu nu am citit-o și nici nu pot zice că era o prioritate pentru mine, însă mi-ai trezit curiozitatea acum :))
Sper să fac și eu rost de ea cât de curând.