Cărțile: de ce și de când?

Stăteam de vorbă cu Elena, cumnata mea, care îmi spunea cât de frumoasă este comunitatea cărților (nu tot timpul, știm deja). Este minunat să poți lega prietenii cu oameni din toate colțurile lumii plecând de la aceeași pasiune: cărțile.
Unii citesc pentru a cunoaște, alții pentru a se cunoaște, unii pentru a se relaxa, alții pentru a căuta aventura, alții pentru a resimți fiorii dragostei.
Nu mai contează când, unde, cât sau cum. Important este să… Dar uneori ești curios să afli de ce. Sau care este cea mai frumoasă amintire legată de o carte. Ai fi surprins să afli că avem unii amintiri care seamănă extrem de mult. Așa că m-am gândit să le adun pe toate într-un articol, să le am amintiri dragi și peste ani. Pentru că tocmai ați intrat pe lista mea cu amintiri frumoase legate de cărți.
 

Am rugat pe cei de pe pagina mea, sau de pe grup să răspundă la două întrebări simple:

1. De ce citiți?
2. Care este cea mai frumoasă amintire legată de cărți?

Curioși să vedeți ce a ieșit?

• Bianca Ionela Tîrnoveanu Prima dată începusem să citesc doar pentru că aveam o imaginație foarte slabă și penibilă și cum îmi doream o situație mai bună la română (pe timpul când aveam de scris foarte multe compuneri) am început să citesc din cărțile mamei (vechi) pentru că eram mică și nu aveam posibilitatea de a-mi cumpăra cărți și nici măcar nu știam de ele. Nici mama nu îmi cumpăra pentru că i se părea o prostie să dea banii pe cărți (și acum e la fel). Cu trecerea timpului am văzut că mă dezvolt din ce în ce mai bine și începuse să îmi placă. Acum citesc pentru că îmi doresc ceva nou si diferit față de viața mea plictisitoare. Citesc și pentru că unele cărți sunt la fel ca și viața mea și pot învăța din ele să-mi fac o viața mai frumoasă. Citesc pentru că o carte mă face mai matură, mai responsabilă și mai doritoare de viață.Vreau ca totul să fie perfect și de când am început sa citesc mă dezvolt mai bine și sunt din ce în ce mai sociabilă. Citesc și pentru că îmi pot crea propria lume, propriile personaje și când citesc îmi pot crea jumătatea perfectă. Acum câteva zile aveam o stare atât de nasoală din cauza unor probleme dar când am deschis cartea si m-am „prins” în ea chiar zâmbeam. După ce am terminat-o nu-mi venea să cred că zâmbeam…eram fericită. Singurul lucru care îmi displace la citit e că sunt foarte tristă dupa ce termin o carte bună.
  Amintiri legate de carți nu prea am. Sunt foarte tristă pentru că nu îmi aduc aminte numele unei carți din copilărie…

• Bogdan Stoian Sunt o fire curioasă, am mereu o mulțime de întrebări în minte, iar cărțile îmi dau de multe ori răspunsurile căutate. Citesc și din plăcere, mă transpun în pielea personajului și trăiesc și eu aventurile, dramele, poveștile de dragoste.         O amintire frumoasă.. Îmi amintesc cu drag acum cât am plâns când eram mic și citind Winnetou, am ajuns la partea în care el moare. Două zile nu am vorbit cu nimeni.  

 
Oana Dumitriu: Citesc pentru ca asta ma ajuta sa calatoresc cu gandul in alte timpuri, imaginatia preia controlul si ma dezlipesc de realitate, cunosc oameni noi, parca nici cand vad un film nu ma simt asa de bine. E o cu totul alta lume. Desi, uneori am plans la unele carti (ex: Vanatorii de zmeie ori Splendida cetate a celor o mie de sori) au fost experiente, sa le zic asa, frumoase.
Ca si amintire, frumoasa, m-a marcat cartea lui Judith McNaught „Whitney, dragostea mea” . A fost printre primele carti de genul roman de dragoste istoric pe care am citit-o Mi-a placut cel mai mult. As avea mult mai multe de spus in ceea ce priveste hobby-ul meu dar nu prea gasesc cuvinte sa exprim cat de mult imi place sa citesc. Pot doar sa…simt. 😊
 
Aurelia Giurgiu: M-am indragostit de povesti de cand eram foarte mica. Iubeam felul in care bunicul ma lua pe genunchi si imi povestea despre printese, printi, despre Pacala, sau diferite povesti in care personajul principal eram eu sau diferiti vecini din sat. Prima carte citita de mine a fost prin clasa 2-a in limba engleza despre un cantaret din flaut care a salvat un sat de sobolani ( maine o sa o caut in biblioteca sa v-o arat) iar de atunci am citit cam tot ce am apucat. Imi amintesc cum citeam cartile luate de tatal meu de la biblioteca, pt ca mi se pareau mai interesante decat cele care trebuia sa le citesc pt scoala  😅 😅 😅. Acum cutesc pt ca mi se pare ca timpul trece degeaba pe langa mine daca nu citesc macar 15 minute pe zi.
 

 
Luiza Radulescu   Citesc pentru că pur şi simplu cărţile sunt pentru mine o gaură în univers prin care evadez din această lume şi explorez tărâmurile imaginaţiei mele.
Unora poate li s-ar părea ciudat că spun asta, dar, cea mai frumoasă amintire a mea legată de o carte este acel moment când te ataşezi cu adevărat de o carte, o citeşti cu sufletul la gură, iar apoi, când o termini simţi că ai pierdut un prieten adevărat. Acela este momentul când realizez că respectiva carte va rămâne în sufletul meu pentru totdeauna.  ^_^  <3
 
 
Pandelea Chiriac Dana Citesc pentru ca imi place sa calatoresc alaturi de personaje si sa traiesc aventurile alaturi de ei . Am inceput sa citesc de cand eram in clasele primare , si acum imi amintesc unele carti , poate nu le mai stiu titlul sau de cine au fost scrise stiu cat de cat despre ce a fost vorba . O amintire frumoasa e impartitul cartii cu tatal meu , eu citeam ziua , el noaptea si fiecare avea semnul lui.
 
Mariana Popescu: Citesc pentru ca iubesc sa fac asta ! Nu – mi pot imagina sa traiesc fara sa citesc , nu pot sa ma pun in pat la somn fara sa am o carte inceputa pe noptiera ,ador sa citesc 📚 ❤️
Amintire legata de carti?! Ce fericita eram in „epoca lui Ceausescu ” cand pe langa o carte dorita mai primeai vreo doua aiurea ?! …doar cine a prins acea perioada poate sa inteleaga asta!
 
Ofelia Maria Toloarga  Citesc pentru ca tatal meu a sadit in mine dragostea de carte …..in timp a devenit o necesitate;…amintire legata de carti/ ma vad in copilarie inainte de „89 , citind la lumina lampii cu petrol….
 

 
Claudia Dare De ce citesc? Pentru că nu pot altfel. Dacă nu aș mai citi, ar fi ca și cum cineva ar smulge o parte importantă din sufletul meu. Deși am avut de-a lungul vieții perioade în care nu am citit intens, cărțile mereu au fost acolo, pregătite doar pentru mine. Deși nu am avut mereu posibilitatea să mi le cumpăr, am cunoscut aproape toate cărțile de la bibliotecă. Deși eram un copil de 11 ani, aventurile muschetarilor au fost pe înțelesul meu.
Cele mai frumoase amintiri din copilărie sunt legate de cărți. Îmi amintesc cu drag că mergeam la școală în generală pe ora 7 și eu mă trezeam înainte de șase să mai citesc câteva pagini. Aveam în față pe masa din bucătărie o cană de lapte și o felie de unt cu gem. Și cartea. Mereu cartea.
Apoi nu pot să uit sentimentul pe care l-am avut când am terminat ultimul volum din Winnetou. Aveam vreo 13 ani si era seară. Mama mă grăbea să-mi fac patul și eu plângeam de râdeau ai mei de mine. Toată noaptea am plâns atunci.  🙂
Ar mai fi, Anca, dar cred că ai prins ideea.  💓
 
Alexandra Burdea De ce citesc?  🤔 🤔 🤔
Hmmm, păi, să vedem.
Citesc pentru ca imi place. Imi face placere sa citesc o carte buna, în care personajele devin reale si dragi pentru mine, actiunea se desfasoara singura, fara a simti vreo clipa ca citesc, ci ca iau parte la toate aventurile alaturi de prietenii mei.
A citi pentru mine e ca si cum as deschide o usa spre o alta lume, unde nu mai conteaza problemele sau dezamagirile, unde conteaza doar ce autorul vrea sa împărtășească cu mine.
Daca m-ar intreba cineva de ce am inceput sa citesc nu as sti ce sa ii spun. Imi amintesc ca era o perioada in copilarie in care nu ma apropiam de carti, iar apoi, intr-o zi pur si simplu am inceput sa o fac. Pur si simplu. Restul beneficiilor au venit pe parcurs.
Cea mai frumoasa amintire?
Cand am luat prima carte de la biblioteca orasului. Nu am sa uit niciodata emotiile, faptul ca nu stiam cum se procedează si dorinta de a pune mana pe o carte buna. Am luat prima carte care am ochit-o (Atingerea umbrei de Richelle Mead) si a devenit una dintre seriile mele preferate. Poate ca a fost volumul 3, poate ca a fost derutant sa ma intorc dupa la primul volum, dar a fost cartea care mi-a deschis lumea spre genul fantasy. Poate, una dintre cartile care au fost baza obsesiei mele de a citi.  😉 💙 😍
 
Ioana Duță Citesc pentru ca imi place sa calatoresc. Poate suna ciudat, insa asta e adevarul. Lectura ma ajuta sa calatoresc in multe locuri, supranaturale sau reale, unde nici nu visam sa ajung. Descrierile ample, dar si simple ma ajuta sa imi imaginez acele locuri si sa ma transpun acolo, impreuna cu personajele pe care le iubesc. In plus, pentru mine, o zi fara citit trece degeaba. Mi se pare mie insami ciudat daca trece o zi si nu am citit nimic. Cea mai frumoasa amintire legata de carti e atunci cand bunica mea a ajuns acasa intr-o zi si mi-a adus prima carte pe care tin minte ca am devorat-o pana seara. Nu m-am lasat pana nu am terminat-o, ceea ce fac si acum cu o carte buna. Obiceiul a venit inca de mica, de la bunica mea, careia vreau sa ii multumesc pentru ca mi-a insuflat iubirea pentru lectura si pentru sprijinul ei continuu.  <3
 

 
Carmen Cirstea Deja am vazut cu ochii mintii ecranizarea cartii Defectii dar si lectura ptr Perfectii pe care o astept nerabdatoare. Ăsta este unul din motivele cititului :poti visa cit de departe te duc gindurile. Prima carte ce mi-a deschis dorinta de lectură a fost Desculț de Zaharia Stancu (asta în clasa a cincea cind nu mai era tovarășa invatatoare ,treceam deja la un alt nivel si scoala trebuia luată foarte în serios. Drumurile m-au dus în diverse directii ,cartea însă mi-a fost cel mai fidel prieten.
 
Mirela Florina De ce citesc? Citesc pentru ca ma relaxeaza si pentru ca iubesc asta. Atunci cand citesc imaginatia lucreza…traiesc aceeasi poveste cu personajele…practic intru in actiunea cartii.
O amintire legata de carti… tin minte ca m-am oprit la o taraba cu carti si i-am zis mamei sa-mi ia o carte, dar nu o carte subtire ca de obicei ci una groasa cu mai multe povesti ☺…am reusit sa o conving si cand am ajuns acasa atat de bucuroasa am fost ca in 3 ore am citit-o pe toata. 💖 💖 💖
 
Gabriela Corina Citesc pentru ca reusesc cumva sa evadez din lumea asta ciudata  😀 Amintiri…cate carti, atatea amintiri…si toate frumoase, in felul lor!