Capcana Margrave este prima carte a lui Lee Child, publicată în 1997. A primit Anthony Award și Barry Award pentru cel mai bun roman de debut.

Capcana Margrave sau volumul celor cinci sute patruzeci și două de pagini pe care le-aș fi devorat dintr-o bucată, dacă timpul mi-ar fi permis. Bine că am avut și niște pauze în lectură, altfel ar fi ajuns adrenalina în zona roșie a barometrului personal. Și aș fi irosit câteva ore bune de somn. Dar ăsta ar fi fost un sacrificiu acceptabil, nu? Mai ales pentru ce nod „celtic” a legat Lee Child aici.

Capcana Margrave
Capcana Margrave

Credeți că am pătruns târziu în universul Reacher? Nu. Vă explic imediat. Sunt Anca, cititoare înrăită, iubitoare de thriller, crime, drame, anchete, povești de viață. Ce talent nefolositor am descoperit în ultima vreme la mine? Încep seriile din mijlocul lor, fix ca o găină care s-a pus pe scormonit. Da, și în cazul ăsta s-a întâmplat la fel ca și în cazul Nesbo. Am mers la bibliotecă, am citit descrierile unor cărți și le-am luat acasă, convinsă fiind că îmi vor face pulsul să o ia razna. Fără cercetări preliminare, fără dosare atent alcătuite pentru fiecare autor, serie, univers. Și am căzut în capcană.

Doar că, spre deosebire de Omul de zăpadă a lui Nesbo, Capcana Margrave a scăpat nedeslușită (și necitită). M-au informat niște cititori împătimiți de anchetele lui Reacher despre ordinea volumelor și ăla a fost momentul în care am decis că voi aștepta ca să am seria completă. Acțiunea fiecărui volum poate fi înțeleasă ca atare, nu este musai să parcurgem volumele în ordine. Însă, pentru a înțelege mai bine comportamentul și mecanismul de funcționare al lui Reacher, atunci ar fi ideal să începem din punctul zero această serie.

Capcana Margrave – magnet pentru pericol

Reacher este un personaj pe care nu-l poți uita ușor. Deși este solitar și preferă singurătatea  în detrimentul interacțiunilor cu alți oameni, Reacher poate ajunge pe lista oamenilor pe care i-ai vrea permanent în preajma ta. Reacher știe să desfacă noduri, situații, cazuri. Însă știe și cum să atragă problemele. M-am întrebat de multe ori dacă nu cumva are vreun fel de magnet special pentru ele. Nu de alta, dar nimerește întotdeauna în mijlocul lor. Și nu mereu îi este ușor să iasă din ele.

„O poveste foarte complexă, cu pericole la fiecare pas și cu suficiente cadavre cât să l facă să zâmbească încântat pe un antreprenor de pompe funebre.” – Kirkus Reviews

Am impresia că vrea cu tot dinadinsul să îi întâlnească pe cei mai răzbunători criminali, să înfrunte cele mai negre fețe ale răului de care sunt capabili oamenii. Are o minte ascuțită, pe asta mă pot baza oricând, dar am nevoie și de o pedala de frână. Cu Reacher parcă o apăs doar pe cea de accelerație și în drumul nostru apar mult prea multe ziduri, obstacole pe care uneori le ratăm la mustață. Nu am răgaz să răsuflh ușurată, nici să mă așez comod la masa suspecților. Sunt adăugate permanent nume în angrenajul răului, sunt aruncate în scenă zaruri tăioase și se fac pariuri în timp real, pariuri care au mize mult prea greu de dus în spate și de descifrat.

Comploturi, crime, acuzații

Nu știu la ce volum sunteți voi (sau dacă v-ați făcut curaj să vă aventurați în universul creat de Lee Child), dar simt nevoia să vă avertizez: nu căutați să-l înțelegeți pe Reacher. Lăsați-l să-și aleagă destinația, să urmărească pistele în stilul propriu, să se retragă în colțul lui atunci când simte nevoia. Voi îi puteți deveni umbră, sunt sigură că nu ar accepta să-i fiți din prima ucenic; îl puteți urma peste tot, în mijlocul tensiunii și al pericolului, înconjurați de moarte și criminali.

Reacher ajunge în Margrave din întâmplare. Nu fusese asta destinația sa (sau nu vrea să fie sincer cu noi?), dar simțise nevoia să coboare din autobuz în mijlocul pustietății, la douăzeci și doi de kilometri distanță de micuța așezare. Margrave nu era un oraș mare, dar era unul care părea înfloritor. Afacerile nu mergeau foarte bine, dar totul părea nou, bine echipat și organizat. Pentru neinstruiții ca noi, asta se traducea prin buna capacitate a conducătorilor de a gospodări orașul. Însă, pentru Reacher – analistul de serviciu – este clar că orașul ascunde ceva. Și nu durează prea mult până ce-și dă seama ce anume.

La periferia orașului, în zona depozitelor, fusese găsit cadavrul unui bărbat. O crimă sadică, o victimă cunoscută în zonă, niște mărturii incomplete, apariția unui necunoscute într-o zonă care nu-l recunoștea. Iată câteva dintre elementele care-l propulsează pe Reacher direct în capul listei cu suspecți. Mai are rost să vă spun că era și singurul nume trecut acolo? Da, un străin ciudat, fără telefon, adresă și acte, fără un motiv anume pentru vizita în oraș. Cum ar fi putut toate astea să dea bine vreodată în fața autorităților?

Capcana Margrave – există rezolvare pentru un așa ghinion?

„Capcana Margrave îmbină suspansul la cele mai înalte cote cu acțiunea trepidantă. Reacher e un erou excelent construit: puternic, taciturn și totuși vulnerabil.” – People

Arestarea lui Reacher este doar vârful aisbergului alcătuit de Child. Pentru că avea experiență în armată și o minte capabilă să vadă dincolo de aparențe, Reacher știe că există o capcană în jurul acestui caz, una capabilă să-i înghită pe toți și să-i acopere cu mizerii birocratice. Asta dacă nu cumva găsește el o metodă să-l prindă pe adevăratul criminal. Însă când numărul victimelor începe să crească alarmant, Reacher știe că este obligat și să descopere adevărul din spatele unei organizații caracatiță, nu doar să-și dovedească nevinovăția.

Mi-a plăcut mult acest volum și nu știți cât de bucuroasă am fost că am pornit în călătoria asta fix din punctul inițial de plecare. Experiența cu Reacher este ca o călătorie cu un tren de mare viteză. Ar fi și păcat să ratez haltele, nu credeți?

Capcana Margrave – ediția tie-in – a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărată de aici.

Nu vă îngrijorați, Reacher ne păzește spatele!

Nr. pagini var. tipărită:544

Anul apariției: 2022

Titlul original: Killing Floor

Limba originală: Engleză

Traducător: Constantin Dumitru Palcus

1 COMENTARIU

  1. Eu am citit prima ediție, apărută la Editura Humanitas ( unde au mai apărut și Evadare imposibilă și Să nu greșești). Am devorat-o pur și simplu. Așa cum am făcut și cu titlurile apărute ulterior. Din păcate, la un moment dat interesul pentru cărțile sale s-a stins complet. A devenit șablonard și misterul s-a cam risipit ( spre deosebire de Nesbo care reușește să evite această capcană).

Lasă un răspuns