Cântul lui Ahile, romanul redevenit popular peste noapte al lui Madeline Miller, cred că a devenit punctul meu sensibil, propriul meu călcâi al lui Ahile. Am primit cartea zilele trecute și, ca și în cazul lui Circe, mi-am luat timp pentru a admira textura de pe supracopertă, detaliile și frumusețea exterioară. Simțeam o nerăbdare în vârful degetelor, o dorință pentru a mă reîntoarce printre zei, nereide, ofrande, muritori, nemuritori și platoșe lucitoare. Atât simțeam: dorință.
Apoi, la finalul lecturii, mâinile îmi deveniseră mult prea grele de toate trăirile care se înghesuiau în vârfurile degetelor și în fiecare locușor rămas neumplut de toată acea energie, de toată acea dragoste și putere de sacrificiu. Când am închis cartea, am închis și ochii. Și am auzit lira cântând, strigătele de luptă, ciocnirea scuturilor, lăncile ucigașe și nechezatul cailor. Dar nu astea au rămas cu mine. Cu mine a rămas o istorie despre dragoste și loialitate, o nevoie de a-l proteja pe cel iubit. O poveste cântată la o liră fermecată, niște cuvinte parcă îmbibate cu nectarul zeilor și o forță care m-a țintuit la pământ tot timpul cât am citit cartea. Madeline Miller, cărui zeu i-ai obținut protecția?
„Niciun om nu valorează mai mult decât altul, de oriunde-ar fi el.”
Cântul lui Ahile – redescoperim mitologia
Nu eram străină de legendele din jurul lui Ahile. I-aș transmite un mesaj pe calea undelor și i-aș spune să stea liniștit. Lumea nu l-a uitat și gloria încă îl acoperă. Dar nu istoria l-a povestit cel mai frumos. Nici scriitorii. Nici menestrelii. Cel mai frumos l-a povestit Patrocle (cunoscut și ca Patroclus, Patroclu). El a avut grijă să dăinuie și altfel Ahile în amintirea oamenilor și a celor care au rămas să adune rămășițele unui război prea lung și prea dur.
Istoria ne prezintă lucrurile generale despre zei, eroi și tot ce înseamnă mitologie. Recunosc, nu am căutat în adolescența mea mai multe informații despre anumite zeități. Știam generalități despre cei mai cunoscuți zei și auzisem cele mai multe despre ele de la oamenii din jurul meu. Am început să fiu eu curioasă în legătură cu existența lor tumultuoasă, mă fascinau toate legăturile astea dintre muritori și zei, eram uimită de capacitatea nebună a zeilor de a se amesteca și de a se juca de fiecare dată cu destinele celor condamnați să se întoarcă în țărâna din care erau făcuți.
Pe Ahile îl știam acoperit de glorie, vestit pentru felul său rapid de a lupta, pentru numărul covârșitor de troieni doborâți și pentru că l-a ucis pe marele Hector. Nu știam însă dedesubturile toate. Condamnasem cu mintea mea legătura cu Patrocle, deși știam promiscuitatea în care se scăldau toți la vremea aceea și firescul unor astfel de legături.
Deși cartea este despre Ahile, cel văzut prin ochii lui Patrocle, eu nu l-am iubit cel mai tare pe Ahile în cartea asta. Patrocle a fost slăbiciunea mea, pentru el am plâns și pe el l-am simțit uman, real și atent. Patrocle este borna acestei povești, este zaua sensibilă a unui lanț alcătuit din măreție, glorie și faimă. Patrocle este ancora lui Ahile, ancoră care-l mai ține cu picioarele pe pământ atunci când se îmbată prea tare cu glorie și promisiuni. Patrocle este cel care nu are nimic de pierdut, dar care se comportă de parcă întreaga lume ar depinde de el. Patrocle este cel care-l coboară cu picioarel pe pământ pe Ahile atunci când orgoliul său prea mare îl transformă într-o gorgonă ce nu-și poate duce la capăt misiunea. Iertați-mă, m-a luat valul. V-am spus că îl iubesc. ❤️
Dacă toată istoria ne-ar fi predată așa…
Ahile și Patrocle sunt extrem de diferiți. În timp ce Patrocle este exilat și renegat de propriul tată, Ahile se scaldă în iubirea și aprecierea celor din jur. Deși nu-și dorește neapărat asta, Patrocle este ales de Ahile pentru a-i fi însoțitor în viața de la curte. Îl privea tânărul fost prinț cu admirație pe cel cărora profețiile îl arătau drept cel mai mare războinic al timpurilor sale. Dar el era cel care putea să vadă și dincolo de încărcătura numelui și a destinului său.
” – Viața mea e renumele meu, îmi spune, suflând greu. E tot ce am. Nu mai am mult de trăit. Nu pot nădăjdui să dăinui decât în amintire…
– Nu, îi răspund, însă vreau ca amintirea să fie demnă de omul viu. Vreau să fii tu însuți, nu un tiran faimos pentru cruzimea lui… Jur să te ajut. Însă nu așa. De dragul gloriei, nu merită să faci ce-ai făcut azi.”
Dacă nu sunteți familiarizați cu mitologia și nu-i cunoașteți prea bine legendele, fiți fără griji, Madeline Miller vă va ajuta. Cu un mod elegant și extrem de potrivit pentru partea aceea de istorie, Madeline Miller va țese chiar sub ochii tăi o pânză colorată, cu fire prețioase și detalii neprețuite. Vei asimila întregul proces și te vei bucura de o călătorie emoționantă, punctată de alegeri, sacrificiu și dragoste.
Acesta este modul prin care aș prefera să redescopăr mitologia. Să îi cunosc pe zei, să le știu capriciile, să le anticipez simpatiile și antipatiile. Cred că este o misiune grea să scrii povești care să ajungă la sufletul cititorului. Devine misiune imposibilă atunci când te decizi să scrii despre o poveste al cărui final este extrem de cunoscut. Trebuie să știi să cânți, să găsești notele potrivite și ritmul care să-l țină pe cititor în dansul tău. Iar Madeline Miller știe să cânte al naibii de bine.
„Te-ai priceput de minune să-i pui sorții bețe-n roate. Însă n-o să poți face asta la nesfârșit. Zeii n-a să-ți îngăduie… Soarta se va depăna mai departe, fie că vrei, fie că nu. Ți-o spun prietenește, mai bine o întâmpini așa cum hotărăști tu, ca să-i stăpânești tu ritmul, nu zeii.”.
Cântul lui Ahile – o dragoste cât o mie de vieți
Mi-a plăcut mult, foarte mult povestea asta și ultimele rânduri s-au asigurat că am dăltuit în sufletul meu numele ei. M-a impresionat Patrocle, v-am spus deja și tot el rămâne preferatul meu. Poți să fii cel mai măreț războinic, să te acoperi de fală și faimă, tot sufletul este cel care atinge într-un mod de neuitat oamenii.
Am mai avut un personaj preferat: Briseis. Mi s-a părut un fel de variantă feminină a lui Patrocle. ❤️
Citiți cartea asta, vă rog. Este mai mult decât legătura dintre cei doi, este mai mult decât promisiunea unor zei. Este o capsulă de mitologie, una care sunt sigură că va dăinui precum numele lui Ahile.
Găsiți în acest volum și povestea Galateei, poveste emoționantă, interesantă și pe care sigur mi-aș fi dorit-o mai lungă.
PS: abia aștept să o descopăr și pe Circe. ❤️
Cântul lui Ahile a apărut la Paladin/ imprint al Editurii Art și îl puteți achiziționa de aici.
Titlu original: The Song of Achillesr
Traducere: Mihai-Dan Pavelescu
Colecții: Fantasy Masters
Domeniul: Fantasy Paladin
Autor: Madeline Miller
Clasificare generala: Noutăți
Altele: Fantasy Paladin
Tip copertă: hardcover
Pagini: 400
