Cântecul râului m-a ademenit și eu nu i-am putut rezista. Mi-am pregătit sufletul, am rotunjit toate marginile filtrelor prin care ar fi putut trece povestea acestei mame, am făcut loc în gândurile mele și am strâns strașnic din pumni. Chiar dacă eram copil atunci când am citit Coliba unchiului Tom, povestea încă are un loc special în inima mea. Și îmi aduc aminte de faptul că am plâns, am privit îngrozită spre niște timpuri pe care nu le știam, nu voiam să le cred. Nu am mai găsit puterea să mă întorc în pragul colibei. Am vrut să las lectura acolo, în buzunarele sufletului care poartă toate cărțile copilăriei. Să o las neafectată de așteptările care apar odată cu vârsta, de gândirea critică. Astfel, în felul meu, mă asigur că farmecul cu care le-am acoperit rămâne nealterat.
„O odisee extraordinară, despre suferință, iubire și regăsire.“
Acum, în Cântecul râului, am fost mai mult timp martora luptei unei mame decât a vieții de sclav. Și m-am bucurat că nu am trăit pe plantație, în colibele sărăcăcioase, alături de oamenii cu bătături însângerate în palme. Asta nu înseamnă că nu am avut parte de momente de cumpănă, de probleme a căror rezolvare avea să mi se pară imposibilă. Nu știu dacă aș fi fost capabilă să asist la toată suferința oamenilor de culoare, la tratamentele inumane și la biciuirile sângeroase. Așa că, da, m-am bucurat de călătorie, mai ales pentru că am simțit-o mustind a iubire și speranță.
„Un debut extraordinar și captivant. Iubirea lui Rachel pentru copiii ei străbate din fiecare pagină, pe parcursul luptei sale pentru propria libertate și pentru libertatea lor. De neratat!“ —Chanel Cleeton, autoare de bestsellere New York Times
Cântecul râului – căutarea unei mame
Povestea debutează cu ceea ce ar fi trebuit să fie o veste bună: sclavia urma să fie interzisă. Însă, pentru că albii se pricepeau de minune să răsucească legile, sclavii nu aveau să fie liberi. Nu încă. Urmau să rămână pe plantațiile proprietarilor lor, să lucreze alți șase ani pentru adunarea și pregătirea recoltelor următoare. Nu mai erau sclavi. Erau ucenici. Vestea, așa cum era de așteptat, umbrește bucuria și mulți oameni de culoare nu erau pregătiți să trăiască din nou cu securea deasupra capului, cu biciul șfichiuind pe la urechi, la mâna crudă a stăpânilor.
Existau și sclavi pierduți, care nu știau ce avea să le aducă ziua de mâine, la ce ar fi folosit toată acea libertate și unde ar trebui să meargă. Nu aveau bani, nu aveau familii. Unii dintre ei, așa cum am aflat din toate poveștile care au fost scrise, au fost smulși din brațele familiilor lor, duși cu navele de sclavi peste mări și țări, vânduți și lăsați să lucreze în condiții greu de suportat. Fără identitate, fără rădăcini, fără istorie.
„Am urmărit călătoria lui Rachel cu sufletul la gură. Eleanor Shearer transpune pe hârtie această poveste a curajului unei mame cu compasiune, blândețe și într-o proză impecabilă.“ —Natasha Lester, autoare de bestsellere New York Time
Cântecul râului – pericol și iubire
„O odisee extraordinară, despre suferință, iubire și regăsire.“ —Kate Quinn, autoarea de bestsellere New York Times
„Amintirile sunt prea dureroase. Speranța doare. Tot ce vreau este să trăiesc viața care mă așteaptă, deoarece este un miracol c-am reușit să ajung până aici.”
Rachel nu mai putea să rămână pe plantație. Nu încă 6 ani. Trăise măcinată de dorul copiilor săi. Se întrebase neîncetat unde fuseseră vânduți, cum erau stăpânii lor, dacă erau în siguranță, dacă erau bine. Acum, când se află la un singur pas de libertate, Rachel ia o decizie radicală: fuge de pe plantație. Și se lasă purtată de dragostea de mamă, singurul combustibil mai puternic decât frica de a fi prinsă. Știa că risca să fie omorâtă, biciuită până la sânge, însemnată cu fierul roșu. Dar nu mai putea aștepta. Copiii ei erau acolo, în lumea mare. Și ea voia să îi mai strângă o dată în brațe.
Călătoria istovitoare și periculoasă o poartă din Barbados, pe râu, prin pădurile din Guiana Britanică și, în cele din urmă, pe mare până la Trinidad. Bazându-se doar pe puterea brațelor sale și a amănuntelor primite de la oamenii binevoitori, Rachel reconfigura traseul copiilor săi. Se hrănea cu speranța că îi va găsi și că mirosul de mama nu fusese îndepărtat din gândurile lor.
Cântecul râului – o mamă împotriva lumii întregi
Așa cum mă așteptam, călătoria lui Rachel este una istovitoare, plină de tensiune, întrebări și sacrificii. Însă, spre surprinderea mea, Rachel își găsește timp să asculte poveștile altora, să facă bine. Poate că nu are toate mijloacele necesare pentru a schimba radical viețile semenilor săi, dar are întotdeauna o vorbă bună, un zâmbet și un îndemn sincer. Iar asta, trebuie să fiți de acord, valorează aur.
Călătoria sa va fi plină de momente fericite, dar și de vești triste, care îi vor cutremura sufletul de mamă. Copiii au crescut. S-au descurcat cu ceea ce au primit de la viață. Și nu peste tot Rachel are loc. Dar o inimă de mamă știe ce contează mai presus de fericirea ei: fericirea copiilor săi.
Cântecul râului este un roman emoționant, plin de căutări și răspunsuri. Se simte că este un roman de debut, fin punctul meu de vedere. Există niște rupturi de ritm, niște momente care știrbesc un pic uniformitatea poveștii. Însă, așa cum cred că v-ați dat seama din cele scrise mai sus, romanul este unul interesant, plin de puncte de cotitură și de speranță.
Cântecul râului a apărut la Editura Univers și poate fi cumpărat de aici.
A GOOD MORNING AMERICA BOOK CLUB PICK
Pagini: 368
Colecție: Universul Cartilor
Traducere: Edith Negulici
