Cântecul maorilor este genul de carte în care ai vrea să te pierzi pentru câteva zile bune. Te îndrăgostești de stilul autoarei, de ținuturile pe jumătate sălbatice din Noua Zeelandă și de personaje. Poveștile alcătuite de autoarea Sarah Lark sunt povești complexe în care deschizătorii de drumuri își trasează cu atenție urmele. Toate aceste istorii de viață presărate cu dragoste, sacrificii și compromisuri te atrag în plasa lor lipicioasă și îți este tot mai greu să te desprinzi de tot ceea ce întâlnești pe parcursul paginilor. Deși toate volumele semnate de autoarea Sarah Lark au un număr considerabil de pagini, eu nu am simțit când le-am întors. Prizoniera paginilor.

Dacă ar trebui să spun numai câteva lucruri despre poveștile scrise de Sarah Lark, aș spune că ea face magie. Magie cu cuvinte. Redă farmecul unor locuri îndepărtate, surprinde în puține cuvinte (prea puține) cultura maorilor și subliniază legăturile dintre băștinași și albi. O fuziune colorată și nelipsită de neînțelegeri. Albii impuneau stilul lor de viață și nu o dată îi priveau pe maori cu superioritate. 32337096_2084730531793651_6572397984154124288_o

32337096_2084730531793651_6572397984154124288_o

Pe autoarea Sarah lark am întâlnit-o prima oară prin intermediul romanului „Aurul maorilor”. Mi-era clar un lucru. Trebuia să citesc și mai multe cărți semnate de ea. Primul volum al acestei saga, În țara norului alb, nu se găsește niciunde de cumpărat. Mi-o doream atât de tare pentru că rămăsesem prizoniera poveștii din Aurul maorilor. Am găsit-o, din fericire, la biblioteca județeană. În țara norului alb a fost o carte frumoasă, dar mi-a plăcut mai puțin decât Aurul Maorilor.

Aurul maorilor îmi purtase pașii prin Noua Zeelandă aflată la începutul colonizării. Febra aurului și vânătoarea de balene cuprinsese întregul ținut, obiceiurile maorilor au fost mai pe îndelete explicate și personajele mi-au fost dragi de prima data. Nu erau perfecte, dar erau femei puternice, femei care și-au primit lecțiile, s-au scuturat și au mers mai departe.

În țara norului alb le are protagoniste pe Helen și Gwyneira, pe plan principal. Helen rămăsese singura care își întreținea familia și fusese nevoită să se angajeze ca bonă. Era fericită, dar îi lipsea o familie, familia ei proprie. Se îndrăgostește prin corespondență de un domn pe care ea îl considera un gentleman desăvârșit. Singura problema e că O’Keefe, domnul cu pricina, locuia în Noua Zeelandă. Helen găsește ocazia perfectă pentru a călători: însoțește fetițele orfane trimise de Biserică pentru a servi în casele fermierilor care dăduseră lovitura în Noua Zeelandă. Trei luni de zile cât durase călătoria, Helen învățase fetele bunele maniere și se naște astfel o prietenie care va dura toată viața.

Gwyneira făcea parte din familiile de elită din Anglia. Firea ei zvăpăiată și libertină nu-i asigurase o căsnicie bună, dar este remarcată de un afacerist din Noua Zeelandă. Gerald cere mâna lui Gwyn pentru fiul lui, Lucas. Lucas era un estet, îi plăcea tot ce ținea de frumos, spre disperarea tatălui său care visase să aibă o mână puternică la ferma de oi. Poveștile lor de viață sunt extrem de încurcate și merită descoperite.

Cântecul maorilor continuă povestea familiilor Warden și O’Keefe. Nepoatele Elaine și Kura sunt cele care ne atrag atenția în această saga. Am remarcat faptul că autoarea menține aceeași linie. Personajele feminine sunt centrale, cel puțin ăsta este punctul meu de vedere. Deși sunt puternice, autoarea nu le conturează perfect. Femeile din romanul de față sunt victimele propriilor slăbiciuni și deciziile lor sunt greșite de cele mai multe ori, așa că repercursiunile nu întârzie să apară.

Elaine este fiica lui Fleurette și a lui Ruben. Fusese crescută cu multă dragoste din partea părinților și a bunicii sale, Helen. Dragostea îi zâmbește într-o zi când își face apariția în oraș William Martyn. William este un irlandez chipeș, de familie bună, dar mie mi-a displăcut de la primul rând. Am „mirosit” materialistul din el și vorba lui James: „e un prost care face gălăgie”. Nu am împărtășit părerea lui Elaine despre William și abia așteptam să văd cum va gafa acesta. Nu am avut prea mult de așteptat.

Kura este nepoata lui Gwyn și verișoara lui Elaine. Kura era pe jumătate Maori și era foarte importantă pentru Kiward Station. Ea era moștenitoarea fermei și nașterea ei instaurase pacea între albi și tribul condus de Tonga. Dar Kura nu era interesată de oi și animale. Ea iubea muzica, se pare că moștenise gena lui Lucas, și visa să ajungă cântăreață pe marile scene ale lumii. Kura era încăpățânată și destul de obraznică, Gwyn o răsfățase peste măsură, și nu accepta vreun refuz. Când îi face o vizită lui Elaine și lui Helen, Kura îl remarcă pe William și este hotărâtă să îl cucerească.

Frumusețea și voluptatea Kurei nu îi rămân indiferente lui William, așa că acesta nu pierde ocazia de a se înfrupta din trupul Kurei. Asta înseamnă distrugerea lui Elaine. Oricum se simțea inferioară trăsăturilor perfecte ale Kurei.

William merge după Kura și focul de paie ce se stârnise între ei se soldează cu o căsătorie. Gwyn avea nevoie de un bărbat care să o țină pe Kura la fermă, așa că nu se gândește o clipă la sufletul lui Elaine. Deși îi promite Kurei că va merge cu ea în Anglia, William nu putea scăpa frâiele fermei din mâini. Căsătoria lor se transformă într-un dezastru când fata își dă seama că este însărcinată. Planurile ei de viitor sunt anulate pentru totdeauna. Dar apariția unui grup de operă în oraș este scăparea perfectă pentru Kura care pleacă fără să se uite în spate la soț și copil.

Elaine fusese distrusă după pierderea lui William, dar soarta se pare că îi surâde când apare Thomas Sideblossom în oraș. Thomas era fiul lui John Seideblossom, dușmanul declarat al familiei lui Elaine. Dragostei nu îi poți porunci și Elaine înflorește pe zi ce trece. Se logodesc, se căsătoresc și pleacă pe moșia lui Thomas. Dar viața pe care o aștepta întârzie să apară. Thomas este violent și o agresează sexual. Elaine este victima atacurilor lui de furie și este tot mai speriată. Singura ei șansă este aceea de a pleca. Dar unde? Cum?

Salvarea vine de la un pistol pe care îl fură. Îl împușcă pe Thomas și fuge. Dar viața în munți nu este ușoară și din proaspăta căsătorită devine criminală căutată. Acasă nu poate să meargă.

Lucrurile se complică și mai tare de aici încolo și suntem martorii unui festin cu răzbunări, polițe de plătit și sacrificii. Răsare soarele peste Noua Zeelandă, dar va răsări și peste viețile lor?

Cântecul maorilor este o carte de 5 stele. Mi-a plăcut mult mai mult decât primul volum. Întâmplările sunt amețitoare, viețile personajelor sunt zbuciumate și personajele sunt imperfecte, dar veridice. Le simți, le iubești, le urăști, dar vrei să afli mai mult.

Cântecul maorilor poate fi găsit pe site-ul librăriei Libmag și o puteți cumpăra de aici.
Despre carte:

Editura: Rao
Data aparitie: 2014
Limba: Romana
Coperta: Cartonata (hardcover)
Numar volume: 1
Numar pagini: 624
Traducător: Cornel Stoenescu

11 COMENTARII

Lasă un răspuns