Când viața îți mai dă o șansă sau cum ar fi să mergi în partofii altcuiva, la propriu și la figurat. Mi-era foarte, foarte dor de o carte scrisă de Jojo Moyes. Sunt sigură că mai am un titlu de-al ei necitit prin bibliotecă, dar mi se pusese grav pata pe acest titlu anume. Descrierea mi se părea foarte interesantă, personajele promiteau aventură și doze mari de spiritualitate și amuzament. Deja sună a carte pentru vacanța de vară, așa-i?
Am așezat-o pe noptiera mea de îndată ce a ajuns acasă și nu am avut stare până nu am început această „căutare”. De ce spun căutare? Pentru că personajele feminine centrale caută ceva. Își caută sinele, locul, calea, destinul. Sau pantofii. 🙂 Și eu m-am distrat teribil pe urmele lor. Bine, le-am rămas alături și atunci când au luat decizii de-a valma, când au așteptat ca bolovanii urniți de alții să se prăvălească peste drumul lor. Când au uitat cine sunt, cât pot și cât sunt de puternice. Dar am avut nevoie de răbdare. Carapacea lor, deși alcătuită din straturi diferite, a fost dură și a fost nevoie de multe crăpături pentru a mă strecura în mijlocul emoțiilor lor, acolo unde miezul sincerității pulsa și avea nevoie de o cale spre suprafață.
Când viața îți mai dă o șansă – o iei de la capăt sau preferi să trăiești la fel?
„O comedie delicioasă, o odă adusă femeilor și prieteniei lor… Oferă-ți un răsfăț cu cel mai nou roman al reginei britanice a ficțiunii pentru femei.“ People
Jojo Moyes, asemeni altor autoare dragi sufletului meu, are capacitatea de a stârni o avalanșă de emoții prin poveștile sale. Poate că nu sunt senzaționale și nici bogate în acțiune. Poate că nu dau lumi și vieți peste cap. Dar lasă urme pe unde trec. Capturează trăiri și le scot la suprafață, le șlefuiesc și le ajută să strălucească un pic mai mult. Cu personajele sale ajungi să te identifici. Nu știu cum simțiți voi, dar eu ajung să le percep pe toate personajele sale ca pe niște oameni reali, cu istorii de viață, cu piedici, regrete, iubiri pierdute și regăsite. Nu de puține ori am avut nevoie să mă adun de pe jos sau să mă scutur zdravăn și să-mi aduc aminte că ei sunt în regulă, că nu există final și că atât a fost călătoria lor, că nu există inimi adevărate frânte și nici destine reale îngenuncheate de viață.
Am avut întâlniri care au durat câteva ore sau câteva zile. Dar toate mi-au lăsat urme în suflet și oameni pe care am ajuns să îi simt prieteni.
Două femei, două destine.
Două femei, două destine. Sună a continuare sau a descoperire legată de trecut? Stați liniștiți, nu este deloc așa. Nisha și Sam sunt două femei tinere, frumoase și ambițioase. Pentru că viețile lor sunt extrem de diferite, este foarte puțin probabil ca acestea să se întâlnească pe undeva. Însă, așa cum se joacă soarta uneori cu noi, destinul le aduce în aceeași sală de sport, cu genți identice (vă rog să-mi permiteți doar o precizare – crucială, ar spune Nisha – numai o geantă din cele două era originală).
Geanta lui Sam conținea o pereche de papuci, un costum de baie ud și niște haine pe care Nisha nu le-ar fi atins, darămite să le fi îmbrăcat. În schimb, geanta Nishei conținea celebrii pantofi cu talpă roșie, un sacou de firmă și haine pe care Sam le-ar fi putut admira doar în reviste. Grăbite și neatente, cele două femei încurcă gențile la vestiare și viețile lor se întorc complet pe dos.
Pentru că sunt amândouă presate de niște situații fantastice, nu înapoiază imediat geanta proprietarului de drept și se văd nevoite să-și poarte una alteia pantofii, la propriu. Însă nu asta este cel mai important, ci faptul că, odată cu acest eveniment, femeile acestea primesc de la viață o a doua șansă. Ps: e foarte posibil ca ele să nu spună asta, dar nu le băgați în seamă. Au nevoie de acest „tratament”.
În timp ce Sam simte că poate cuceri lumea și se simte mai feminină ca niciodată, Nisha își aduce aminte de cum a fost să plece din exact aceeași poziție: a omului care nu are nimic dar vrea să aibă totul.
Când viața îți mai dă o șansă – prietenie și lecții de viață
Nisha își dorește înapoi viața de huzur pe care o dusese alături de soțul său. Dar cel mai mult își dorește pantofii ei de colecție și ar face orice pentru a o găsi pe cea care îi luase fără nici o jenă. Însă, departe de lumea ei plină de lux și opulență, Nisha are de învățat niște lecții și se pare că are un drum lung de străbătut. Și pentru că drumul este mai ușor atunci când nu ești singur pe el, Nisha își găsește prieteni, prieteni adevărați. Va fi greu să-i lase să o vadă dezgolită, plină de vulnerabilități și sărăcie, dar va învăța să accepte că îți poți face și singur pantofii cu care să umbli prin lume. Și că nu trebuie să poarte semnături celebre, ci de suflet.
Sam este o femeie care a uitat să se iubească. Trăiește pentru a-i mulțumi și iubi pe alții, dar uită că prima poziție trebuie să-i aparțină mai ales ei. Nu avea nevoie de o pereche de pantofi pentru a cuceri lumea. Ar fi putut să o facă și desculță. Uitase doar cum se face. Dar dacă-i avea, de ce să nu-i poarte, nu? Nisha, sper că nu ai citit asta.
„Forța – forța adevărată – nu înseamnă neapărat să faci ce-ți cere cineva să faci. Forța înseamnă să revii zi de zi la o situație care este intolerabilă, insuportabilă chiar, doar pentru a le fi alături oamenilor pe care îi iubești.”
Când viața îți mai dă o șansă
Mi-au plăcut mult poveștile celor două femei și jur că nu aș fi plecat curând din mijlocul lor! Cartea este amuzantă, plină de învățături prețioase și de emoții diverse. O recomand cu drag!
O găsiți pe site-ul celor de la Litera, chiar aici.
Data Apariției : 2 iun. 2023
Autor(I) : Jojo Moyes
Numar Pagini : 432
Tip Coperta : Broșată
Colectie : Blue Moon
Traducator(I) : Valentina Georgescu
