Când înfloresc caișii este un roman despre lupta unor oameni pentru normalitate, despre sacrificiile unor mame pentru a-și păstra copiii în siguranță, despre trei femei curajoase și niște probleme de natură diferită, dar la fel de intense și de pline de pericol.
Dincolo de povestea frumoasă și încărcată de suspans și emoție, romanul se diferențiază de altele prin amprenta personală a autoarei. Numai un om care a trăit în aceleași condiții, care a avut de înfruntat același regim opresiv ar putea să privească lucrurile din interior, să le redea încărcătura emoțională aferentă și doza de realitate. Desigur, te poți documenta pe marginea unui anume subiect. Dar ce te faci dacă te lovești de oameni speriați, de uși închise brusc și de amenințări asupra propriei vieți? Mai poți reda disperarea, adevărul și încercările de a accepta o normalitate în care nu crezi?
Când înfloresc caișii – mai există loc pentru speranță?
Viața noastră este mult mai plină de libertăți, mai deschisă și mai lipsită de reguli decât a altora. Un ținut măcinat de conflicte, un loc în care teroarea este la ea acasă, unde crimele sadice sunt la ordinea zilei și unde conducătorul suferă de supremație și are nevoie să fie adulat de toți locuitorii. Cum ar fi să trăiești într-un astfel de loc? Unul în care trebuie să ții fotografia conducătorului la loc de cinste, înaintea celor cu propria familie? Un loc în care nu poți discuta liber cu partenerul de viață? Un loc în care nu știi dacă nu cumva, de frică, cei dragi te-ar putea trăda…
Nu există fericire în teroare. Nu poți pretinde zâmbete acolo unde tu plantezi crime, feduini, răzbunări și servicii secrete capabile de orice atrocitate.
„Un roman extrem de antrenant și de o importanță profundă, scris de o povestitoare desăvârșită. Gina Wilkinson pune accentul pe umanitatea din mijlocul unui conflict violent. Iar experiența personală a autoarei transpare din fiecare pagină a acestei cărți tulburătoare, dramatice și, mai cu seamă, pline de speranță.” (Susan Wiggs)
Nu am mai citit de multă vreme o carte care să aibă acțiunea plasată pe aceste meleaguri și știu că nu am foarte multe cunoștințe despre modul în care viața este împărțită acolo. Dar Gina Wilkinson mi-a adus un Bagdad plin de constraste, sufocat de poliția secretă – mukhabarat – de reguli și de ura pentru americani și pentru străini.
Secrete și telefoane ascultate
În acest Bagdag am dat ochii cu iluzia fericirii și a normalității. Femei care puteau să lucreze, să fumeze sau să aibă propria afacere. Dar oricât de larg era lațul pe care l-au primit, tot sortite supunerii erau și tot bărbații aveau ultimul cuvânt de spus.
Huda, o femeie pe care am admirat-o pentru puterea sa de sacrificiu și de stăpânire, învăța să păstreze echilibrul între ceea ce își dorea ea și ceea ce era obligată să facă. Avusese nevoie de un serviciu bun, veniturile familiei împuținându-se treptat, și se angajase ca secretară la Ambasada Australiei. Încerca să fie tare, dar știa că orice mișcare îi era analizată și că libertatea ei era doar o pojghiță subțire deasupra unui lac plin de curenți, cu ape întunecate și tulburi.
Curând, foarte curând, Hudei i se cere să fie informatoare. Trebuia să o supravegheze pe Ally, soția ambasadorului australian. Din punctul de vedere al poliției secrete, Ally nu era decât o femeie ușoară, alunecoasă și pasibilă de spionaj.
Cum să trădeze Huda prietenia cu Ally? Dar nu avea soluții. Fie se supunea, fie își vedea unicul fiu dus în deșert, în rândul feduinilor antrenați să ucidă. Exista oare vreo cale pentru a se împotrivi? Între vizitele celor de la poliția secretă și teama din fiecare zi, mai era loc pentru speranță și pentru viitor?
Rania – despre prietenie și sacrificiu
În dorința ei de a-și salva fiul, Huda se vede nevoită să apeleze la Rania, fosta ei bună prietenă. Rania o rănise foarte tare, dar era singura persoana care i-ar putea decshide niște uși secrete. Ar putea Rania să fie alături de ea?
Rania este alt tipar de femeie. La fel de hotărâtă și de ambițioasă, Rania se zbate între adevărurile mute din inima ei și realitatea care i se impune. Viața nu fusese deloc blândă cu ea și prețurile care se cer plătite sunt prea mari, chiar și pentru o inimă neînfricată.
„Secretele și minciunile intense se împletesc la fel de strâns precum parfumul florilor de cais și fumul de narghilea. Wilkinson întrețese, cu detalii convingătoare, miasma fricii și a distrugerii ce au caracterizat regimul lui Saddam Hussein. Personaje complexe și intrigi cu miză mare. (Publishers Weekly)
Fără să știe, Ally – soția ambasadorului – aruncă și mai mult pericol în această situație. Ally își pierduse mama și amintirile cu ea erau prea puține și prea vagi. Găsise o poză cu ea și aflase așa că mama ei fusese în Bagdad. Spera că aici va găsi răspunsurile pe care le căuta de atâta timp. Să fii străin în Bagdad nu era ușor, dar să fii american în Bagdag era curată nebunie, aproape moarte sigură. Nimeni nu trebuia să îi afle secretul, dar cum putea ea să nu profite de șansa pe care o primise de la viață? Va înțelege și poziția Hudei?
Când înfloresc caișii – un roman luptă
Când înfloresc caișii este ca o plimbare pe un teren minat. Nu știi ce va exploda, când și unde. Teama și teroarea răzbat din fiecare rând și numai dragostea și prietenia mai țin aceaste bucăți de lume sfărâmată la un loc. Dar este o călătorie pe care trebuie să o facem. Pentru a cunoaște lumea lor și pentru a aprecia și mai mult lumea noastră.
Romanul Când înfloresc caișii a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărat de aici.
Data aparitiei: May 2021
Tip coperta: Broșată
Nr. pagini: 384
Citita. Mi-a placut mult! 🙂