Căminul fetelor orfane, roman scris de Joanna Goodman și apărut la Editura Litera, mi-a ținut companie zilele acestea. Citesc descrierile cărților atunci când le comand, atunci când dau de ele pe rafturile librăriilor, dar nu le mai citesc atunci când mă hotărăsc să le citesc. Evident, îmi mai aduceam câte ceva aminte. Titlul era destul de sugestiv. Și tot nu am fost pregătită pentru avalanșa de emoții care a venit peste mine.
Joanna Goodman a trasat niște destine incredibile. Greutăți la tot pasul, alegeri mai mult sau mai puțin greșite, mândrii, renunțări și o tonă de speranță. Știu că, așa cum v-am spus și pe contul de Instagram (apropo, mă puteți urmări aici), poate fi prea mult roz pentru unele persoane. Altele s-ar putea arăta deranjate de firescul ăsta cu care s-au așternut anumite lucruri. Dar eu m-am întrebat continuu: „și ce-ar fi dacă…?” De ce să nu fie și așa? De ce să nu acceptăm această variantă drept una de păstrat în suflet?
Căminul fetelor orfane – nu-i loc pentru dragoste
Subiectul este unul care sensibilizează cititorul, fără doar și poate. Dar degeaba ai instrumente la îndemână dacă nu știi cum și unde să le folosești. Joanna Goodman țese cu măiestrie și naturalețe o poveste care a însemnat realitatea multor fete din anul 1950. Aveau multe obligații și puține drepturi. Tații erau cei care decideau de cele mai multe ori și mamele nu se puteau implica și nici impune în vreun fel.
„Profund și plin de semnificații, acest roman le captează atenția cititorilor și îi răsplătește cu un final fericit.” – Booklist
Maggie crescuse adorându-și tatăl. O iubea și pe mama ei, franțuzoaică la origine, dar iubea să își petreacă timpul în magazinul de semințe al tatălui său. Maggie îi moștenea pasiunea acestuia pentru plante și magazin și visul ei cel mai mare era să preia cândva hățurile de la tatăl său.
Dragostea, bat-o vina!
Numai că, într-o vară lungă și punctată de conflictele dintre francezi și englezi, Maggie se îndrăgostește de Gabriel. Desigur, băiatul era extrem de frumos și de atrăgător, dar nedemn de Maggie. Sau cel puțin așa spuneau părinții ei. Maggie este trimisă de acasă anume pentru a întrerupe această poveste. Numai că tinerii îndrăgostiți găsesc o cale pentru a-și consuma dragostea și relația și Maggie rămâne însărcinată.
Obligată de împrejurări și de părinți, Maggie acceptă o decizie grea: își dă copilul la orfelinat. Tatăl ei nu-i spune niciodată despre micuță și regretele încep să muște tot mai adânc din sufletul ei. Viața continuă pentru Maggie, dar fericirea ei nu este niciodată completă. Partea aceea din trecutul său îi macină sufletul și simte tot mai mult, an după an, nevoia să știe ce se întâmplase cu rodul primei ei iubiri.
Orfanii = empatie sau afacere?
Joanna Goodman s-a inspirat pentru această poveste din evenimente reale.
„Les orphelins de Duplessis este numele dat mii de copii orfani care au fost declarați în mod fals bolnav mintal de guvernul din Quebec și îngrădit în instituțiile psihiatrice între anii 1940 și 1960. cantitate semnificativă de abuz asupra copiilor în istoria canadiană, în afară de școlile rezidențiale aborigene. Toți acești orfani vor fi orfani botezați ai lui Duplessis, deoarece acest lucru coincide cu momentul în care Maurice Duplessis era premier al Quebecului . În mai multe rânduri, copiii luați de la mamele lor singure au fost bătuți, agresați sexual și chiar uciși, în urma unui masacru.” (Sursa aici)
Orfanii erau îngrijiți de măicuțe și te-ai fi gândit că au avut parte de dragoste, îndrumare și educație. Din păcate, biserica de la acea vreme era implicată adânc în treburi mai puțin creștine și măicuțele urmăreau câștigurile materiale. Elodie, o micuță abandonată de părinți, crește în acest orfelinat unde i se aduce aminte constant că este fiica păcatului, că nașterea ei a fost întinată de purtarea părinților săi. Născută înainte de termen și cu o fire bolnăvicioasă, Elodie nu este înfiată și trăiește alături de alți copii transformarea orfelinatelor în spitale de psihiatrie.
O viață plină de chin și traume
Viața lui Elodie este plină de întrebări fără răspuns, de rele tratamente și de chin. Desigur, sunt anumite elemente care îți pot părea nepotrivite pentru mintea unui copil de câțiva ani. Dar suferința aceea nu cumva a săpat extrem de adânc în sufletul ei?
Cum a putut Elodie să supraviețuiască acestor tratamente? Cum a putut să rămână cu mintea întreagă după ce a fost bătută, înfometată și alungată?
Capitolele care ne prezintă nouă viață micuței Elodie au fost cele pe care le-am citit cu sufletul strâns și făcut fărâme. Îmi venea să intru în carte, să o iau de acolo și să o duc departe de tot răul acela. Viața de după orfelinat nu a fost nici ea mai ușoară. Cum să iei un copil care nu știa cum arată sau ce face un frigider, cum se cumpără un bilet sau cum se cere o pâine la magazin și să îl trimiți în lume?
Căminul fetelor orfane – leagănul durerii
N-aș fi văzut un final mai potrivit pentru această poveste. Nu după atâtea decizii și întorsături de situație, nu după atâta durere purtată și strigată în cele patru vânturi.
Mi-a plăcut mult povestea și am simțit cum mi s-a descătușat sufletul atunci când am ajuns la final. Poate că nu este o carte perfectă. Dar este una care ia cu asalt fiecare emoție și eu, în fața emoțiilor, înlătur orice alt filtru. Recomand!
Căminul fetelor orfane a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici.
Data Apariției : 3 iun. 2022
Autor(I) : Joanna Goodman
Numar Pagini : 384
Tip Coperta : Broșată
Colectie : Blue Moon
Traducator(I) : Gabriela Ghircoiaș
