Cămașa lui Cristos – Lloyd C. Douglas (recenzie)

O lucrare clasică despre un om aflat în căutarea credinței și a adevărului.

Romanul „Cămașa lui Cristos” a sosit la mine acasă la sfârșit de februarie. Așteptam încă de pe atunci un moment perfect pentru a o începe. Știam deja de la prietenii mei că este o carte cu o încărcătură emoțională deosebită, așa că am păstrat-o pentru perioada Paștelui. Mă bucur tare mult pentru că m-am putut bucura de ea fix în această perioadă atât de importantă pentru noi. Dar, vă spun că este o carte pe care o puteți citi când vă pierdeți busola interioară, când credința vă este zdruncinată de factori externi. Este un roman de ficțiune, dar autorul a luat câteva repere din existența lui Mesia pe pământ și a brodat pe marginea lor o poveste emoționantă, captivantă și încărcată de trăiri și întrebări. 

Pentru o carte scrisă în anul 1942 are destul de mult dialog, un stil aerisit și cuvinte accesibile. Autorul Lloyd Douglas și-a descoperit vocația de scriitor abia pe la 50 de ani, așa că vă dați seama cât de curioasă eram în legătură cu acest roman. Nu veți simți o clipă că autorul era debutant pe această scenă, construiește cu măiestrie fraze, conturează personaje principale cu o precizie demnă de un pictor experimentat și țese acțiunea într-un mod în care devii prizonierul rândurilor pe măsură ce înaintezi. Roma antică văzută prin ochii lui este extrem de frumoasă și a fost o bucurie să redescopăr tribuni, împărați și jocuri politice. 

Marcellus este tânărul care se desprinde treptat de celelalte personaje și mi-a fost destul de ușor să descopăr că el va fi cheia acestui roman. El era tribun, fiul senatorului Marcus Gallio. Marcellus primise de la tatăl său un sclav grec pe nume Demetrius, sclav care îi devine bun prieten în ciuda dogmelor prezente peste tot. Senatorul nu era de acord cu sclavia și era convins că vor urma zile tulburi pentru Roma. Dacă s-ar fi ridicat o singură voce puternică din mijlocul sclavilor ar fi pornit scânteia pentru focul eliberator. În casa familiei Gallio, nu existau sclavi „de rând”. Familiile de condiție bună aflate sub ocupație romană erau înrobite și membrii familiei erau vânduți ca sclavi. Așa ajunsese Demetrius, un grec cu o educație aleasă și cu o comportare fără cusur, să fie sclav în slujba lui Marcellus. 

Când Marcellus îl înfruntă pe Gaius, fiul vitreg al împăratului Tiberius, nu bănuiește cât de mare este ambiția tânărului care tânjea să ajungă pe tron. Fără ca împăratul să știe, Gaius dictează un ordin prin care îl trimite să aibă grijă de fortul de la Minoa, în apropierea cetății Ierusalim. Minoa era renumit în cadrul trupelor de soldați. Aici ajungeau cei care încălcau regulile și își sfidau superiorii. Cei care ajungeau aici erau cei care aveau să fie uitați și defăimați. Marcellus știe că nu există reguli în interiorul fortului și se impuneau măsuri stricte și imediate. 

Cămașa lui Cristos – Lloyd C. Douglas o poveste despre iertare și credință

Pentru că ajung chiar înaintea sărbătorilor Pascale, soldații de la Minoa sunt însărcinați să meargă să stăpânească mulțimea ce pornise către Ierusalim. Marcellus fusese însoțit de Demetrius, sclavul său, care se alătură mulțimii ce aclama un singur om: Mesia. Unii spunea că este un rege nou, alții că este Mântuitorul. Demetrius nu știa despre ce era vorba, dar este curios să îl vadă pe acest om. În ziua de Florii, îi surprinde pentru câteva clipe privirea lui Isus și este impresionat de tristețea din ochii acestuia. Îi simte greutatea din privire. I se părea că omul acela poartă pe umeri toată greutatea lumii și privirea lui tristă îi spunea că are nevoie de un prieten, nu de mulțimi gălăgioase. Nu știa el că aceeași mulțime îl va elibera câteva zile mai târziu pe Baraba și îl va răstigni pe El. 

Impresionat de acel străin, Demetrius va dori să afle mai multe despre El. O face, doar că nu sunt vești prea bune. Galileanul, după cum I se mai spunea, fusese judecat, batjocorit și condamnat de Pilat la moarte prin răstignire. Plutonul de execuție era condus chiar de Marcellus. Nu avea cum să nu respecte ordinele, dar Marcellus îi simțea nevinovăția acelui om până în măduva oaselor.

Cămașa maronie a lui Isus este jucată la zaruri de soldați, Marcellus o câștigă și îl roagă pe Demetrius să o ducă acasă. Nu știa cât de afectată îi va fi viața după ce o va atinge la banchetul dat de Pilat. Marcellus este obligat să îmbrace cămașa care nu avea nicio cusătură și este afectat când vede ruptura cauzată de spini și sângele de care era mânjită. Sângele Lui. Vinovăția, remușcarea, lipsa de credință sunt sentimentele pe care Marcellus le poartă în suflet și deodată pare un alt om. Slăbit, afectat, cu trupul tremurând, tânărul știe că nu va mai fi la fel. 

Cămașa lui Cristos – Lloyd C. Douglas Calea către mântuire?

Întorși la Roma din ordinele lui Tiberius, cei doi tineri vor avea de tras propriul sac de pietre după ei. Marcellus era afectat și era clar că nu mai este tânărul de altă dată, Demetrius se simțea răspunzător și trist pentru că nu știa ce să facă și nu știa ce „vrajă” are aruncată asupra ei acea cămașă. După ce îi spune senatorului de toată povestea din Minoa, Demetrius îl roagă să îl lase să plece în Grecia cu Marcellus. Era convins că putea această călătorie să îi refacă mințile zdruncinate tribunului. Avea cămașa la el și era hotărât să o folosească. Ea îl condamnase, oare nu îi putea fi și leac?  

După nenumărate piedici și lupte, Marcellus atinge fără voie cămașa și „boala” lui dispare fără urmă. Toate temerile, remușcările îi fuseseră înlocuite de sentimente înălțătoare, iertarea îi cuprinsese întregul suflet și pentru asta trebuia să afle mai multe și să îi mulțumească lui Demetrius pentru răbdare și devotament.

De aici începe cea mai frumoasă parte a cărții: căutarea rădăcinii credinței și creștinismului. Mergând invers pe firul vieții lui Isus, Marcellus vrea să descopere totul, vrea să știe, să creadă, să simtă. Știa că Isus fusese răstignit, acela era punctul de plecare. Pornește în călătoria care îi va schimba viața pentru totdeauna ca un simplu negustor de materiale, căuta locurile în care oamenii se mai adunau în numele Lui și propovăduiau învățăturile pe care le primiseră. Marcellus era privit cu scepticism, era roman și nu știuse nimic de profețiile legate de numele Mântuitorului, dar își câștigă locul treptat. Unde îl vor purta pașii? Va crede în Isus? 

Este un roman înduioșător, un roman care ne învață despre oamenii aceia care pentru împlinirea sufletească sunt gata să renunțe la tot ce e trupesc și lumesc. Este un roman care vorbește despre puterea credinței, despre miracole și despre oameni puternici, despre oamenii care au avut curajul de a-și rescrie destinul. Puterea de sacrificiu, dragostea și devotamentul sunt trăsăturile pregnante ale acestui volum. Este un roman pe care îl voi păstra cu mult, mult drag și pe care îl voi reciti atunci când sufletul meu va avea nevoie. 

Romanul a apărut la Editura Casa Cărții. Vreau să le mulțumesc prietenilor de acolo pentru acest roman și pentru toate lucrurile frumoase pe care le fac. Aici puteți găsi cartea. Este un roman frumos, unul care merită. 

 
Despre carte:
Traducere: Teofil Stanciu
An apariție: 2010
Număr pagini: 628
Nume original: The robe
Descriere: 
„Bine-cunoscuta poveste a omului care a câștigat cămașa lui Cristos la un joc de zaruri. Marcellus, un ofițer roman, câștigă la zaruri cămașa lui Cristos. În scurt timp, pornește în căutarea adevărului despre cămașa Nazarineanului – o preocupare care îl va conduce către rădăcinile și esența creștinismului și va înfățișa cititorului, în culori vii, lumea Romei antice. O poveste mereu actuală, despre aventură, credință și iubire, despre năzuințele adânci ale sufletului, dar și despre mântuirea lui. De-a lungul acestei aventuri, atât Marcellus, cât și cititorul sunt siliți să-și analizeze credința si să-și evalueze standardele după care și-au trăit viața.”