Recenzii

Caleidoscopul inimilor – Claire Contreras

25105828_1721675417895407_692499655_n.jpg

Multă vreme m-a urmărit titlul ăsta. Caleidoscopul este lucrul care mă fascinează încă. Oricât de mult aș privi la el, tot îmi oferă ceva nou. Modele, culori și forme variate. La asta mă așteptam și de la acest roman, dar după lecturarea lui pot spune doar că am rămas cu un gust amărui.

Mă așteptam la întorsături de situație, la mai multă emoție, dar am avut impresia la un moment dat că citesc două povești simultan. Personajul feminin, Estelle, a jonglat cu fațetele personalității sale. Ba a fost matură, ba extrem de iresponsabilă și copilăroasă. Știu că dragostea are proprietatea de a se juca un picuț cu toți neuronii noștri, dar deciziile ei mi s-au părut tot timpul în antiteză. O fi fost chiar ăsta motivul pentru care nu m-a impresionat? Nici eu nu știu. Știu doar că mereu am căutat logica acțiunilor într-o carte. Nu mă deranjează anumite decizii sau un final trist atâta timp cât totul este rotund, se leagă și e logic. În cartea de față avem de-a face cu oameni maturi, cu carieră, dar cu comportament tipic studențesc. Trăiesc nopțile prin cluburi, femei, aventuri, seri la fotbal. M-am aruncat prea departe și ar fi trebuit să o luăm cronologic.

Cartea am citit-o datorită campaniei de pe grupul nostru. Ne place să citim, dar ne place să împărțim și cu alții, așa că am inițiat ”cartea călătoare”. Mă înscriu la cărțile care mă atrag sau pe care nu am avut curaj să le încerc. Aceasta face parte din a doua categorie. Acum sunt bucuroasă că mi-am ascultat instinctul, altfel viermele ăsta mic de înnebunește numai când vede cărți ar fi ros multă vreme în sufletul meu.

Estelle mi-a dat impresia la început că este o femeie hotărâtă și matură. Așa și este oarecum, să nu credeți tot ce e mai rău despre ea, doar că având în vedere anul greu prin care trecuse mă așteptasem la mai multă maturitate.

Se îndrăgostise de Wyatt, un tip mai mare ca ea cu vreo unsprezece ani și fusese fericită, atât cât putea fi, vreme de un an. Wyatt adusese în viața ei un echilibru și o direcție. Îi schimbase stilul vestimentar, comportamentul și îi înțelegea pasiunile, doar că, din punctul de vedere al familiei ei, o privea uneori ca un copil. Ea nu avea timp să vadă asta, se pierdea în ochii lui de bărbat îndrăgostit. Deschiseseră împreună o galerie, se logodiseră și trăiau din plin viața în doi. Doar că el moare într-un accident la surf și ea este nevoită să rămână singură cu dragostea și planurile de viitor. Casa era mult prea goală fără el, iar patul își pierduse farmecul, așa că Estelle știe că era timpul să meargă mai departe. Era ușor de zis, dar era greu de acceptat și de împărțit lucrurile și amintirile.

Se mută în casa fratelui ei Vic, prilej cu care se refac toate regulile fratelui mai mare impuse în fața prietenilor lui care salivau la femeia care devenise Estelle. Prietenii puteau veni în casa lui, puteau mânca la masa lui, dar nu aveau voie să iasă la întâlnire cu surioara mai mică. Dar cum regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, există un Oliver Hart care îi mai furase inima lui Estelle o dată și plecase cu ea. Nu fusese suficient de pregătit pentru a-și asuma rolul de băiat cuminte și așezat. Ducea viața unui fante și se bucura din plin de avansurile femeilor.

Elle nu era pregătită să își înfrunte trecutul, ascundea în el prea multă suferință și multe cioburi din inima ei. Cioburilor reale știa să le dea o viață nouă. Le usca, le șlefuia și le asambla apoi într-o inimă caleidoscopică. Cu inima ei nu se descurca. Nu știa de unde să înceapă să adune și nici cum să le mai asambleze. Oare mai exista lumină?

Tatonarea ei cu Oliver începe sub nasul lui Vic, lucru nu prea credibil pentru mine. S-ar zice că toți erau mai atenți la nevoile ei. Oliver era medic pediatru oncolog care făcea orice pentru pacienții lui, dar nu spune nu când trebuie să pozeze semi-nud alături de Estelle pentru o bună prietenă a acesteia. Un pic forțat acest eveniment având în vedere că s-a tot invocat teama de reacția lui Vic.

Nici relația dintre ei nu m-a convins. Ba stau, ba fug, ba se tem, ba se aruncă în așternuturi. Pentru unii astea ar fi scânteile dragostei, pentru mine a fost doar un subiect clișeic și previzibil. Între o carte de genul acesta și o carte din categoria romantica ( genul celor difuzate la chioșcuri), aleg o carte romantică oricând.

Ați citit cartea? Ce impresie ați avut?

23 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *