Câinele care a salvat lumea – Ross Welford, recenzie

Câinele care a salvat lumea este un roman care va vrăji orice cititor, indiferent de vârstă. Eu m-am bucurat de el zilele trecute și vreau să vi-l recomand cu tot sufletul!

Dacă sunteți adult și ați ales cartea asta, veți găsi în ea o situație asemănătoare cu cea pe care o traversăm zilele acestea. Înainte să spuneți că v-ați săturat de epidemii și de carantină sau vești proaste, vă spun că povestea asta ne oferă o speranță. Aici, în povestea imaginată de autorul Ross Welford, există o salvare, un remediu. Și copii, și căței. Sunt suficiente motive?

Dacă sunteți copii (adolescenți) și v-a atras cartea asta, veți găsi aventuri, căței, tehnologie și o savantă atrasă de tot ceea ce ține de realitatea virtuală. O cască pe care ați purta-o atunci când vă dați cu bicicleta, rolele sau skate-ul va deveni „cheia de acces” către „viitor”. Nu există limite pentru doamna excentrică. Și ghiciți ce? Doi copii o vor ajuta în planurile sale. Și un cățel. E de ajuns?

„Încă o reușită marca Welford!  Scriitorul vine cu o excelentă carte de aventuri în care a injectat și știință. Se deplasează cu lejeritate de la întâmplări cu câini, de la ceea ce te face să tresari de emoție până la cum să păstrezi vie amintirea unei persoane dragi. Și, astfel, putem spune că a acoperit totul.“ The Times

O epidemie amenință lumea …

V-am spus de multe ori că îmi plac mult cărțile pentru copii. Mi se par ofertante și extrem de atractive, mult mai atractive decât poveștile cu care am crescut eu. Aproape toate cărțile Mariei trec mai întâi prin mâinile mele. Așa mă asigur eu că ea va pricepe mesajul lor, că este pregătită pentru povestea lor. Sau poate asta e doar scuza perfectă pentru a le citi. Să nu mă spuneți, da?

Atunci când am ales cartea de pe site-ul editurii Corint Junior m-am gândit că este potrivită pentru perioada asta. Mai ales că Maria ar fi putut învăța de la alte persoane despre epidemie, distanțare sau sacrificii. Recunosc, la un moment dat, m-am gândit că poate nu am făcut cea mai bună alegere. Parcă realitatea mea îmi era de ajuns. Dar m-am trezit trasă în vortexul aventurilor, alături de copii și de domnul Maș, și nu am simțit când am întors paginile, iar gândurile negre au fost uitate.

Mai ales că, Georgie și Ramzy sunt o adevărată lecție de curaj și prietenie! Deși sunt gata oricând să pornească în aventuri noi și par pregătiți să facă orice unul pentru celălalt, cei doi își păstrează personalitatea, vocea. Prietenia lor este conturată cu acea doză de inocență, de sinceritate, pe care numai copiii o mai pot oferi lumii. Avem atât de multe de învățat de la ei!

Doi copii curajoși și un câine mult iubit

Deși Georgie este un pic mai pare și mi s-a părut extrem de curajoasă și de hotărâtă, Ramzy a fost preferatul meu. Pentru că venea dintr-o țară distrusă de război, Ramzy trebuia să facă mai multe sacrificii. Fie că trebuia mereu să se gândească la frații mai mici, fie că purta uniforma prea mică, fie că părea să se gândească întotdeauna la alții. Existența lui părea una marcată de dramă după dramă. Mi-am dorit mult să pot intra în carte. Nu pentru aventură. Ci pentru a-l îmbrățișa un pic. Cred că avea nevoie.

Doamna Pretorius, savanta excentrică de care spuneam mai sus, este exact tipul de personaj care intrigă. Deși era o persoană necunoscută celor doi copii, doamna Pretorius nu prea le lasă alternative: vor veni la casa ei, la o anumită oră și nu vor spune nimic părinților lor. Greșit, greșit, ați spune voi. Așa am spus și eu. Dar am simțit exact aceeași chemare pe care au simțit-o și Georgie și Ramzy. Și eu nu mă simțeam vinovată, așa cum se simțea Georgie. Câinele ei iubit și urât mirositor, domnul Maș, molfăise cu mult drag casca de înot a doamnei în vârstă. Așa că, se simțea datoare și vinovată.

În Dom, casa fantastică a profesoarei, copiii dau peste un adevărat laborator, plin cu tot felul de dispozitive. Doamna Pretorius iubea tot ce ținea de realitatea virtuală și lucra la un prototip care ar fi revoluționat întreaga lume tehnologică. Dar, pentru a-l accesa, avea nevoie de copii. Mai exact, de capacitatea lor de a vedea lucrurile. Și cei doi erau candidații perfecți.

Câinele care a salvat lumea – o lecție despre prietenie și curaj

Pentru Georgie, vizitele la doamna Pretorius nu sunt singurele secrete și singurele greutăți agățate de gât. Nu putea să îl păstreze pe domnul Maș acasă, pentru că mama ei vitregă era alergică la animale. Ah, mamele astea vitrege! Și era nevoită să îl țină la un adăpost pentru animale, St Woolf. Lucra acolo în timpul liber și trebuia să respecte toate protocoalele de curățenie. Doar că, într-un moment de neatenție, regulile nu mai sunt respectate cu sfințenie și o epidemie canină amenință siguranța planetei.

Toți câinii aveau de suferit, unii erau eutanasiați și conducătorii lumii preconizau aceeași soartă pentru toți câinii lumii. Georgie și Ramzy nu pot permite asta. Trebuie să existe o cale de salvare. Și știu exact unde să caute răspunsul: la doamna Pretorius. Cum vor salva lumea? Asta este misiunea  voastră!

Mi-a plăcut mult romanul acesta! Este combinația perfectă între problemele mici ale copiilor și cele ale oamenilor mari. Este foarte atent construit, este ușor de parcurs și personajele sunt tare ușor de îndrăgit. Vi-l recomand cu tot dragul!

Câinele care a salvat lumea a apărut la editura Corint Junior și poate fi cumpărat de aici. 

AUTOR(I):ROSS WELFORD

TIP COPERTĂ:SOFTCOVER

AN APARIȚIE:2019

NUMĂR PAGINI:432

TRADUCERE:PAVEL CAZACU