Cactusul, romanul scris de Sarah Haywood, ne prezintă o poveste înduioșătoare despre firi închise, caractere puternice construite pe terenuri deloc solide și puterea dragostei.
Poate vă întrebați de ce Cactusul? Tocmai pentru că Susan Green pare a fi un cactus cu două picioare. Nu permite nimănui să se apropie prea mult de ea. Are un zid de apărare zidit din dezamăgiri și principii de viață de la care urăște să se abată. Și nu ezită să-și arate țepii și nici să spună ceea ce crede. Chiar dacă asta ar putea răni pe cineva.
În ciuda faptului că pare o femeie dintr-o bucată, să știți că Susan m-a făcut să râd. Și nu o dată. E delicios de amuzantă în încercările ei de a-și păstra „regatul” neîntinat de obiceiurile altor oameni. Ei îi place ordinea, nu suportă să vadă cum colegii irosesc timp prețios și nici nu înțelege cum se apropie oamenii de alți semeni pentru a petrece timp împreună. Stați, nu vă grăbiți să o judecați. Nu este vreo picată de pe lună, o să vedeți. Așa-i că v-aduce aminte un pic de Ove. Da, cred că dacă Ove ar fi avut o fiică, Susan i-ar fi semănat tare mult.
La luptă, Susan!
„Un roman savuros, ce o are în centru pe adorabila Susan.” – Publishers Weekly
Susan primește o veste care îi destabilizează un pic lumea: moartea mamei sale. Susan învățase încă din copilărie că viața nu este deloc ușoară, dar nu avea acum nevoie de asta. Rămânea singură pe lume. Desigur, mai avea un frate. Dar când vreodată se putuse baza pe Edward? El iubea calea ușoară, distracția era al doilea lui prenume și relația dintre ei nu fusese niciodată prea bună.
V-am spus mai devreme să nu o judecați pe Susan, nu este vreo ciudată închisă în propria bulă. Susan avusese un tată care le-a ruinat întreaga copilărie și le-a înecat-o printre pahare și aburi de alcool. Îi cunoștea deja starea acestuia în funcție de cum pășea sau cum se comporta și își ridica de îndată zidul de protecție. Mama ei parcă îl iubea mai mult pe Edward și căuta să îl protejeze tot pe el. Și Susan se aflase întotdeauna pe locuri secundare. Și așa începuse mica ei luptă.
Voia să fie sigură, să nu existe factori perturbatori, să nu se bazeze pe nimeni. Nu voia să sfârșească prin a fi dezamăgită. Văzuse că oamenii puteau face asta foarte des și foarte ușor. Dar să nu credeți că trăise singură cuc. Nu. Avea o relație cu un bărbat, dar relația lor era una fără așteptări, fără implicații personale. Se vedeau, petreceau timpul împreună, dar se retrăgeau acasă după aceea. Da, așa rămâne Susan însărcinată. La 45 de ani. Și grețurile matinale îi cam dau viața peste cap.
Nevoie sau ambiție?
Moartea mamei mai aduce un șoc în viața lui Susan. Edward primește casa părintească. Susan nu voia să stea acolo, avea casa ei. Dar spera că banii obținuți din vânzarea casei i-ar fi putut asigura liniștea după ce avea să devină mamă. Da, nu voia să împartă cheltuielile cu tatăl copilului și nu voia să îl implice mai deloc în viața acestuia. Ea avea să fie mamă și tată și era convinsă că un cămin bun sau o bonă aleasă cu atenție aveau să rezolve o parte din problemă.
Dar, până la nașterea copilului, trebuia să rezolve problema cu moștenirea. Era convinsă că mama ei nu putea să îi facă una ca asta și era sigură că era mâna lui Edward implicată pe aici. Mama lor suferise de atacuri cerebrale și nu avea o stare prea bună în anumite zile. Sigur o influențase el cumva și ea nu avea să se dea bătută.
În lupta ei pentru adunarea dovezilor, Susan este neobosită. Știe că trebuie să găsească un indiciu, orice. Dar nici Edward nu-i ușor de prins. Și el mai are și un ajutor: Rob, prietenul lui cel mai bun.
Susan nu vede nimic bun în prezența lui Rob. Din contră, îl crede rău intenționat și dornic să o spioneze. Dar, pe măsură ce sarcina avansează și lucrurile se complică, Susan e uimită să găsească un prieten în acest bărbat.
Cactusul – când imprevizibilul are note de delicioșenie
Susan mai primește niște lecții, dar și niste vești. Se păstraseră câteva secrete în familia ei și era timpul ca acestea să iasă la iveală.
Cactusul este romanul de debut al autoarei Sarah Haywood și va fi și ecranizat. Reese Witherspoon va avea rolul principal. Și sper ca filmul să aibă un pic mai mult romantism. Ei, na… Nu mă judecați. Știu că Susan nu se putea schimba atât de mult de pe o zi pe alta, dar eu am sperat și mi-am frământat mâinile. Na, om sunt și eu.
„Povestea emoționantă și încântătoare a unei femei care, de la o existență solitară, disciplinată, ajunge să trăiască o viață complicată, dar plină de iubire.” – Booklist
Nici nu știam la ce să mă aștept atunci când am luat Cactusul de pe noptieră. Faptul că am zâmbit de la primele pagini a fost motivul principal pentru care am continuat să citesc. Apoi mi-a plăcut de Susan. Mai apoi m-am înfuriat pe ea și i-am strigat din vârful buzelor că mă obosește cu toată lupta asta a ei pentru moștenire. Dar tot am înțeles-o și am apreciat-o și mai tare pentru că își apără regatul și convingerile.
Și i-am strigat și un „go, girl” când a început să mai coboare din ziduri și când s-a mai deschis un pic la fermoarul costumului de cactus. Viața era frumoasă dincolo de țepii ei. Trebuia doar să întindă mâna și să simtă.
Mi-a plăcut cartea. Sunt sigură că voi urmări și ecranizarea! Și pentru că mă gândesc acum la Susan, nu vorbiți cu mine, nu mi-am băut cafeaua. 😁
Cactusul a apărut la Editura Trei și poate fi comandat de aici.
Autor: Sarah Haywood
Nr. de pagini: 416l
Titlul original: The Cactus
Limba originală: engleză
Traducere de: Roxana Aneculăesei
Anul apariţiei: 2021
Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă