Brooklyn a fost destinația mea literară de zilele trecute. Pentru că mă simțeam ca o naufragiată fără busolă, împinsă încoace și încolo de o stare melancolică inexplicabilă, aveam nevoie de un roman care să nu se grăbească niciunde. Care să îmi lase gândurile să clipocească, care să îmi permită să plutesc în derivă, fără destinații precise și fără presiune, fără porturi pe care trebuie neapărat să le bifez pe o hartă.
Deși simțeam că sunt învăluită din toate părțile de liniște, de dragoste și de simplitate, un gând sâcâitor nu-mi dădea pace. Cunoșteam povestea. Mai fusesem aici. Recunoșteam detalii, personaje, locuri. Anticipam mutări și mă distrugea că nu-mi dădeam seama de ce.
„A-l citi pe Tóibín este ca și cum ai privi un artist cum pictează detaliu după detaliu până când, dintr-odată, imaginea finală țâșnește cu un efect puternic… Brooklyn poate fi comparat cu Portretul unei doamne al lui Henry James.“ — Times Literary Supplement
Brooklyn – crâmpeie de viață
Nu-mi aduceam aminte să fi citit cartea altă dată, sub o altă formă. Nu cred că v-am mai spus asta, dar pe memoria mea să nu vă bazați mereu..uit nume de personaje, scriitori, titluri. Bine că am acasă două cinefile, prietenele mele cele mai bune: Amalia și Maria. Să nu povestești vreodată lângă ele de vreo carte, să nu spui vreun titlu de film! Căci știți cum sar? Se transformă-n popcorn instant.
Dar bine că sunt așa ele. Pentru că așa mi-am reamintit (mai bine spus: ele și-au dat seama imediat) că am urmărit ecranizarea. De aia mă simțeam acasă, de aia îmi era totul familiar, de aia mă așezam la masa doamnei Kehoe chiar la locul meu, fără să ocup scaunul nimănui. Ecranizarea a fost de vină pentru faptul că imaginile se perindau prin mintea mea cu atâta ușurință.
Asta nu înseamnă că nu am trăit povestea asta la fel de frumos, că nu m-am bucurat de fiecare pas, de compania fetelor, de serile aglomerate de pe ringul de dans. Dacă memoria nu-mi joacă feste, cartea are amănunte pe care ecranizarea nu le-a înglobat în rezultatul final. Și așa, în filmul pe care eu l-am făcut în timp ce citeam în mintea mea, totul s-a potrivit mai bine, evenimentele au urmat un curs firesc, alimentat de căldură, prietenie, umanitate și speranță.
Brooklyn – povestea unei șanse
„O poveste clasică de maturizare, pură, fără senzaționalism, profundă. Nu există antagoniști în acest roman, nici psihodrame, nici angoasă. Doar vocea unei tinere care își descoperă încet și cu hotărâre identitatea, învățând să aleagă și să-și asume deciziile, descoperindu-se pe sine.“ — O, the Oprah Magazine
Așa cum am spus mai sus, uneori am nevoie de romane care nu duc neapărat către un eveniment surprinzător, impactant, revelator. Uneori, mai ales atunci când sufletul mi-e încărcat, simt nevoia să deschid o ușă, să trag un pic cu ochiul, să ascult mărturisiri, să îmi îndrept atenția asupra altcuiva. Și apoi să mă întorc acasă, încărcată de sens, de istorii, de moralitate și căldură. Pe scurt: an nevoie de oameni ca mine. De oameni pe care simt că-i pot întâlni la următorul colț de stradă.
Colm Toibin a reușit să îmi ofere exact povestea de care aveam nevoie. A deschis viața lui Eilis și mi-a oferit-o. Nu a forțat-o către lucruri imposibile, nu i-a supus destinul unor cutremure puternice. Am avut impresia (și cred că nu sunt singura) că Eilis nici măcar nu a fost un personaj ficțional. Că autorul a auzit o poveste de undeva, o poveste care i-a încălzit sufletul și l-a emoționat, o poveste care nu a mai avut nevoie de broderii și artificii, și a dorit să o împărtășească și altora. A vrut să fie un fel de vânt călduț, care poartă pe aripile sale crâmpeie de viață și de suflet.
Brooklyn – o poveste despre acasă și despre noi începuturi
„Un roman copleșitor despre cât de încet, de neașteptat și de irevocabil pot lucrurile să meargă în direcția greșită. Realism psihologic perfect.“ — Daily Mail
Eilis Lacey nu și-ar fi părăsit niciodată pământul natal. Irlanda anilor 1950 nu era cel mai ofertant loc, dar era acasă. Și acasă era mama ei, era Rose – sora mai mare, constelația după care Eilis se ghida în viață. Cu posibilități limitate, dar cu o inteligență peste medie, lui Eilis i se oferă o nouă posibilitate: un loc de muncă în America. Dacă ar fi întrebat-o cineva, ar fi spus că Rose merita mai tare să plece. Rose era extrovertită, ea avea cele mai frumoase ținute, ea mergea la clubul de golf și la serile dansante. Cum s-ar fi descurcat o fată timidă în America? Cum ar fi făcut ea față călătoriei cu vaporul?
Drumul către America și noul job vor deveni borne importante pe drumul maturizării lui Eilis. Deși nimic nu se obține ușor nici aici, tânăra irlandeză o să se facă plăcută prin modul său de a fi, prin dorința sa de a-și dovedi capacitățile și puterea de muncă. Prinsă între propriile alegeri și cel mai negru coșmar al vieții sale, Eilis este obligată să se reinventeze, să ia decizii greu de suportat și să fie sinceră cu ea însăși, dar mai ales cu oamenii dragi. Odată întoarsă acasă, în Irlanda sa mult iubită, va mai avea puterea să revină în Brooklyn?
Brooklyn are poveste caldă, una care surprinde și emoția primei iubiri, dar și durerea pierderii membrilor familiei. Un roman al contrastelor și al emoțiilor, Brooklyn o să vă înduioșeze și o să vă surprindă plăcut. Sunteți gata de îmbarcare?
Brooklyn a apărut la Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei. Poate fi comandat de aici.
Titlu: Brooklyn
An apariție: 2024
Ediție: I
Pagini: 304
Colecție: Raftul Denisei
Domeniu: literatură
Autor: Colm Tóibín
Traducere şi note: Cristina Nicolae
