Box 88 – Charles Cumming, recenzie

Box 88 mi-a ținut companie în cel mai nou blog tour organizat alături de colegii mei minunați și de echipa de la editura Crime Scene Press.

Trebuie să vă spun că acesta a fost principalul motiv pentru care am citit cartea. Și nu pentru că ar fi avut ea ceva sau pentru că nu mi-a plăcut. Traversez o perioadă mai dificilă, am multe investigații de făcut și încă nu am primit un diagnostic clar. Mai am câteva vizite medicale de bifat și sper să fie totul în regulă. Tocmai de aceea, atunci când ajung să citesc – pentru că, da, nu mai citesc la fel de mult – am nevoie de lecturi ușoare, de clipe minunate petrecute în compania cărților, prietenii mei de nădejde.

Box 88 – o agenție pe doua continente

Box 88 nu a fost o lectură ușoară. Am avut de multe ori nevoie de momente de respiro și am ajuns să îmi fac chiar și o listă cu personaje (găsiți una și la începutul cărții, dar eu am stilul meu) și cu cronologia evenimentelor. Și faptul că autorul a folosit fie prenumele, fie poreclele sau numele de cod ale personajelor, nu mi-a făcut misiunea mai ușoară.

Ce să mai, dacă aș fi lucrat ca spion în cartea asta, cu siguranță nu aș fi fost un spion prea bun sau nu aș fi ajuns să fiu recrutată. Mda, nu mă bucur să spun asta, doar știți cât de mândră sunt de abilitățile mele de anchetator. Numai că sunt convinsă că nu aș fi fost la standardele lui Kite sau ale agenției.

Spioni – rețeaua binelui sau rețeaua răului?

A trecut ceva vreme de la ultima lecturare a unui roman de spionaj. Uitasem de modul diferit în care se propagă rețeaua răului, uitasem de forțele care sunt implicate și de greutatea pe care organizațiile acestea o duc pe „umeri”. Deși am început cu o stare de spirit foarte bună, am simțit pe parcurs cum se coboară ceața și am înaintat din ce în ce mai greu. Poate că mi-am pierdut antrenamentul, poate că nu am fost pregătită pentru lectură sau nu am putut să mă concentrez strict pe poveste.

Cert este că n-am simțit captivă într-o poveste pe care nu o înțelegeam, m-am simțit depășită de tot ce se întâmpla sub ochii mei.

E drept, am primit o doză puternică de adrenalină, evenimentele s-au succedat cu rapiditate și am fost prinsă între pendularea asta trecut/prezent. Dar am simțit că nu mă pot concentra, a fost doar vina mea. Practic, autorul s-a îngrijit să primesc toate informațiile despre parcursul lui Lachlan Kite, personaj cu care mă voi întâlni și în celelalte volume ale seriei, mai ales că seria îi poartă numele. De la recrutare la spion, apoi la director al agenției, drumul lui Lachlan – Lockie – nu a fost unul liniar și nici unul lipsit de pericole.

Lachlan Kite – de la recrut la director al agenției

Lachlan Kite era prețios. Nu pentru funcția pe care o deținea. Ci pentru amintirile sale. Cineva voia să știe ce se întâmplase cu adevărat în urmă cu 30 de ani. Dar oare se poate încrede într-un om antrenat să își controleze fiecare gest și fiecare reacție?

„Recomand acest roman. L-am citit dintr-o suflare.” (Ian Rankin)

Ce va conta cel mai mult pentru Lachlan? Familia sau agenția? Normalitatea sau funcția? Putea să aleagă între soarta agenției și cea a soției însărcinate?

Pe Lachlan Kite am simțit că îl cunosc tot mai mult cu fiecare pagină parcursă. La început, știam doar că este vânat din mai multe unghiuri, că este un om extrem de atent la detalii, că își iubește soția însărcinată și își respectă prietenii. L-am întâlnit la înmormântarea lui Xavier, prietenul său de ani buni, același Xavier în apartamentul căruia Lachlan a fost remarcat.

Agenția Box 88 este o agenție cu picioarele adânc înfipte în rețelele de spionaj ale SUA și ale Marii Britanii. Știm deja: suntem prea mici pentru a cunoște interesele celor care conduc lumea. Și știm prea puține despre modul lor de organizare. Agenții secrete și ultra secrete, agenți instruiți și misiuni speciale. Vă imaginați și voi băieți la costum, cu ochelari negri și căști în urechi atunci când spuneți spioni? Regret, dar trebuie să vă spulber iluzia.

Box 88 – datorie, onoare și iubirea pentru familie

Agenția Box 88 are nevoie de personal, dar îl recrutează din rândul civililor. Cine ar ști mai bine să se facă pierdut în mulțime dacă nu un individ care face asta în fiecare zi? Bine, aveau nevoie de oameni inteligenți, capabili să asimileze și să disimuleze. Iar Lachlan Kite fusese candidatul ideal și ceea ce s-a dovedit ulterior a fi o investiție bună.

Deși are cu treizeci de ani mai mult acum, pentru Lachlan Kite se pare că istoria se repetă. Fusese pus atunci în fața unei situații limită, la fel și acum. Este presat și obligat să se descurce, să gândească rapid și să îi țină în siguranță pe cei dragi.

Târziu am reușit să unesc toate firele poveștii și unele detalii s-au așezat foarte greu în lăcașul lor. Este o serie bună, mai ales pentru iubitorii acestui gen. Noi ne-am „ciocnit” într-o perioadă nepotrivită.

Traducător: Mihnea Arion

Anul apariției: 2022

Nr. pagini: 512

Box 88 a apărut la Crime Scene Press și poate fi cumpărată de aici.

Alte recenzii găsiți pe blogurile:

Biblioteca lui Liviu, Literatura pe tocuri, Ciobanul de azi, Cărțile mele și alți demoni, Citește-mi-l; Analogii, Antologii.