Blestemul lupului este un roman care adună în interiorul său o mulțime de teme importante, dar și aventuri pe măsură! Din fericire, aveam deja cartea acasă atunci când am aflat că autoarea acestuia, Jessica Vitalis, va veni în România. Entuziasmul ei a fost molipsitor și m-am emoționat eu gândindu-mă la faptul că povestea ei a călătorit atât de mult; că și-a adus aici tot farmecul, toate personajele, toate peripețiile…

Blestemul lupului
Blestemul lupului

Am multe cărți preferate din portofoliul celor de la Corint Junior, dar aceasta, cu toată sinceritatea, a ajuns rapid printre preferatele mele! Cred că asta se datorează mixului perfect dintre produsul livrat și entuziasmul autoarei. Da, nu încercați să mă înțelegeți! Am niște puncte sensibile și nu mă ascund niciodată în spatele lor. Din contră! Le las să îmi dicteze traseul emoțiilor, să mă stoarcă de puteri și de cuvinte, să îmi sape pe suflet trasee noi și să lase drept borne-amintire personaje pe care să nu le pot uita vreodată.

„O poveste sensibilă despre pierdere și supraviețuire, tradi­ții și credințe, în care tensiunile și secretele se adună ca într-un val învolburat.”

Așa cum v-am spus la începutul articolului, Jessica Vitalis amestecă printre aventuri, pericole și capcane – și aici mă refer strict la capcanele încrederii și ale superstițiilor – teme importante. Moartea nu este aici un subiect tabu, ba chiar am simțit că ne „îndeamnă” să fim conștienți de faptul că toți, mai devreme sau mai târziu, ne începem călătoria spre eternitate. Că se numește Marea-de-pe-cer sau Pădurea de dincolo, rai sau iad, asta nu contează acum, noi alegem în ce credem sau cum ne raportăm. Contează doar să nu fim singuri la finalul vieții, să ne putem lua rămas bun în liniște, să plecăm împăcați și să ne încheiem misiunea pe pământ.

Blestemul lupului – sfârșit și început

Lumea lui Gauge nu este alcătuită din prea multe elemente. Locuiește cu bunicul său, în atelierul tâmplarului, și învață cum să desprindă tainele lemnului. Pentru serviciile lor, cei doi primesc scoici (unele mai speciale) și își duc traiul amar între o comandă și o rugăminte.

Satul lor este unul simplu, cu construcții îngrădite și minți obtuze, ghidate de credințe vechi și obiceiuri pe care se lasă moștenire generațiilor următoare. Există un domn primar, o Însoțitoare – care vine atunci când un om este „pregătit” pentru călătoria spre Marea-de-pe-cer, ajutându-i sufletul să se înalțe -, o Vindecătoare, un domn care conduce vasul purtător de oase. Și există caste, fiecare cu rolul și menirea sa.

Gauge fusese un băiețel absolut normal – în accepțiunea celor din sat, nu a mea – până când, într-o zi, le spune sătenilor că a văzut un lup alb. Se pare că numai el vedea lupul și asta însemna că micuțul Gauge este Clarvăzător, un fel de „paria” pentru credințele sătenilor. Învățat să evite adevărul și să le cânte în strună celor de ale căror scoici depindeau, Gauge nici măcar nu ascultă explicația lupului. Acesta ar fi putut să-și lămurească prezența, misiunea și rostul. Însă, așa cum am spus, există legi nescrise. Și lupul, oricâte ierni ar avea el, se supune lor la rândul său. Hei, credeați cumva că este intangibil?

Călătorii, pericole și minciuni

Din păcate, bunicul lui Gauge moare. Și, așa cum se întâmplă în viață, nu totul apucă să fie pregătit pentru acest moment. Dorind să-i cinstească memoria bunicului, dar și convins că trebuie să respecte ritualurile sătești, Gauge apelează la Însoțitoare. Din păcate, atunci când aceasta îl recunoaște pe băiat drept Clarvăzătorul de care se temeau toți, ritualul este pus pe pauză și „zborul” bunicului său întrerupt. Din dorința de a încheia misiunea, Gauge se apucă să adune penele care l-ar fi putut ajuta în demersul său. Aici, pe plajele pustiite și răscolite de soldați, Gauge o întâlnește pe Roux, singura persoană care se oferă să-l ajute, nu să-l alunge.

Cu presiunea pusă pe soldați de domnul primar Vulpin și fricile sătenilor pe urmele sale, Gauge trebuie să își dea seama cum poate ieși din toată această situație neplăcută, dar și în vine poate avea încredere cu adevărat. Iar asta poate fi ori cea mai importantă lecție a vieții sale, ori cel mai mare eșec.

„Speranța explodează în interiorul băiatului, e o vestă de salvare care îl ajută să traverseze fiecare zi.”

Blestemul lupului – despre misiuni ce nu pot fi explicate

Pentru a-și găsi liniștea și locul în propriul sat, Gauge are nevoie să-l înțeleagă pe Lup. Însă, așa cum ne este specific nouă, oamenilor, Gauge se lovește de aparențe, de granițele propriei minți și interpretează totul greșit. Atunci când se vede prins într-o situație fără ieșire, nu va avea încotro și va fi nevoit să-i accepte acestuia ajutorul. Dar va fi oare prea târziu?

„O fabulă rafinată și care nu se demodează, precum o jucărie de lemn fin șlefuită. Cititorii vor lua partea curajoșilor eroi Gau­ge și Roux, dar vor sta cu ochii și pe un anume lup misterios, care nu e ceea ce pare…” Catherine Gilbert Murdock, autoarea cărții The Book of Boy, câștigătoare Newbery Honor

Nu credeam că povestea mă poate emoționa și mai mult la final. Credeam că sunt pregătită să-mi iau rămas bun, să întorc ultima pagină și, gata! să trec la următoarea lectură. Dar am fost prea prinsă în istoriile Lupului, în simțul umorului pe care l-a expus într-o manieră irezistibilă. Am uitat să vă spun asta? Povestea ne este narată chiar de Marele Lup . Iar asta a făcut ca totul să fie și mai distractiv!

Blestemul lupului este disponibil la Corint Junior și, vă asigur, mai are multe mistere bine păstrate! Dar de descoperirea lor vă veți ocupa singuri!

Traducere: Nicoleta Dascălu

Corint Junior

Aventură și mister

Fantasy, Literatură pentru copii

Vârsta recomandată: +9 ani

Dată apariției: martie 2024

Softcover

Număr pagini: 288

Lasă un răspuns