Bariere de fum – Monica Ramirez Seria Alina Marinescu (#4) ***Recenzie

   Sunt cititor de multă vreme. M-am bucurat, am plâns, am învățat, am citit, am recitit. Dar niciodată nu am spus după ce am terminat o carte: ”și acum ce fac cu viața mea?”. Nici acum nu voi spune, nu ad litteram. Voi spune că îmi va fi atât de dor de personajele create, că le voi păstra în colțul meu de suflet special, că amintirea celor în memoria cărora această serie a fost scrisă, va fi și a mea. Că povestea lor, pentru că știm deja că este bazată pe realitate, m-a impresionat și că sunt speciali. Nu, nu agenți speciali. Oameni speciali, oameni de la care poți învăța, oameni pe care îi poți admira și prețui.

Monica se joacă cu măiestrie cu vorbele, exact cum se ”joacă” Alina cu arma din dotare. Monica știe să redea pe rând traume, suferințe, dureri, pasiuni, adevăruri și aripi zdrobite ale unei vieți care a fost pusă pe pauză. A redat perfect destinul unei vieți trăite pe jumătate. A creionat desăvârșit toate cicatricile pe care sufletul le poartă și le-a învelit în misiuni reușite, în camaraderie, în prietenia dizolvată de un glonț rătăcit în întuneric și a pus zâmbete acolo unde era nevoie de vindecare, de speranță și de iluzii.

Porniseră toți de la statutul de victime. Victimele unui sistem secret care căuta recruți. Au devenit asasini cu sânge rece, mașini de ucis. Știau că fac bine națiunii, dar cu ce preț? Știau că totul era pentru o cauză bună, dar ei cui rămâneau?

Brett Taylor era maestrul păpușar. Pe scena lumii pe unde defilau traficanți de arme, teroriști, arme biologice și savanți nebuni, maestrul ”arunca” marionetele. De unele se atașase, atât cât putea cariera lui militară strălucită să îi permită, sau poate mascase mulțumirea pentru agenții lui -roboți perfecți- în sentimente umane. Dar asta nu îl împiedica oricum să îi arunce în misiune, în ciuda faptului că simulatoarele preconizau că unii vor ajunge carne de tun. Pierderi colective și colaterale. Supraviețuia cel mai bun.

Dar asasinii lui aveau inimă. Una care nu putea fi controlată și nici antrenată. Omul de tinichea ceruse o inimă în altă poveste…ei o aveau deja și ea era cea care le mai pompa o doză de normalitate ocazional. Bătea pentru un sărut, pentru un moment de intimitate și se forța să trăiască atunci când era prizonieră.

Alina devenise un agent excelent. Îmi vine în gând o melodie ori de câte ori citesc despre ea.

”You shoot me down, but i get up / I m bulletproof, nothing to lose / Fire away, fire away/ Ricochet, you take your aim/ Fire away, fire away/  You shoot me down but i won t fall/ I am titanium. ”

Dacă în celelalte trei volume pe Alina am iubit-o, în acest al patrulea volum am adorat-o pur și simplu. M-a înduioșat, m-a surprins, m-a făcut ză zâmbesc și să mă înfior. Este de o forță încredibilă și tot ce face, face din pasiune și din iubire, dăruire și devotament.

Da, ajunsese agentul perfect…făcea față tuturor antrenamentelor cu o rată de succes incredibilă, dar acasă, în brațele lui Marius, devenea femeia sensibilă, care se poate bucura în jurul pomului de Crăciun asemeni unui copil, care ar fi putut dărui speranță celor care mai aveau șansa de a avea o viață normală. Își dorea copii, o casă, teme, mâncare și vase de spălat. Un soț care să privească știrile sau meciurile de la tv. Siguranță, confort și dragoste. Primea doar câte un pic…și asta pe furiș. Timp împrumutat. Nimic nu le aparținea, Elite putea interveni și în viața privată a agenților săi. Relația ei cu Marius era strict analizată de maestrul Brett. Nu ar fi permis breșe în securitate, risca să atragă atenția Consiliului.

”Bariere de fum” ne este prezentată atât din perspectiva naratorului, cât și din cea a Alinei. Am trăit mai intens fiecare paragraf pentru că era ca și cum Alina îmi povestea direct mie ce i s-a întâmplat. Iar în acest volum, Alina suferă extrem de mult. Capturată de oamenii lui Bashir Al-Fadhe, Cel Ales, liderul celulei teroriste, Alina va trece prin sesiuni de tortură inimaginabile, tocmai când ea încerca să facă pace între trecut și prezent. Cei mai importanți bărbați din viața ei, puteau locui în inima ei deodată, fără să fie declanșat un război. Ea știa că îl iubește pe Marius, că ceea ce trăise cu Alex fusese o pasiune devastatoare izvorâtă din dorința lor de normalitate, din adrenalina misiunilor. Acum știa ce avea de făcut…dar va supraviețui?

Elite nu mai primea nici un semnal de la transmițătorul ei și este declarată inactivă. Dar poate statutul ei să îl țină departe pe cel care și-ar fi dat viața pentru ea?

Monica, aș scrie pentru câteva ore, probabil, și tot nu aș putea sintetiza tot ce faci tu. Rânduri și misiuni complexe, trăiri și oameni. Ei au încărcat pe PDA un profil al misiunii… Tu ai încărcat pe profilul meu o poveste fenomenală ce ar putea concura oricând cu un bestseller. Ai încărcat emoții, bucurie, teroare, adrenalină, pasiune, dragoste, zâmbete și prietenie. Sunt sigură că toți sunt mândri de tine. Amintirea lor va dăinui și prin tine și prin noi, cei care am devenit agenții cărților tale și nu facem din asta un secret. Am stat și am adunat un milion de idei…niciuna nu mi s-a părut potrivită. Am renunțat și am lăsat emoția să mă ghideze. Acum când scriu, așa cum pot eu, sunt cu gândul la ei…la toți agenții și simt fiori reci în tot corpul.

Monica…ești exact ca Alina. THE BEST!