Bărbatul care a murit de două ori este volumul care repune pe harta intereselor mele literare seria lui Richard Osman. Anul trecut, la sfârșit de decembrie, făceam cunoștință cu primul volum – cel mega apreciat de cititorii din alte state – Clubul crimelor de joi. Deși am fost intrigată de povestea scrisă de Richard Osman, de personajele insolite și de structura volumului, am rămas și ușor dezamăgită.

Dezamăgirea o pot atribui și stării mele din momentul acela sau poate stării de confuzie care s-a abătut asupra mea de la un anumit moment. Simțeam că autorul a cam întins și forțat marginile poveștii, că am mers într-o buclă continuă, fără a primi toate informațiile mult dorite.

Bărbatul care a murit de două ori
Bărbatul care a murit de două ori

Bărbatul care a murit de două ori – trecutul revine

Pentru că îmi plac provocările, m-am lăsat cooptată din nou de prietenii de la Crime Scene Press într-un blog tour dedicat apariției acestui nou volum. Am zis că va fi și momentul propice pentru a mă lămuri asupra seriei și a trage o concluzie finală.

Dacă vă vine să credeți, volumul ăsta mi-a plăcut mult mai mult decât primul. Și rar mi se întâmplă asta. Volumele unei serii fie sunt constante ca intensitate (deși este o misiune tare grea), fie scad ușor, fie se îmbunătățesc. Și tare m-am bucurat să descopăr că acest volum s-a încadrat în ultima menționare.

Nu știu dacă a fost asta datorită lejerității acțiunii, transparenței poveștii sau farmecului celor patru personaje principale. Le cunoșteam deja, eram familiarizată cu simțul umorului al lui Joyce, dar și cu sobrietatea lui Elizabeth. Mi-a fost foarte ușor să mă simt parte din poveste, să vreau să fiu al cincilea membru al simpaticului grup, să gust adrenalina și să caut probe.

Trecutul revine, dar nu cu gânduri pașnice.

Dacă în trecut m-am plâns de faptul că nu am primit suficiente date despre viața fiecărui personaj, iată că Richard Osman avea alte planuri. Sau așa cred eu că are. Cred că a dorit să îi prezinte pe rând, să ne ofere timp pentru a asimila o întreagă viață de om. S-au strâns destule amintiri în peste șaptezeci de ani de viață, nu? Amintirile pericole, iubiri, prieteni.

Și Elizabeth urmează să le dezvăluie câteva informații noilor săi prieteni. Așadar, Elizabeth Best, Joyce Meadowcroft, Ibrahim Arif și Ron Ritchie fac deliciul aceste volume. Locuiesc la un azil de bătrâni și își înfrumusețează existența așa cum pot. Pentru că sunt amatori de senzații tari, am putea să spunem despre ei că iubesc pericolul, ba chiar am impresia că îl caută.

De spus în apărarea lor: de data asta, Elizabeth îi cam aruncă în cursă și, după cum ne-au obișnuit, cadavrele încep să apară.

La cămin ajunge un nou locatar. Acesta îi lasă un bilețel lui Elizabeth și se semnează cu Marcus Carmichael. El susține că o cunoaște pe Elizabeth, dar aceasta știe că de numele acesta este legată o istorie tulburătoare. De fapt, sub numele acesta se înregistrase chiar fostul soț al lui Elizabeth: Douglas.

Mare amator de viață bună, spion activ și iubitor de tot ce poartă tocuri și fustă, Douglas ar fi fost ultimul om pe care te aștepți să îl găsești la azil. Nu venise să rămână, venise să se ascundă. Douglas furase de la un mafiot. Fusese trimis acolo să spioneze, dar furase niște diamante. Douăzeci de milioane valorau și erau mult dorite de  cel care trebuia să le predea unei alte familii din lumea interlopă.

Pentru Martin Lomax, cele douăzeci de milioane nu ar fi fost o problemă de nedepășit, dar nimeni nu fură de la un mafiot și are pretenția că va rămâne în viață. Era o chestiune de onoare și de familie.

Cadavre și teroare

Doar nu vă așteptați ca vei patru septuagenari să refuze noua misiune, nu? Da, era periculos și putea deveni mortal de periculos, dar era un nou caz și aveau nevoie de un strop de adrenalină. În plus, atunci când Douglas este găsit mort, nici nu mai pot să dea înapoi. Era de datoria lor să găsească diamantele, dar și să rezolve noul caz de crimă. Întrebarea este: vor ajunge primii la criminal sau vor muri încercând să o facă?

Vă întrebați dacă avem poliție pe aici sau toți se poartă ca niște purtători de insignă? Avem. Dar, sinceră să fiu, nu excelează vreunul la capitolul anchete. Chris este mai ocupat de rețetele sale sănătoase și de relația pe mare o are cu mama colegei sale. În plus, dacă totul mergea bine, putea folosi piesele găsite de cei de la Clubul crimelor de joi. Caz rezolvat, oameni fericiți.

Așa cum vă puteți închipui, cu un spion nu te joci. Și pentru că bărbatul îi cunoaște capacitatea intelectuală lui Elizabeth, cursa către diamante nu este una ușoară. Mai ales că tot spre ele se grăbea și Martin Lomax, omul care iubea să presare pericol și moarte peste tot.

Cei patru septuagenari au o misiune grea, presărată cu piedici, indicii false și piste greșite. Nu au timp mult de pierdut, totul se desfășoară contracronometru și nu știu dacă nu vor înflori și alte cadavre prin cămin. Nu era timp pentru moarte, Elizabeth nu și-ar fi permis ca unul dintre prietenii săi să pățească ceva.

Acțiunea nu lasă deloc timp de respiro și înflorește pas cu pas sub ochii cititorilor. Pauzele de detensionare ne sunt asigurate de Joyce, cea care privește lumea printr-o pereche tare fancy de lentile. E delicioasă Joyce cu toate comentariile sale amuzante și cu încercările ei de a descifra lumea modernă.

Bărbatul care a murit de două ori

Bărbatul care a murit de două ori este un volum plin de tensiune și suspans. Mie mi-a plăcut foarte mult compania celor patru fantastici și abia aștept să îi descopăr într-o nouă misiune! Eu m-am bucurat de călătorie, nu am vrut să anticipez nimic, nu am vrut să îmi arăt bravura. E greu să strălucești când ai o Elizabeth prin preajmă.

Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului „Bărbatul care a murit de două ori”. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri: Ciobanul de Azi, Literatura pe tocuri, Carti Recenzii Analogii Antologii, Pălărisme.

Bărbatul care a murit de două ori a apărut la Editura Crime Scene Press și poate fi cumpărat de aici. 

Richard Osman – Bărbatul care a murit de două ori (Thursday Murder Club II: The Man Who Died Twice, 2021)

408p., TPB, 13×20,

Trad. George Arion Jr.,

Red. Alexandru Arion

Lasă un răspuns