Băiatul din pădure, romanul scris de Harlan Coben și apărut la Editura Paladin, mi-a atras atenția încă de la Bookfest. Sunt câțiva prieteni care mi l-au recomandat călduros pe autor și am zis că e musai să îi ascult. Bine, sinceră să fiu, au contat mult aspectul și descrierea. Au funcționat amândouă ca un cântec de sirenă și mă știți deja: fire slabă când vine vorba de cărți.

Mi-a plăcut de domnul Harlan Coben? Da și mda. Și o să vă spun imediat și de ce. Dar aveți nevoie de o avertizare mai întâi: dacă simțiți că o mai iau pe cărări, că mă pierd prin hățișuri și arunc numai uscături pe aici, vă rog eu, nu mă luați în seamă. Am două motive: ora târzie (dar mi-am promis mie că voi scrie ceva astăzi și trebuia să o fac) și  faptul că încă nu îmi sunt clare propriile sentimente în legătură cu cartea asta.

Băiatul din pădure
Băiatul din pădure

Baiatul din pădure – mister și suspans

A avut mister cartea asta? Da. A avut suspans și adrenalină? Da. A avut personaje interesante și subiect bun? Da. Și atunci? Ce nu mi-e clar? Nu cred că a fost o problemă cu povestea. Problema a fost la modul în care a fost asamblată povestea. Așa a fost pentru mine. Simțeam că merg pe un teren plin cu gropi. Noaptea.

Oriunde pășeam, ori de câte ori simțeam că am ajuns într-o zonă cunoscuta, apărea altceva care îmi dădea dureri de cap. Prea multe lucruri suspendate, prea multe semne de întrebare care se tot acumulau în jurul meu. Mi-a plăcut de Wilde – aka băiatul din pădure – dar am simțit că autorul îi păstrează încă rolul de necunoscută în toată ecuația asta. Nu am putut așeza undeva semnul de egal. Adunam, scădeam, împărțeam cantitatea de informații și înmulțeam cu semnele de întrebare.

Wilde rămâne un străin pentru noi, povestea lui este cartea pe care autorul pare să mizeze totul și bine ar fi să nu piardă pe mâna lui.

O poveste încâlcită

Experiența acumulată în toți anii aceștia… Sună pompos, nu? :)) Experiența mea de detectiv wannabe mi-a asigurat imediat un loc fruntaș pe lista suspecților pentru un personaj anume. N-aveam cum să îl ratez, aproape că era tot luminat, îmbrăcat în ceva straturi fosforescente și striga „Pick me, Pick me”.

Alt traseu nu am intuit eu, nici nu cred că mi-ar fi trecut prin cap să merg și în direcția aia, dar asta este altă discuție și vreau să las lucrurile așa. Nu de alta, dar vreau să vă bucurați voi de răsturnarea aia de situație. În rest, autorul iubește să lege destine și să facă noduri.

Harlan Coben își folosește personajele, le aruncă în mijlocul evenimentelor și îți servește ție, pe o tipsie aurită, întreaga lor gamă de emoții și slăbiciuni omenești. Evident, nu toate personajele au fost pe placul meu. Pe unele le-aș fi zguduit bine de tot. Nu de alta, dar prea aveau impresia că ne pot fraieri pe toți.

Băiatul din pădure – adevăruri presante

Cândva, Wilde fusese cazul care zguduise liniștea orașului. Găsit în pădure, singur, pe jumătate sălbăticit și cu un trecut necunoscut, Wilde trezise numeroase semne de întrebare. Deși nu avea amintiri cu alți adulți și nimeni nu îl învățase să vorbească sau să scrie, Wilde avea aceste abilități. Cum? El avusese o explicație pentru asta (mie nu prea mi-a stat în picioare) și nimeni nu mai insistase pe acest subiect.

Ajuns adult, Wilde dovedește niște capacități intelectuale și fizice remarcabile, lucruri care îl poziționează, în fața celorlalți, pe un alt nivel acum. Wilde cunoaște pădurea, știe să se ferească de pericole și știe să așeze lucrurile cap la cap. Și Wilde este nașul băiatului care trage un prim semnal de alarmă. O fată dispare din oraș. E drept, Naomi ar putea trece drept invizibilă pentru alții, dar nu și pentru Matthew. Mai ales când băiatul se simte atât de vinovat față de Naomi.

„Wilde se mișcă tăcut ca o panteră. Nu avea un plan, ci era mai degrabă o acțiune de recunoaștere. Păstrează distanța. Află lucrurie despre adversari. Stabilește-le poziția și numărul. Încearcă să-ți dai seama ce naiba vor de la tine.”

Lucrurile se complică și mai tare și ceea ce pornește ca o provocare între adolescenți devine coșmarul fiecărui părinte. Harlan Coben mizează mult pe cartea trecutului și mută povestea mult în spate, subliniind și mai tare nevoia acestuia de a-și încheia toate polițele.

Cine, ce, unde, când, cum?

După cum bine intuiți, Wilde devine treptat piesa centrală a acestei povești. Deși are multă treabă în prezent (alt tânăr dispare și legăturile par din ce în ce mai sumbre), Wilde dorește să știe cine este și de unde vine. Avea anumite flashback-uri, dar nu putea să le ofere un strop de claritate și nici o ordine pe o scară cronologică. Sigur exista cineva pe afară, prin lumea întreagă, care împărțea același sânge cu el. Dar dacă era așa, atunci de ce l-au părăsit în pădure?

Mi-a plăcut cartea, dar am simțit că înaintez orbește, fără să îmi fie clare intențiile și regulile jocului. Povestea lui Wilde a părut cârpită, plină de găuri și cusături grosolane.

Una peste alta, sunt curioasă în legătură cu următorul volum și abia aștept să aflu cine  este cu adevărat Băiatul din pădure!

Băiatul din pădure a apărut la Editura Paladin și poate fi cumpărat de aici.

Publicată în: iunie 2022

Bestseller, Recomandată

Tip coperta: hardcover

Pagini: 416

Traducere: Roxana Brînceanu

 

 

Lasă un răspuns