Aventura arctică rămâne pentru mine doar o aventură pe hârtie. Bine că există exploratori curajoși care au adunat atâtea informații pentru noi. Eu iubesc zăpada, îmi place să mă uit afară când ninge. Da nu iubesc deloc frigul. Deloc. Soțul meu spune că eu m-aș înveli și la 30 de grade. Și nu este departe de adevăr.

De Peter Freuchen, spre rușinea mea, nu știam nimic înainte de această carte. Și poate că nici nu aflam prea curând dacă această carte nu îmi era recomandată de un om minunat. Este genul de carte după care rămâi cu lucruri noi. Genul de carte după care poți să te simți mai informat. Nici nu știu de unde a luat Peter Freuchen atâta putere. Viața la Poli este foarte grea, fiecare zi este o luptă pentru supraviețuire. Pasiune? Un pic de nebunie? Dăruire? Aș spune că a avut câte puțin din toate.

Aventura arctică
Aventura arctică

Aventura arctică nu este doar o carte. Este o portiță spre o lume cruntă, neofertantă, dar măreață. Peter Freuchen îți dezvăluie toate secretele ei, prin ochii lui, și te trece prin toate stările posibile. Călătorii cu sania, trocuri de mărfuri, schimb de femei, amputări fără anestezie, morți, sacrificii, tamponare între civilizații. Le primești pe toate pe o tipsie înghețată, asezonată cu obiceiuri și informații noi.

Peter Freuchen – cercetător cu o viață demnă de un film

„Peter Freuchen – personaj incredibil de fascinant, cu o viață atât de ieșită din comun încât rivalizează cu cea mai tare ficțiune. După ce a studiat la Universitatea din Copenhaga să devină medic, se decide la douăzeci de ani să plece în căutarea aventurii în ținuturile arctice ale Groenlandei, pe-atunci încă insuficient explorate… Se căsătorește cu iubita lui din tinerețe, moștenitoarea unui imperiu al margarinei. În 1927,la un an după ce piciorul îi este amputat și înlocuit cu o proteză, își publică primul roman, urmat de multe titluri de succes.

Câțiva ani mai târziu, joacă în Eskimo, un film MGM ecranizat după o carte de-a lui, rolul unui bărbat alb detestabil care distruge viața unei comunități de inuiți. În anii 30 ia atitudine împotriva regimului lui Hitler și ajută refugiații din Germania, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial se alătură rezistenței antinaziste din Danemarca ocupată. Este luat prizonier de două ori de către naziști, dar reușește să evadeze de fiecare dată și fuge în Suedia și apoi în Statele Unite, unde se și stabilește. După război divorțează și se căsătorește a treia oară cu o ilustratoare de modă. În 1957, în Alaska, în drum spre Polul Nord, la 71 de ani, moare în urma unui infarct, în timp ce urcă scările unui avion.”

Aventura arctică – povestea unui ținut înghețat

Deja îți dorești să citești cartea după o astfel de descriere, nu? Peter Freuchen este un personaj controversat, mai puternic decât l-au crezut cei din jurul său. Mai cerebral decât l-am crezut eu când a decis să plece în Groenlanda.

Groenlanda nu era foarte explorată în anii 1910. Poate că ăsta este motivul principal pentru care Peter Freuchen pleacă alături de Knud Rasmussen pentru a stoarce toate secretele ținutului înghețat. Groenlanda nu era deloc prietenoasă. Fie datorită temperaturii, fie datorită diferențelor atât de mari dintre culturi. Peter descoperă „schimbul de femei”:

Acest așa-zis schimb de neveste al eschimoșilor e un obicei interesant. Lumea crede că vine dintr-o lipsă de moralitate, dar nu e deloc așa. N-am întâlnit niciodată oameni cu un cod moral mai strict, deși este unul diferit de cel al albilor… Există și un avantaj pur practic și economic pentru un vânător în acest obicei. Dacă pleacă singur, trebuie să petreacă o mare parte din timp construind un iglu, tăind gheața și topind-o. Noaptea trebuie să se întoarcă la un adăpost rece și n-are cum să-și usuce și să-și argăsească pieile. …

Aventura arctică – lupta pentru supraviețuire

V-aș minți dacă v-aș spune că a fost mereu ușor de citit. Sau că am reținut mai mult de un nume de eschimoș. Dar am avut parte de o lectură încărcată, de lucruri făcute din pasiune, din dragoste sau doar din dorința de a mai supraviețui încă o zi.

Am aflat despre omul care conduce o comunitate. Este ales cel mai bun vânător, la el se raportează întreaga comunitate chiar dacă el nu are o putere reală. Este mai mult un exemplu de urmat.

„De fapt, băștinașilor nu le place să-și arate emoțiile în public și înăbușă orice dovezi ale acestora, în afară de umor. Un bărbat și o femeie nu-și iau niciodată la revedere când se despart și nici nu le-ar fi trecut prin cap soțiilor noastre să ne pomenească în timpul multelor luni cât am fost plecați. Ar fi fost o încălcare gravă a bunului-gust și un indiciu clar că le stăteau mințile la noi și nu la muncă.”

Peter și Knud au traversat de două ori calota groenlandeză cu săniile trase de câini. O mai traversase Nansen, dar într-un punct mai ușor de traversat. Foamea lor după recunoaștere rămâne fără recompensa mult dorită. Nimeni nu le sprijinea expediția, nimeni nu le recunoștea meritele.

Pe plan personal, Peter pare să își fi găsit liniștea. Se căsătorește cu Navarana, face doi copii și se integrează foarte bine în comunitatea lor. Dar sufletul îl trage înapoi, acasă.

Dacă alegeți să citiți cartea asta, să vă pregătiți pentru avalanșa de informații care va veni peste voi. Lucruri noi, lucruri interesante, lucruri despre o lume dură și rece.

Recomand celor care sunt îndrăgostiți de ținuturile ocupate de fiorduri. Sau celor care doresc o altfel de carte.

Romanul a apărut la Editura Art și poate fi comandat de aici.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

4 COMENTARII

  2. Pe Peter Freuchen l-am citit cu foarte multi ani in urma – un om care a avut taria de a-si schimba cursul vietii urmandu-si chemarea.
    Dar ceea ce vreau sa va comunic sunt niste disfunctionalitati ale blog-ului. Spre exemplu, nu functioneaza butonul Apreciaza (prezent in Mai mult sau chiar prezentul editor de comentarii are lacune, nu accepta Paste si nici o functie de corector.

Lasă un răspuns